CAPITOLUL  VIII - Inteligenţa, voinţa şi sensibilitatea în determinarea faptelor umane

Consideraţiile anterioare necesită o dezvoltare care să explice rolul inteligenţei, al voinţei şi al sensibilităţii în relaţiile dintre eroare şi pasiune.

Ar putea să pară că susţinem că fiecare eroare este concepută de inteligenţă ca să justifice nişte pasiuni haotice. Astfel, moralistul care susţine o maximă liberală, ar fi întotdeauna îndemnat de o tendinţă liberală. Nu credem asta. Se poate întâmpla ca moralistul să ajungă la o concluzie liberală dintr-o simplă slăbiciune a inteligenţei afectată de păcatul originar.

Într-un astfel de caz, avem oare neapărat de a face cu o vină morală, de altă natură, indiferenţa, de pildă ? Aceasta-i o chestiune străină de studiul nostru.

Noi susţinem însă că, istoriceşte, Revoluţia îşi are originea într-o foarte violentă fermentaţie a pasiunilor. Şi suntem departe de a nega marele rol al erorilor doctrinare în acest proces.

Autori de mare valoare, cum sunt de Maistre, de Bonald, Donoso Cortes şi atâţia alţii, au întreprins multe studii asupra acestor erori şi asupra modului în care ele decurg una din alta, din secolul XV în secolul XVI şi aşa mai departe, până în secolul XX.

Ni se pare totuşi deosebit de nimerit să punem în evidenţă importanţa factorilor "pasionali" şi influenţa lor în aspectele strict ideologice ale procesului revoluţionar în care ne aflăm. Căci, după cum vedem, atenţia oamenilor zăboveşte numai superficial asupra acestui punct, dând naştere astfel unei viziuni incomplete asupra Revoluţiei. Ca o consecinţă, aceasta duce la adoptarea unor metode contrarevoluţionare inadecvate.

Cât despre modul în care pot influenţa ideile, este ceva de adăugat aici.