2. REVOLUŢIE ŞI LEGITIMITATE

A.     Legitimitatea prin excelenţă

În general vorbind, noţiunea de legitimitate este abordată numai în legătură cu dinastiile şi cu guvernele. Potrivit învăţăturilor lui Leon al XIII-lea din Enciclica Au milieu des Sollicitudes^*, chestiunea legitimităţii dinastice ori guvernamentale nu poate fi ignorată, deoarece este o chestiune morală extrem de gravă pe care conştiinţele cinstite trebuie să o ia în considerare cu toată atenţia.

Dar conceptul de legitimitate nu se aplică numai la acest fel de probleme.

Există o legitimitate mai înaltă, caracteristică oricărei ordini a lucrurilor, în care se afirmă efectiv Regalitatea Domnului nostru Iisus Hristos, modelul şi izvorul tuturor regalităţilor şi puterilor pământeşti. A lupta pentru o autoritate legitimă este o obligaţie, şi încă una serioasă. Dar legitimitatea celor ce deţin autoritatea trebuie socotită nu doar un bine excelent în sine, ci şi un mijloc de a realiza un bine încă mai înalt, anume legitimitatea întregii ordini sociale, a tuturor instituţiilor şi ambianţelor umane. Şi acest lucru se realizează prin orânduirea tuturor lucrurilor potrivit cu doctrina Bisericii.