CAPITOLUL IX - "Semicontrarevoluţionarul"
este de
asemenea un fiu al Revoluţiei
Tot
ce s-a spus mai înainte creează premisele pentru o observaţie de
importanţă practică. Unele spirite marcate de această
Revoluţie interioară pot să păstreze o atitudine
contrarevoluţionară într-o privinţă sau alta, printr-un
concurs oarecare de împrejurări, cum ar fi o educaţie într-o
atmosferă puternic tradiţională şi morală (cf.
Părţii Întâi, Cap. VI, 5 A).
Cu
toate acestea, spiritul Revoluţiei se va fi întronat în mentalitatea
acestor "semicontrarevoluţionari". Şi dacă la un popor
anume, majoritatea se află într-o astfel de stare sufletească,
Revoluţia va fi de neînăbuşit în acel popor atât timp cât
această situaţie nu se schimbă.
Aşadar,
ca o consecinţă a unităţii Revoluţiei,
contrarevoluţionar autentic poate fi numai acela care este în întregime
astfel.
Situaţia
" semicontrarevoluţionarilor", în ale căror suflete idolul
Revoluţiei a început să se clatine, este oarecum diferită. Acest
subiect îl tratăm în Partea a Doua, Cap. XII, 10.
|