1.      REVOLUŢIA NEAGĂ PĂCATUL ŞI RĂSCUMPĂRAREA

După cum am văzut, revoluţia este fiica păcatului. Dar dacă ar fi să recunoască acest fapt, s-ar demasca ea însăşi şi s-ar întoarce împotriva propriei ei cauze.

Astfel se explică de ce Revoluţia tinde nu numai să treacă sub tăcere rădăcina păcatului din care a încolţit, ci şi să nege însăşi noţiunea de păcat. Ea face asta prin negarea radicală atât a vinei originare cât şi a celei actuale. Aceasta se realizează cu precădere prin :

-         Sisteme filosofice sau juridice care neagă validitatea şi existenţa oricărei legi morale, ori îi atribuie acesteia temeliile ridicole şi sterile ale laicismului.

-         Miile de maşinaţii ale propagandei care creează în mulţimi o stare de spirit ce ignoră moralitatea, fără a afirma direct că ea nu există. Toată veneraţia cuvenită virtuţii este acordată unor idoli ca : aurul, munca, randamentul, succesul, securitatea, sănătatea, frumuseţea fizică, forţa musculară, plăcerea simţurilor etc.

-         Revoluţia distruge în omul contemporan însăşi noţiunea de păcat şi chiar deosebirea dintre bine şi rău. Şi, ipso facto, ea neagă Răscumpărarea prin Domnul nostru Iisus Hristos, care, în lipsa păcatului, devine de neînţeles şi pierde orice legătură logică cu istoria şi cu viaţa.