1.      ÎN RAPORT CU CONTRAREVOLUŢIONARUL EFECTIV

Contrarevoluţionarul efectiv este mai puţin rar decât pare să fie la prima vedere. El are o viziune clară a lucrurilor, o dragoste fundamentală pentru coerenţă şi un spirit puternic. Din acest motiv, el are o noţiune lucidă a tulburărilor lumii contemporane şi a catastrofelor care se întrezăresc la orizont. Dar chiar luciditatea lui îl face să înţeleagă întreaga amploare a izolării în care se află atât de des, în mijlocul unui haos care i se pare că nu are nici o soluţie. Astfel, de multe ori, contrarevoluţionarul rămâne într-o tăcere deprimată - o stare tristă : "vae soli" (vai de cel singur), precum spune scriptura (Eclez. 4, 10).

Mai presus de orice, o acţiune contrarevoluţionară trebuie să-I descopere pe aceşti oameni, făcându-i să se cunoască reciproc, aşa încât să se sprijine unul pe altul în mărturisirea publică a convingerilor lor. Aceasta se poate face pe două căi diferite :