PLINIO CORRÊA DE OLIVEIRA, UN LIDER ÎN MIJLOCUL NĂDEJDILOR ŞI
FURTUNILOR LUMII CONTEMPORANE
Profesorul
Plinio Corrêa de Oliveira, gânditor şi om de acţiune brazilian, a
trăit în contextul Revoluţiei egalitare care pătrunde
orişiunde şi creşte fără încetare. El a dezvoltat
însă idei diametral opuse ideilor şi tendinţelor generate
şi alimentate de această Revoluţie.
Principala
sa realizare, Societatea Braziliană pentru Apărarea Tradiţiei,
Familiei şi Proprietăţii - sau T.F.P. - este rodul unei
vieţi întregi închinate activităţilor lui de scriitor, profesor
universitar, ziarist şi conferenţiar.
Plinio
Corrêa de Oliveira s-a născut în 1908 la Sao Paolo, Brazilia. Familia sa
după tată se trage din statul Pernambuco, în nord-estul Braziliei, un
ţinut care a avut o mare influenţă asupra ţării în
timpul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Unchiul
său de-al doilea, senatorul Joao Alfredo, a fost prim-ministru sub Dom
Pedro al II-lea, ultimul împărat al Braziliei. Mama sa a aparţinut
uneia dintre vechile familii de proprietari de plantaţii de cafea, care au
format odinioară aristocraţia din Sao Paolo şi care au dat, de
asemenea, mulţi oameni de stat.
Student
strălucit la Liceul Sf. Louis de sub conducerea Iezuiţilor, el
şi-a continuat studiile, absolvind remarcabila facultate de drept a
universităţii din Sao Paolo. Zelul şi talentul său
oratoric, puse îndeosebi în slujba apostolatului său în Congregaţia
Mariei, l-au făcut să devină în scurt timp cel mai proeminent
lider Marian din Brazilia.
În
1932, împreună cu doi prieteni, a întemeiat Liga electorală
catolică, pentru a da îndrumare alegătorilor catolici. Mai târziu, în
calitate de candidat, a fost ales în Congresul Naţional, cu cel mai mare
număr de voturi din toată ţara, devenind astfel, la numai 24 de
ani, cel mai tânăr membru al acelui corp legislativ. În timp ce activa în
Congres, a continuat să-şi apere principiile
contrarevoluţionare.
După
acest mandat, a fost numit profesor de istoria civilizaţiei moderne la
facultatea de drept pe care o absolvise. Mai târziu a devenit profesor de
istorie la Universitatea Pontificală Catolică din Sao Paolo.
După
ce, în timpul studenţiei organizase Acţiunea Catolică la
universitate, el devine acum unul dintre întemeietorii Acţiunii Catolice
braziliene, fiind şi primul ei preşedinte în Arhidieceza de Sao
Paolo.
|