D.     Cultura şi civilizaţia prin excelenţă

Din toate acestea este uşor de dedus că atât cultura cât şi civilizaţia catolică sunt cultură prin excelenţă şi civilizaţie prin excelenţă. Este necesar de adăugat că ele nu pot să existe decât la popoarele catolice. Într-adevăr, chiar dacă omul poate să cunoască prin propria lui raţiune principiile Legii Naturale, nu poate să menţină permanent cunoaşterea lor deplină fără Magisterium-ul Bisericii^**.din această cauză, un popor care nu practică adevărata Religie, nu poate să pună permanent în aplicare Poruncile^***. Date fiind aceste condiţii şi deoarece ordinea socială creştină nu poate exista fără cunoaşterea şi respectarea legii lui Dumnezeu, civilizaţia şi cultura prin excelenţă sunt posibile numai în sânul Bisericii. Într-adevăr, după cum a spus Sfântul Pius al X-lea, civilizaţia "este cu atât mai adevărată, cu atât mai durabilă, cu atât mai fecundă în roade preţioase, cu cât este mai profund creştină; ea este cu atât mai decadentă, spre marea nenorocire a societăţii, cu cât se îndepărtează de la idealul creştin, din această cauză, prin forţa intrinsecă a lucrurilor, Biserica devine de fapt păzitoarea şi de asemenea protectoarea civilizaţiei creştine"^*.