|
2.
A PATRA REVOLUŢIE ŞI
TRIBALISMUL : O EVENTUALITATE ?
-
Cum ? - Este imposibil să nu te
întrebi dacă răspunsul îl va da societatea tribală la care
visează curentele structuraliste de astăzi. Structuralismul vede în
viaţa tribală o sinteză iluzorie între maxima libertate şi
colectivismul consimţit. În această situaţie, colectivismul va
sfârşi prin a devora libertatea. Într-un astfel de colectivism, diversele "erori"
sau persoanele individuale cu modurile lor de a gândi, cu voinţele şi
felurile lor de a fi, care sunt deopotrivă caracteristice şi
contradictorii, se amestecă şi se dizolvă - după
părerea structuraliştilor - în personalitatea colectivă a
tribului. Această personalitate tribală, colectivă,
generează o gândire, o voinţă şi un mod de a fi comune
tuturor.
Fără
îndoială, drumul spre această stare de lucruri trebuie să
treacă prin stingerea vechilor criterii de reflectare individuală,
voinţă şi sensibilitate. Acestea vor fi înlocuite treptat cu
forme de sensibilitate, gândire şi deliberare din ce în ce mai colective.
De aceea trebuie ca transformarea să aibă loc mai ales în acest
domeniu.
-
În ce fel ? - La triburi, coeziunea
dintre membri este asigurată îndeosebi printr-un fel de simţire
comună tuturor, din care rezultă obiceiuri comune şi o
voinţă comună. Raţiunea individuală se reduce la mai
nimic. Cu alte cuvinte, ea se limitează la primele şi cele mai
elementare mişcări pe care le permite această stare atrofiată.
Acest nivel de gândire a fost denumit "gândire sălbatică"*. Este o gândire care nu
gândeşte, care se îndreaptă numai spre ceea ce este concret. Acesta
este preţul fuziuni tribale colectiviste. Cade în sarcina vraciului
să menţină această viaţă psihică
colectivă. El realizează aceasta servindu-se de cultele totemice care
sunt încărcate de mesaje confuze, dar totodată bogate în focuri
fosforescente şi chiar în străfulgerări venite din lumea
misterioasă a transpsihologiei sau a parapsihologiei. Dobândirea acestor
"bogăţii" va fi compensarea pe care omul o va primi în
schimbul atrofierii raţiunii.
-
Ne referim la acea raţiune,
hipertrofiată iniţial prin cercetarea liberă a Scripturilor de
către cartezianism ş.a.m.d., acea raţiune divinizată de Revoluţia
franceză, de care uzează şi abuzează în gradul cel mai
înalt fiecare şcoală de gândire comunistă, acum, în
sfârşit, atrofiată şi înrobită în slujba totemismului
transpsihologic şi parapsihologic…
|