CONCLUZIE

Partea finală din Revoluţie şi Contrarevoluţie, aşa cum a apărut în ediţia braziliană din 1959 şi în ediţia italiană din 1972, a fost întreruptă de noi pentru a aduce la zi textul original în paginile precedente.

Acestea întreprinse, ne-am întrebat dacă scurta "Concluzie" a textului original din 1959 şi din ediţiile următoare mai merită să fie menţinută, ori dacă necesită cel puţin vreo modificare. Am recitit-o cu atenţie. Şi am ajuns la convingerea că nu este nici un motiv s-o omitem şi, mai mult, nu este nici un motiv s-o modificăm în nici un fel.

Spunem deci astăzi cum am spus atunci : "În realitate, având în vedere tot ce s-a spus aici, tabloul zilelor noastre este foarte clar pentru o mentalitate situată în interiorul logicii principiilor contrarevoluţionare. Trăim supreme acţiuni ale luptei pe care am numi-o mortală, dacă unul dintre combatanţi n-ar fi nemuritor. Lupta se dă între Biserică şi Revoluţie. Ca fii ai Bisericii şi luptători în bătăliile Contrarevoluţiei, este firesc ca, ajungând la capătul acestei lucrări, s-o dedicăm în mod filial Sfintei Fecioare.

Ea este Preacurata Fecioară care a zdrobit capul şarpelui, Întâiul, marele, eternul revoluţionar, inspiratorul şi supremul instigator al acestei Revoluţii, precum şi a celor care au precedat-o şi al celor care vor urma după ea. Maria este, aşadar, Patroana tuturor celor care luptă împotriva Revoluţiei.

Mijlocirea universală şi atotputernică a Mamei lui Dumnezeu este cel mai puternic argument pentru nădejdea contrarevoluţionarilor. Iar la Fatima, Ea le-a şi dat certitudinea biruinţei, când a anunţat că va fi o iminentă explozie a comunismului în lumea întreagă dar : "În cele din urmă, Inima Mea imaculată va triumfa".

De aceea, fie ca Sfânta Fecioară să primească acest tribut filial, tribut al iubirii şi expresia absolutei încrederi în triumful Ei.

N-am vrea să încheiem această lucrare fără să aducem tributul devoţiunii filiale şi al neţărmuritei ascultări "scumpului nostru Hristos pe pământ", stâlpul şi temelia infailibilă a Adevărului, Sanctitatea Sa Papa Ioan al XXIII-lea.

"Ubi Ecclesia ibi Christus, ubi Petrus ibi Ecclesia". De aceea, toată iubirea noastră, tot entuziasmul nostru, tot devotamentul nostru se îndreaptă spre Sfântul Părinte. Şi cu sentimentele acestea, care însufleţesc toate paginile revistei Catolicismo de la întemeierea ei, ne încumetăm să publicăm şi lucrarea de faţă.

În inima noastră nu avem nici cea mai vagă îndoială despre nici una dintre tezele care constituie această lucrare. Totuşi, le supunem pe toate, fără rezervă, judecăţii Vicarului lui Iisus Hristos. Şi suntem gata să renunţăm imediat la oricare dintre ele, care ar fi deviat câtuşi de puţin de la învăţătura Sfintei Biserici, "Mama Noastră, Arca Salvării şi Poarta Cerului".