|
Aici
este momentul să discutăm despre faimoasa
problemă a părţii încă ascunse a secretului de la Fatima.
Oare conţine cuvinte de iertare şi de pace, care să ne dea
speranţa că am fost scutiţi de pedeapsa meritată pentru
creşterea nemăsurată a nelegiuirii şi a
impurităţii?
Spunem din start că nu reuşim să înţelegem ce poate fi
atât de evlavios în această idee. În situaţii asemănătoare
– ale unei lumi surde şi recalcitrante până la sfârşit –
persoanele sfinte din Vechiul şi Noul Testament preferau întotdeauna
îndurarea în locul dreptăţii şi iertarea în locul pedepsei. Dar
preferau întotdeauna pedeapsa în locul spectacolului jalnic al nelegiuirii
victorioase, care sfidează nepedepsită şi la nesfârşit
măreţia lui Dumnezeu.
Mai mult, este absurd să credem că Sfânta Fecioară a
transmis un mesaj public care susţinea că, fără îndreptarea
vieţii, lumea era ameninţată de pedepse cumplite, şi un alt
mesaj privat în care să afirme, într-un fel sau altul, că în
aceeaşi situaţie se va întâmpla exact contrariul.
Èste important, deci, să ne rugăm, să suferim, să
acţionăm cu o dăruire îndoită pentru ca omenirea să se
convertească, pentru că altfel pedeapsa bate la uşă.
Un secret este un secret. Şi, ca să fim logici,
nimeni nu poate face deducţii legate de conţinutul lui, până
când nu-l cunoaşte.
Totuşi, nu este nepotrivit să facem în acest
punct următoarea supoziţie. Partea încă nedivulgată a
secretului conţine probabil detalii înspăimântătoare despre modul în care se vor
împlini pedepsele anunţate la Fatima. Numai aşa se poate explica de
ce poate fi dură dezvăluirea lui. Dacă ar conţine
perspective liniştitoare, totul ne facem să credem că ar fi fost
deja făcut public.
|