10. CONTRAREVOLUŢIA ŞI NECATOLICII
Poate
Contrarevoluţia accepta cooperarea necatolicilor ? Putem vorbi despre
contrarevoluţionari protestanţi, musulmani etc. ? Răspunsul
trebuie să fie foarte prudent în privinţa nuanţelor. Nu
există Contrarevoluţie autentică în afara Bisericii (vezi nr. 5
mai sus). Dar putem admite că anumiţi protestanţi sau musulmani,
de pildă, ajung într-o stare sufletească în care încep
să-şi dea seama de toată răutatea revoluţiei şi
să ia poziţie împotriva ei. Este posibil ca unii ca aceştia
să formeze bariere împotriva revoluţiei, care în anumite împrejurări
vor fi de foarte mare importanţă. În cazul în care sunt apţi
pentru har, ei pot deveni excelenţi catolici şi deci
contrarevoluţionari eficienţi. Dar şi fără aceasta, ei
resping Revoluţia într-o oarecare măsură şi o pot face
chiar să dea înapoi. În accepţia deplină şi
adevărată a cuvântului, ei nu sunt contrarevoluţionari. Dar se
poate profita de cooperarea lor, şi chiar trebuie profitat cu
precauţiile pe care această cooperare le impune potrivit directivelor
Bisericii. În special catolicii trebuie să ia în considerare pericolele
inerente pe care le implică asociaţiile interconfesionale, după
cum a prevenit în mod înţelept Sf. Pius al X-lea : "Într-adevăr, fără a ne referi la alte aspecte,
prin întovărăşiri de acest fel, oamenii noştri se expun ori
pot să se expună la primejdii incontestabil grave în privinţa
integrităţii credinţei lor sau în aceea a supunerii lor sincere
faţă de legile şi învăţăturile Bisericii"*. Cea mai bună formă
de apostolat, aceea "de cucerire", trebuie să aibă ca
obiect al ei pe acei necatolici care au tendinţe contrarevoluţionare.
|