B.     Eliminarea aspectelor polemice ale acţiunii contrarevoluţionare

A prezenta Contrarevoluţia într-o lumină mai "înţelegătoare" şi "pozitivă", lucrând în aşa fel încât să nu fie atacată Revoluţia, este, din păcate, modul cel mai eficace de a o sărăci de conţinut şi dinamism (cf. Părţii a Doua, cap. VIII, 3, b).

Cine s-ar călăuzi după această tactică lamentabilă ar da dovadă de aceeaşi lipsă de judecată ca un şef de stat care, în faţa invaziei trupelor inamice, ar înceta orice rezistenţă armată cu scopul de a câştiga bunăvoinţa invadatorului şi astfel a-l paraliza. În realitate, el ar distruge elanul reacţiei fără să oprească inamicul. Cu alte cuvinte, el şi-ar trăda patria…

Aceasta nu înseamnă ca limbajul contrarevolu- ţionarului să nu folosească diferite nuanţe după împrejurări.

Pe când predica în Iudeea, care se afla sub influenţa imediată a perfizilor farisei, Dumnezeiescul Stăpân a folosit un limbaj înflăcărat. Din contră, în Galilea, unde predominau oamenii simpli şi influenţa fariseilor nu era atât de mare, tonul limbajului Său era mai mult de învăţător şi mai puţin polemic.