B.     Monarhii protestante - Republici catolice

S-ar putea aduce o obiecţie tezei noastre. Cineva ar putea întreba :dacă mişcarea republicană universală este un rezultat al spiritului protestant, atunci de ce există astăzi în lume numai un rege catolic, în timp ce atâtea ţări protestante continuă să fie monarhii ?

Explicaţia este simplă. Anglia, Olanda şi ţările nordice, datorită unui şir întreg de motive istorice, psihologice şi altele, au o mare afinitate cu monarhia. Când Revoluţia a pătruns înăuntrul lor, ea n-a putut să împiedice "coagularea" sentimentului monarhic. Astfel, regalitatea continuă cu încăpăţânare să supravieţuiască în acele ţări, în ciuda faptului că Revoluţia pătrunde tot mai adânc în alte domenii. Ele "supravieţuiesc"… da, în măsura în care a muri încet se poate numi supravieţuire. Deoarece cu monarhia engleză redusă în mare parte la un simplu rol exterior, cu celelalte monarhii protestante transformate practic în nişte republici cu conducători pe viaţă şi ereditari, ele agonizează toate fără vlagă şi, dacă lucrurile continuă după cum merg, ele vor fi nimicite fără zgomot.

Fără să negăm că există şi alte cauze care contribuie la această supravieţuire, am subliniat, în limita expunerii noastre, doar acest factor, de altminteri foarte important.

În ţările latine, dimpotrivă, iubirea pentru o disciplină externă şi vizibilă şi o autoritate publică puternică şi prestigioasă este - din o mulţime de motive - mult mai mică.

Revoluţia n-a aflat la ele un astfel de sentiment monarhic adânc înrădăcinat. Ea le-a spulberat cu uşurinţă tronurile. Dar, până în prezent, n-a fost destul de tare ca să înlăture complet Religia.