10.  CONTRAREVOLUŢIA ŞI NECATOLICII

Poate Contrarevoluţia accepta cooperarea necatolicilor ? Putem vorbi despre contrarevoluţionari protestanţi, musulmani etc. ? Răspunsul trebuie să fie foarte prudent în privinţa nuanţelor. Nu există Contrarevoluţie autentică în afara Bisericii (vezi nr. 5 mai sus). Dar putem admite că anumiţi protestanţi sau musulmani, de pildă, ajung într-o stare sufletească în care încep să-şi dea seama de toată răutatea revoluţiei şi să ia poziţie împotriva ei. Este posibil ca unii ca aceştia să formeze bariere împotriva revoluţiei, care în anumite împrejurări vor fi de foarte mare importanţă. În cazul în care sunt apţi pentru har, ei pot deveni excelenţi catolici şi deci contrarevoluţionari eficienţi. Dar şi fără aceasta, ei resping Revoluţia într-o oarecare măsură şi o pot face chiar să dea înapoi. În accepţia deplină şi adevărată a cuvântului, ei nu sunt contrarevoluţionari. Dar se poate profita de cooperarea lor, şi chiar trebuie profitat cu precauţiile pe care această cooperare le impune potrivit directivelor Bisericii. În special catolicii trebuie să ia în considerare pericolele inerente pe care le implică asociaţiile interconfesionale, după cum a prevenit în mod înţelept Sf. Pius al X-lea : "Într-adevăr, fără a ne referi la alte aspecte, prin întovărăşiri de acest fel, oamenii noştri se expun ori pot să se expună la primejdii incontestabil grave în privinţa integrităţii credinţei lor sau în aceea a supunerii lor sincere faţă de legile şi învăţăturile Bisericii"^*. Cea mai bună formă de apostolat, aceea "de cucerire", trebuie să aibă ca obiect al ei pe acei necatolici care au tendinţe contrarevoluţionare.