C.     Revoluţia îşi agravează propriile cauze

Aceste tendinţe în dezordine se răspândesc ca râia şi ca viciile, cu cât sunt mai satisfăcute, cu atât devin mai înverşunate. Tendinţele produc crize morale, doctrine eronate şi apoi revoluţii. Fiecare din ele, la rândul său, exacerbează tendinţele, care printr-o mişcare analogă, duc la noi crize, noi erori şi noi revoluţii. Astfel se explică de ce ne găsim astăzi într-un astfel de paroxism al impietăţii şi imoralităţii, precum şi într-un abis de tulburări şi de discordii.