B.     Structuralism : tendinţe pretribale

Anumite fenomene, având o afinitate cu mişcarea structuralistă, s-au generalizat în ultimii zece - douăzeci de ani. În măsura în care vedem în mişcarea structuralistă o formă mai mult sau mai puţin exactă a Revoluţiei a patra (dar în orice caz o precursoare a ei), aceste fenomene generalizate trebuie văzute, la rândul lor, ca preparând şi împingând înainte impulsul structuralist.

Printre acestea, în Occident este înlăturarea tradiţiei - din ce în ce mai erodată de nudism - de a purta îmbrăcăminte. Evident, aceasta tinde spre apariţia şi consolidarea unor obiceiuri care vor tolera cel mult o cingătoare de pene, de felul celor purtate de anumite triburi. Aceste pene vor alterna, acolo unde frigul o impune, cu o acoperitoare mai mult sau mai puţin asemenea aceleia folosite de Laplanderi.

Formalităţile politeţii sunt pe cale să dispară repede. Aceasta poate să aibă ca ultim scop numai absoluta simplitate (ca să folosim doar acest calificativ) a relaţiilor tribale.

Este o respingere crescândă a tot ce-i raţional, structurat şi metodic. În extremul ei paroxism, aceasta poate duce numai la eternul şi fantezistul vagabondaj al vieţii de junglă, alternând cu instinctiva şi mecanica îndeplinire a unor activităţi absolut indispensabile vieţii.

Este o aversiune faţă de efortul intelectual, faţă de abstractizare, teoretizare şi doctrină. Până la urmă, aceasta poate duce numai la o hipertrofie a simţurilor şi a imaginaţiei, la acea "civilizaţie a imaginii" despre care Paul al VI-lea a considerat de datoria sa de a preveni omenirea^*.

Elogiile idilice, tot mai frecvente la adresa unui anume tip de "revoluţie culturală", care generează o nouă şi până acum nedefinită societate postindustrială, sunt de asemenea simptomatice. Din când în când, comunismul chinez este prezentat ca o primă licărire a noi societăţi.