1.      NATURĂ CĂZUTĂ, HAR ŞI VOINŢĂ LIBERĂ

Numai prin puterile naturii lui, omul poate să cunoască multe adevăruri şi să practice diferite virtuţi. Totuşi, fără ajutorul harului nu-i este cu putinţă să persiste susţinut în cunoaşterea şi aplicarea tuturor poruncilor (cf. Părţii Întâi, Cap. VII, 2 D).

Aceasta înseamnă că în fiecare om căzut există totdeauna o slăbire a inteligenţei şi o primă tendinţă, premergătoare oricărui raţionament, care-l aţâţă să se revolte împotriva legii. (Donoso Cortes dă o amplă dezvoltare acestui adevăr^*, într-o direcţie foarte strâns înrudită cu prezenta lucrare).