PLINIO CORRÊA DE OLIVEIRA, UN LIDER ÎN MIJLOCUL NĂDEJDILOR ŞI FURTUNILOR LUMII CONTEMPORANE

Profesorul Plinio Corrêa de Oliveira, gânditor şi om de acţiune brazilian, a trăit în contextul Revoluţiei egalitare care pătrunde orişiunde şi creşte fără încetare. El a dezvoltat însă idei diametral opuse ideilor şi tendinţelor generate şi alimentate de această Revoluţie.

Principala sa realizare, Societatea Braziliană pentru Apărarea Tradiţiei, Familiei şi Proprietăţii - sau T.F.P. - este rodul unei vieţi întregi închinate activităţilor lui de scriitor, profesor universitar, ziarist şi conferenţiar.

Plinio Corrêa de Oliveira s-a născut în 1908 la Sao Paolo, Brazilia. Familia sa după tată se trage din statul Pernambuco, în nord-estul Braziliei, un ţinut care a avut o mare influenţă asupra ţării în timpul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Unchiul său de-al doilea, senatorul Joao Alfredo, a fost prim-ministru sub Dom Pedro al II-lea, ultimul împărat al Braziliei. Mama sa a aparţinut uneia dintre vechile familii de proprietari de plantaţii de cafea, care au format odinioară aristocraţia din Sao Paolo şi care au dat, de asemenea, mulţi oameni de stat.

Student strălucit la Liceul Sf. Louis de sub conducerea Iezuiţilor, el şi-a continuat studiile, absolvind remarcabila facultate de drept a universităţii din Sao Paolo. Zelul şi talentul său oratoric, puse îndeosebi în slujba apostolatului său în Congregaţia Mariei, l-au făcut să devină în scurt timp cel mai proeminent lider Marian din Brazilia.

În 1932, împreună cu doi prieteni, a întemeiat Liga electorală catolică, pentru a da îndrumare alegătorilor catolici. Mai târziu, în calitate de candidat, a fost ales în Congresul Naţional, cu cel mai mare număr de voturi din toată ţara, devenind astfel, la numai 24 de ani, cel mai tânăr membru al acelui corp legislativ. În timp ce activa în Congres, a continuat să-şi apere principiile contrarevoluţionare.

După acest mandat, a fost numit profesor de istoria civilizaţiei moderne la facultatea de drept pe care o absolvise. Mai târziu a devenit profesor de istorie la Universitatea Pontificală Catolică din Sao Paolo.

După ce, în timpul studenţiei organizase Acţiunea Catolică la universitate, el devine acum unul dintre întemeietorii Acţiunii Catolice braziliene, fiind şi primul ei preşedinte în Arhidieceza de Sao Paolo.