|
2.
CE TREBUIE INOVAT
Oricum,
prin forţa legii istorice, potrivit căreia nu există imobilism
în lucrurile pământeşti, Ordinea născută din
Contrarevoluţie trebuie să aibă propriile ei caracteristici care
o vor face diferită de Ordinea care a existat înainte de Revoluţie.
Fără îndoială, această afirmaţie nu se referă la
principii, cu la accidente, dar aceste accidente sunt atât de importante încât
merită să fie menţionate.
Deoarece
este imposibil pentru noi să aprofundăm această problemă în
amănunt, lăsaţi-ne să spunem simplu că, în general,
când o fractură sau o leziune apare în organism, zona de restabilire sau
însănătoşire este indicată prin dispozitive speciale, de
protecţie. Aceasta este grija iubitoare a Providenţei care lucrează
prin cauze secundare împotriva posibilităţii unui nou dezastru. Este
ceea ce se observă la un os rupt, a cărui restabilire se face
printr-o consolidare chiar în zona fracturii, ori la o cicatrice a
ţesutului. Aceasta este o imagine materială a unui fapt analog care
are loc în ordinea spirituală. Ca regulă generală, un
păcătos care se îndreaptă cu adevărat are mai mare oroare
de păcat decât a avut în anii cei mai buni dinainte de cădere.
Aceasta este istoria Sfinţilor penitenţi. Tot aşa Biserica, după
fiecare încercare dureroasă, se ridică înarmată special
împotriva răului care a încercat s-o doboare. Un exemplu tipic în
această privinţă este Contrareforma.
În
virtutea acestei legi, Ordinea care va izvorî din Contrarevoluţie va
trebui să strălucească, chiar mai mult decât cea din Evul Mediu,
în cele trei puncte principale în care a fost rănită de
Revoluţie :
-
Un respect profund pentru drepturile
Bisericii şi ale Papalităţii, şi sacralizarea valorilor
vieţii temporale în cel mai înalt grad posibil, toate acestea ca
reacţie la laicism, interconfesionalism, ateism şi consecinţele
lor respective.
-
Un spirit al ierarhiei, marcând toate
aspectele societăţii, ale Statului, culturii şi vieţii, ca
reacţie la metafizica egalitară a Revoluţiei.
-
Un zel în detectarea şi combaterea
răului în formele lui embrionare sau mascate, denunţându-l cu
silă şi cu o notă infamantă, şi pedepsindu-l cu
fermitate dârză în toate manifestările lui, mai ales în cele care
jignesc dreapta credinţă şi puritatea datinilor, toate acestea
ca reacţie la metafizica liberală a Revoluţiei şi la
tendinţa ei de a da frâu liber şi protecţie răului.
-
|