CUVÂNT ÎNAINTE

Deşi au trecut trei decenii de la apariţia cărţii "Revoluţie şi Contrarevoluţie" (un best-seller de-a lungul anilor), ea continuă să fie mai actuală ca oricând. După ce a fost tradusă în spaniolă, franceză, engleză şi italiană, ajungând la mai multe ediţii, acum îşi face drum şi în Răsăritul Europei. Mutaţia bruscă hotărâtă de Providenţă a deschis noi orizonturi în istoria naţiunilor captive de ieri.

În urma prodigiosului succes obţinut după publicarea acestui studiu, autorul, profesorul Plinio Corrêa de Oliveira, cel mai proeminent lider Marian din Brazilia, a întemeiat în 1960 Societatea pentru Apărarea Tradiţiei, Familiei şi Proprietăţii (T. F. P.). Activitatea acestei Societăţi puse în slujba Civilizaţiei Creştine a inspirat tineretul lumii pe scară atât de întinsă încât s-au format Societăţi similare, autonome, în unsprezece ţări din Europa, America de Nord şi Sud.

Despre "Revoluţie şi Contrarevoluţie" s-a spus că este "de calibrul unei enciclopedii" şi, mai mult, că "ultima parte a acestei cărţi este cel mai important document scris vreodată, cu excepţia Bibliei ".  fără îndoială, ceea ce conferă cărţii înaltul prestigiu de care se bucură constă în faptul că autorul, om de acţiune şi unul dintre cele mai profunde spirite luminate de harul divin din epoca noastră, s-a consacrat ca un apostol al luptei contrarevoluţionare pentru apărarea Civilizaţiei Creştine. Şi a făcut aceasta având certitudinea deplină a biruinţei promise de Sfânta fecioară la Fatima, când a anunţat că

va fi o iminentă explozie a comunismului în lumea întreagă, dar : "În cele din urmă, Inima Mea Imaculată va triumfa".

Prin sensul ei profetic, prin argumentele şi tezele bazate cu totul pe doctrina Bisericii catolice formulată în teologia şi filosofia tomistă, cartea este într-adevăr de "calibrul" unei enciclice pentru întreaga umanitate creştină care trăieşte în făgăduinţa mântuirii prin Domnul nostru Iisus Hristos.

Analizând cele trei Revoluţii din istoria Apusului, Pseudoreforma, Revoluţia franceză şi Comunismul, în panorama prezentată autorul nu omite transformarea internă din a treia Revoluţie care se naşte din ea. Şi despre acest proces, în desfăşurarea căruia trăim noi astăzi, marxiştii înşişi au făcut următoarea prezicere : "A treia Revoluţie va aduce în mod inevitabil prăbuşirea dictaturii proletariatului, ca rezultat al unei noi crize. Sub presiunea acestei crize, statul hipertrofiat va fi victima propriei lui hipertrofii".

Gândirea vie şi pătrunzătoare a autorului rămâne întotdeauna la nivelul dialecticii creştine, arătând cauza fundamentală a acestui proces de secole care printr-un lanţ întreg de sisteme ideologice a produs toate relele posibile în sufletele oamenilor, în activitatea lor, în viaţa de familie, în economie, în cultura şi civilizaţia lor.

Utopia spre care Revoluţia mâna omenirea prin negarea sau subestimarea legii morale, a noţiunii de păcat, a Răscumpărării, a Harului şi Rugăciunii, este descrisă în cuvinte memorabile de Pius al XII-lea, pictând un teribil tablou al unui "duşman subtil şi misterios" : "El poate fi găsit peste tot şi în mijlocul tuturor; el ştie să fie violent şi viclean. În aceste ultime secole, el a încercat să realizeze dezintegrarea socială, morală şi intelectuală a unităţii în tainicul organism al lui Hristos. El a căutat natura fără har, raţiune fără credinţă, libertate fără autoritate şi, din când în când, autoritate fără libertate. Este un "duşman" care a devenit din ce în ce mai real, cu lipsă de scrupule care încă uimeşte : Hristos, da; Biserica, nu ! După aceea : Dumnezeu, da; Hristos, nu ! La sfârşit, strigătul blasfemator : Dumnezeu este mort; Dumnezeu nici n-a existat ! Şi priviţi acum încercarea de a zidi edificiul lumii pe fundaţii pe care nu ezităm să le indicăm ca pe cauzele responsabile în primul rând pentru ameninţarea care apasă asupra omenirii : economie fără Dumnezeu, lege fără Dumnezeu, politică fără Dumnezeu".

Dacă Revoluţia este răsturnarea Ordinii morale şi negarea lui Dumnezeu, pentru că omul este cel în care ea se încrede şi el va transforma pământul într-un paradis prin ştiinţă şi tehnică, ce este Contrarevoluţia ?

În partea a doua a acestui studiu, autorul ne dă răspunsul : "Contrarevoluţia este o reacţie, o acţiune îndreptată împotriva altei acţiuni" şi "dacă revoluţia este cea care ne omoară, nu este nimic mai indispensabil decât o reacţie care urmăreşte s-o zdrobească". Deci Contrarevoluţia este tocmai opusul Revoluţiei, este restaurarea Ordinii morale, şi prin Ordine se înţelege "Pacea lui Hristos în Domnia lui Hristos, adică Civilizaţia Creştină, austeră şi ierarhică, fundamental sacrală, antiegalitară şi antiliberală".

Civilizaţia Creştină pe care o vizionează autorul restaurată este "o nouă Creştinătate, strălucind toată de credinţă, de spirit ierarhic umil şi puritate neprihănită. Ea se va face mai presus de orice printr-o acţiune profundă în inimile oamenilor… şi această acţiune este opera proprie a Bisericii care predă doctrina catolică. Biserica este, aşadar, chiar sufletul Contrarevoluţiei", conchide autorul.

Epoca noastră prezintă toate semnele evidente ale ruinelor cu care Revoluţia a acoperit tot pământul şi "o lume întreagă urmează să fie reclădită drept până la temelii", a declarat cu ton profetic Pius al XII-lea. Şi dacă forţele propulsive ale Revoluţiei sunt cei mai ingenioşi agenţi şi conspiratori, cea mai eficientă forţă propulsivă a Contrarevoluţiei constă în "acea vigoare a sufletului care vine la om pentru că Dumnezeu îndrumează raţiunea ei, raţiunea stăpâneşte voinţa şi aceasta stăpâneşte sensibilitatea. O astfel de vigoare sufletească nu poate fi concepută fără a ţine seama de viaţa supranaturală". Şi referindu-se la epoca prezentă, autorul, dreptcredinciosul apărător al Civilizaţiei Creştine, liderul Marian care şi-a dedicat cartea de faţă Preacuratei Fecioare, "Celei care a zdrobit capul şarpelui, marele, eternul revoluţionar", trage următoarea concluzie : "Prin radicalismul, prin universalitatea şi marea ei forţă, Revoluţia a mers atât de adânc şi se întinde atât de departe încât constituie ceva fără egal în istorie. Multe minţi pătrunzătoare se întreabă dacă în realitate n-am ajuns să trăim timpurile lui Anticrist".

În tot decursul istoriei lui, poporul român a reacţionat prin credinţă nestrămutată împotriva tuturor Revoluţiilor cotropitoare şi continuă şi astăzi, pentru a reclădi drept până la temelii o nouă creştinătate bazată pe Domnia Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, multe minţi pătrunzătoare vor găsi în paginile acestei cărţi inspiraţii profunde şi îndemnuri de urmat în bătăliile Contrarevoluţiei. Căci, aşa cum spune Plinio  Corrêa
de Oliveira pe un ton profetic, "ne aflăm în timpul supremelor acţiuni ale unei lupte pe care ar trebui s-o numim mortală, dacă unul dintre combatanţi n-ar fi nemuritor. Lupta este între Biserică şi Revoluţie".

                                                            Traducătoarea