|
Vor
avea loc evenimentele prezise la Fatima, şi până în acest moment
nerealizate? Este întrebarea care şi-o pune omenirea
contemporană. Din principiu, nu este loc pentru îndoială. Deoarece
faptul că o parte a profeţiei s-a împlinit deja cu o precizie
impresionantă, dovedeşte caracterul lor supranatural. Şi,
demonstrat acest caracter, nu este posibil să punem sub semnul
întrebării dacă mesajul ceresc se va împlini în totalitate.
Unii ar putea obiecta că profeţiile din 13 iulie 1917 au un
caracter condiţional. El se vor împlini dacă Papa, în unire cu
episcopii, nu vor consfinţi Rusia şi lumea la Inima
Neprihănită a Mariei. Ei bine, Papa Pius XII a consfinţit lumea
în 1942, iar Rusia, în particular, în 1952. Aşadar, trebuie să
sperăm că pedepsele anunţate de Sfânta Fecioară a Rozarului
nu vor mai avea loc...
La această obiecţie se pot da două răspunsuri.
In primul rând, conform cuvintelor Mântuitorului spuse Sorei Lucia, în 1943, şi reproduse de aceasta într-o scrisoare
adresată confesorului ei, părintele José Bernardo Gonçalves S.J.,
consfinţirea lumii făcută de Pius XII, deşi
plăcută lui Dumnezeu, nu a respectat toate condiţiile indicate
de Mama lui Dumnezeu. În consecinţă, pare discutabil dacă
această consfinţire a avut efectul de a îndepărta
calamităţile prezise.
Trebuie să credem aceste cuvinte comunicate de Domnul Nostru Sorei Lucia, pentru că, rămânând în această
viaţă cu o misiune legată de mesajul de la Fatima, este normal
să primească din cer mesaje de această natură, care să
poată orienta lumea în interpretarea mesajului însuşi, dar şi în
legăturile dintre acesta şi firul desfăşurării evenimentelor.
Şi, din acelaşi motiv, este normal şi ca Isus şi Mama Sa
să-i dea credincioasei călugăriţe atât de iubită de
Sfintele Inimi, tot ajutorul pentru a-şi putea îndeplini misiunea
fără să cadă în greşeală şi fără
să inducă omenirea în eroare.
În al doilea rând, este important să observăm că la Cova da
Iria, Sfânta Fecioară a indicat două condiţii, ambele
indispensabile, pentru îndepărtarea pedepselor care ne ameninţau.
Una din aceste condiţii era consfinţirea. Să presupunem
că s-a făcut aşa cum a cerut Sfânta Fecioară. Rămâne cea de-a doua condiţie: răspândirea practicii
împărtăşirilor reparatoare în prima sâmbătă a lunii,
cinci luni la rând. Ni se pare evident că această devoţiune nu
s-a răspândit nici până azi în lumea catolică în măsura
dorită de Mama lui Dumnezeu.
Şi mai există o condiţie, implicită în mesaj, dar
şi aceasta indispensabilă: este victoria omenirii asupra miilor de
forme de nelegiuire şi impuritate, care o stăpâneşte. Totul
arată că această victorie nu a fost obţinută, ci,
dimpotrivă, că din această privinţă înaintăm tot
mai mult spre paroxism. Astfel, pare tot mai improbabil că omenirea va
opta pentru o schimbare de direcţie. Şi, pe măsură ce
înaintăm spre paroxism, este tot mai probabilă ipoteza că ne
îndreptăm spre împlinirea pedepselor...
Aici trebuie să facem o observaţie, şi anume aceea că, dacă noi nu vedem lucrurile în această lumină,
atunci mesajul de la Fatima ar fi absurd. Într-adevăr, dacă Sfânta
Fecioară a spus în 1917 că păcatele lumii au atins un asemenea
nivel încât ele cereau pedeapsa lui Dumnezeu, atunci nu este logic ca aceste
păcate să fi continuat să crească timp de mai mult de
jumătate de secol, ca lumea să refuze cu încăpăţânare
şi până la sfârşit să dea ascultare celor spuse la Fatima,
şi cu toate acestea pedeapsa să nu vină. Ar fi ca şi cum
Ninive nu s-a pocăit şi, în ciuda tuturor acestora, avertismentele
profetului tot nu s-au împlinit.
Mai mult, aceeaşi consfinţire cerută de Sfânta Fecioară
nu putea avea efectul de a îndepărta pedeapsa, dacă omenirea continua
să trăiască în nelegiuire şi în păcat.
Într-adevăr, atâta timp cât lucrurile stau astfel, chiar consfinţirea
are un caracter incomplet şi lipsit de conţinut real.
În sfârşit, întrucât lumea nu a fost cuprinsă de profunda
transformare spirituală cerută la Cova da Iria, ne îndreptăm tot
mai mult spre prăpastie. Şi, pe măsură ce înaintăm, o
asemenea transformare pare tot mai improbabilă.
|