CAPITOLUL  IX - "Semicontrarevoluţionarul" este de asemenea un fiu al Revoluţiei

Tot ce s-a spus mai înainte creează premisele pentru o observaţie de importanţă practică. Unele spirite marcate de această Revoluţie interioară pot să păstreze o atitudine contrarevoluţionară într-o privinţă sau alta, printr-un concurs oarecare de împrejurări, cum ar fi o educaţie într-o atmosferă puternic tradiţională şi morală (cf. Părţii Întâi, Cap. VI, 5 A).

Cu toate acestea, spiritul Revoluţiei se va fi întronat în mentalitatea acestor "semicontrarevoluţionari". Şi dacă la un popor anume, majoritatea se află într-o astfel de stare sufletească, Revoluţia va fi de neînăbuşit în acel popor atât timp cât această situaţie nu se schimbă.

Aşadar, ca o consecinţă a unităţii Revoluţiei, contrarevoluţionar autentic poate fi numai acela care este în întregime astfel.

Situaţia " semicontrarevoluţionarilor", în ale căror suflete idolul Revoluţiei a început să se clatine, este oarecum diferită. Acest subiect îl tratăm în Partea a Doua, Cap. XII, 10.