A.     Concepţia imaculată despre individ

În faza ei liberală şi individualistă, Revoluţia a propovăduit că omul este înzestrat cu o raţiune infailibilă, o voinţă tare şi pasiuni fără nici o dezordine. De aici s-a născut o concepţie despre ordinea umană în care individul, considerat o fiinţă perfectă, era totul şi Statul nimic, ori aproape nimic, un rău necesar… provizoriu necesar, poate. Aceasta a fost perioada în care se credea că singura cauză a tuturor erorilor şi crimelor era ignoranţa. A deschide şcoli însemna a închide închisori. Dogma de bază a acestor iluzii era concepţia imaculată despre individ.

În decursul acestei faze, liberalul a căutat să se apere împotriva posibilei tiranii a Statului şi să prevină formarea clicilor care ar lua conducerea afacerilor publice de la el. În această apărare, armele importante ale liberalilor au fost libertăţile politice şi sufragiul universal.