A.     Decadenţa Evului Mediu

Am schiţat deja, în introducere, trăsăturile principale ale acestui proces. Este potrivit acum să adăugăm câteva amănunte.

În Europa creştină din secolul al XIV-lea a început să se observe o transformare a mentalităţii : ea devine tot mai clară în secolul al XVI-lea. Pofta de plăceri pământeşti a oamenilor se transformă într-o dorinţă arzătoare. Divertismentele devin din ce în ce mai frecvente şi mai somptuoase şi oamenii sunt din ce în ce mai preocupaţi de ele. În îmbrăcăminte, în maniere, în limbaj, în literatură şi artă, aspiraţia crescândă spre o viaţă plină de încântările fanteziei şi ale simţurilor produce manifestări progresive de senzualitate şi de moleşeală. Seriozitatea şi austeritatea vremurilor de odinioară cedează încetul cu încetul. Toate tind spre veselie, îngăduinţă şi celebrare. Treptat, inimile se îndepărtează de la iubirea de sacrificiu, de la adevăratul devotament faţă de Cruce şi de la năzuinţa către sfinţenie şi către viaţa veşnică. Cavalerismul, una dintre cele mai înalte manifestări ale austerităţii creştine, devine amoros şi sentimental, şi literatura iubirii invadează toate ţările. Excesele vieţii luxoase şi, drept urmare a lor, goana după câştig se răspândesc în toate clasele sociale.

Pătrunzând în sferele intelectuale, acest climat moral a produs manifestări de trufie cum ar fi gustul pentru dispute ostentative şi vanitoase, pentru argumente de o iscusinţă găunoasă, pentru neghioabe etalări de erudiţie. Acest climat încuraja vechi tendinţe filosofice asupra cărora Scolasticismul deja triumfase; slăbind zelul de odinioară pentru integritatea Credinţei, aceste vechi tendinţe au apărut sub noi aspecte. Absolutismul juriştilor, care se împăunau cu o cunoaştere orgolioasă a Dreptului roman, a reuşit să găsească un ecou favorabil în prinţi ambiţioşi. Şi, pari passu, fibra timpurilor de odinioară, care menţinea puterea regală în limitele legitime, ce-au existat în zilele Sfântului Ludovic al Franţei şi ale Sfântului Ferdinand al Castiliei, se stingea deopotrivă în cei mari şi în cei mărunţi.