C.     Caracterul sacral al Civilizaţiei catolice

Se subînţelege că o astfel de ordine a lucrurilor este fundamental sacrală şi implică recunoaşterea tuturor autorităţilor Sfintei Biserici, în special a Suveranului Pontif : o autoritate directă asupra lucrurilor spirituale şi o autoritate indirectă asupra lucrurilor vremelnice, ori de câte ori acestea au de-a face cu salvarea sufletelor.

În realitate, scopul societăţii şi al statului este promovarea vieţii virtuoase în comun. Virtuţile pe care omul este chemat să le practice sunt virtuţile creştine şi prima dintre acestea este iubirea de Dumnezeu. Societatea şi statul au, aşadar, un scop sacral^*.

Sigur că Biserica deţine mijloace adecvate pentru a promova salvarea sufletelor. Dar societatea şi statul au mijloace instrumentale pentru acelaşi scop, adică mijloace care, puse în mişcare de un agent mai înalt, produc un efect superior lor înseşi.