|
1. REVOLUŢIA NEAGĂ PĂCATUL ŞI RĂSCUMPĂRAREA
După
cum am văzut, revoluţia este fiica păcatului. Dar dacă ar
fi să recunoască acest fapt, s-ar demasca ea însăşi şi
s-ar întoarce împotriva propriei ei cauze.
Astfel
se explică de ce Revoluţia tinde nu numai să treacă sub
tăcere rădăcina păcatului din care a încolţit, ci
şi să nege însăşi noţiunea de păcat. Ea face asta
prin negarea radicală atât a vinei originare cât şi a celei actuale.
Aceasta se realizează cu precădere prin :
-
Sisteme filosofice sau juridice care
neagă validitatea şi existenţa oricărei legi morale, ori îi
atribuie acesteia temeliile ridicole şi sterile ale laicismului.
-
Miile de maşinaţii ale
propagandei care creează în mulţimi o stare de spirit ce ignoră
moralitatea, fără a afirma direct că ea nu există.
Toată veneraţia cuvenită virtuţii este acordată unor
idoli ca : aurul, munca, randamentul, succesul, securitatea,
sănătatea, frumuseţea fizică, forţa musculară,
plăcerea simţurilor etc.
-
Revoluţia distruge în omul
contemporan însăşi noţiunea de păcat şi chiar
deosebirea dintre bine şi rău. Şi, ipso facto, ea neagă Răscumpărarea prin Domnul
nostru Iisus Hristos, care, în lipsa păcatului, devine de neînţeles
şi pierde orice legătură logică cu istoria şi cu
viaţa.
|