|
3.
DATORIA CONTRAREVOLUŢIONARILOR ÎN
FAŢA REVOLUŢIEI A PATRA CARE SE NAŞTE
Ipoteza
pe care o analizăm este naşterea Revoluţiei a patra. Când apar
nenumărate fapte care pot fi înşiruite astfel încât să sugereze
o aşa ipoteză, ce-ar trebui să întreprindă
contrarevoluţionarul ?
Din
perspectivele Revoluţiei şi
Contrarevoluţiei este de datoria lui ca, înainte de orice, să
scoată în relief importanţa preponderentă a Revoluţiei în
tendinţe (vezi Partea Întâi, cap. V,
1-3). El ar trebui să insiste asupra rolului pe care îl au
tendinţele în procesul generator al Revoluţiei a patra şi în
lumea ce se naşte din ea. El ar trebui să se pregătească
să lupte, cu scopul de a atrage atenţia oamenilor împotriva acestei
preponderenţe a tendinţelor fundamental subversive ordinii umane, o
stare de lucruri care se generalizează astăzi tot mai mult. De
asemenea, el ar trebui să folosească toate resursele legitime şi
adecvate, pentru a combate această revoluţie tot în planul
tendinţelor.
Contrarevoluţionarii
ar trebui, de asemenea, să observe, să analizeze şi să
prevadă următoarele etape ale procesului, pentru a începe cât mai
curând posibil să pună toate obstacolele împotriva acestei supreme
forme de război psihologic, revoluţionar care este Revoluţia a
patra.
Va
avea timp a patra Revoluţie să se dezvolte mai înainte ca a treia
Revoluţie să-şi fi încheiat marea ei aventură ? Dacă
da, atunci probabil că lupta împotriva Revoluţiei a patra va necesita
elaborarea unui alt capitol de adăugat la Revoluţie şi Contrarevoluţie. Şi poate că
acest capitol va ocupa, el singur, tot atâta spaţiu cât celelalte trei
revoluţii la un loc.
De
fapt, este o caracteristică a proceselor de decadenţă să
complice totul aproape la infinit. De aceea, fiecare fază a Revoluţiei
este mai complicată decât cea precedentă. Aceasta obligă
Contrarevoluţia la eforturi, de asemenea, mai minuţioase şi mai
complexe. Cu gândul la aceste perspective, atât în ceea ce priveşte
Revoluţia şi Contrarevoluţia, cât şi viitorul acestei
lucrări în faţa uneia şi a celeilalte, încheiem prezentele
reflecţii.
Nesiguri,
ca toată lumea, în privinţa zilei de mâine, ne ridicăm ochii în
rugăciune la tronul Mariei, Regina Universului. În acelaşi timp, ne
vin pe buze cuvintele Psalmistului către Domnul nostru şi Ei i le
adresăm acum:
"Ad te levavi oculos
meos, qui habitas in coelis. Ecce, sicut oculi servorum in manibus dominorum
suorum, sicut oculi ancillae in manibus dominae suae; ita oculi nostri ad
Dominam Matrem nostram doneo misereatur nobis".
("Spre Tine îmi ridic ochii, Cea Care locuieşti în ceruri. Iată,
precum ochii slugilor caută spre mâinile stăpânilor, precum ochii
slujnicei caută spre mâinile stăpânei sale, aşa şi ochii
noştri caută spre Doamna şi Mama noastră până când Ea
se va milostivi de noi". - Adaptarea psalmului 122, 1-2).
Da,
ne îndreptăm ochii spre Sfânta Fecioară de la Fatima, cerându-i cât
mai curând posibil marile iertări şi marile biruinţe care vor
aduce cu ele instaurarea Domniei Ei. Cerem aceasta chiar dacă Biserica
şi rasa umană vor avea de suferit apocalipticele pedepse - dar cât de
drepte, de regeneratoare şi de milostive - prevăzute de Ea în 1917 la
Cova de Iria.
|