2.      CE TREBUIE INOVAT

Oricum, prin forţa legii istorice, potrivit căreia nu există imobilism în lucrurile pământeşti, Ordinea născută din Contrarevoluţie trebuie să aibă propriile ei caracteristici care o vor face diferită de Ordinea care a existat înainte de Revoluţie. Fără îndoială, această afirmaţie nu se referă la principii, cu la accidente, dar aceste accidente sunt atât de importante încât merită să fie menţionate.

Deoarece este imposibil pentru noi să aprofundăm această problemă în amănunt, lăsaţi-ne să spunem simplu că, în general, când o fractură sau o leziune apare în organism, zona de restabilire sau însănătoşire este indicată prin dispozitive speciale, de protecţie. Aceasta este grija iubitoare a Providenţei care lucrează prin cauze secundare împotriva posibilităţii unui nou dezastru. Este ceea ce se observă la un os rupt, a cărui restabilire se face printr-o consolidare chiar în zona fracturii, ori la o cicatrice a ţesutului. Aceasta este o imagine materială a unui fapt analog care are loc în ordinea spirituală. Ca regulă generală, un păcătos care se îndreaptă cu adevărat are mai mare oroare de păcat decât a avut în anii cei mai buni dinainte de cădere. Aceasta este istoria Sfinţilor penitenţi. Tot aşa Biserica, după fiecare încercare dureroasă, se ridică înarmată special împotriva răului care a încercat s-o doboare. Un exemplu tipic în această privinţă este Contrareforma.

În virtutea acestei legi, Ordinea care va izvorî din Contrarevoluţie va trebui să strălucească, chiar mai mult decât cea din Evul Mediu, în cele trei puncte principale în care a fost rănită de Revoluţie :

-         Un respect profund pentru drepturile Bisericii şi ale Papalităţii, şi sacralizarea valorilor vieţii temporale în cel mai înalt grad posibil, toate acestea ca reacţie la laicism, interconfesionalism, ateism şi consecinţele lor respective.

-         Un spirit al ierarhiei, marcând toate aspectele societăţii, ale Statului, culturii şi vieţii, ca reacţie la metafizica egalitară a Revoluţiei.

-         Un zel în detectarea şi combaterea răului în formele lui embrionare sau mascate, denunţându-l cu silă şi cu o notă infamantă, şi pedepsindu-l cu fermitate dârză în toate manifestările lui, mai ales în cele care jignesc dreapta credinţă şi puritatea datinilor, toate acestea ca reacţie la metafizica liberală a Revoluţiei şi la tendinţa ei de a da frâu liber şi protecţie răului.

-