|
È bine
ca, la sfârşitul acestor gânduri, spiritul nostru să se oprească
în reflecţie asupra perspectivelor ultime ale mesajului de la Fatima. În
afară de tristeţea şi pedepsele foarte probabile, spre care ne
îndreptăm, avem în faţă luminile sacre ale zorilor
Împărăţiei Mariei: "La sfârşit, Inima Mea
Neprihănită va triumfa”, o perspectivă măreaţă, a
unei victorii universale a Inimii Regale şi materne a Sfintei Fecioare. Èste
o promisiune de pace, atrăgătoare şi, mai ales,
măreaţă şi dătătoare de speranţă.
Pentru
a evita pedeapsa, în mica măsură în care ea poate fi evitată,
pentru a obţine convertirea oamenilor, în măsura redusă în care
mai poate fi obţinută înainte de pedeapsă, prin economia harului,
pentru a ne apropia cât mai mult de zorii binecuvântaţi ai Mariei şi
pentru a ne ajuta să mergem înainte prin mijlocul pericolelor care ne
ameninţă de moarte, ce putem face? Ne spune Sfânta Fecioară:
să practicăm cu fervoare devoţiunile mariane, rugăciunea,
penitenţa.
Pentru
a ne stimula să ne rugăm, înveşmântată pe rând cu
atributele cu care o invocăm pe Regina Sfântului Rozar, de Fecioara
Îndurerată şi Fecioara din Carmel, Ea ne-a arătat ce mult îi
place să fie cunoscută, iubită şi venerată astfel.
Mai mult, Fecioara a insistat în mod cu totul deosebit asupra
devoţiunilor la Inima Ei Neprihănită. În mesajele ei, a
făcut referire la Inima Sa de mai mult de şapte ori.
Valoarea teologică, de altfel
demonstrată, a devoţiunii la Inima Neprihănită a Mariei,
are în Fatima o confirmare valoroasă şi impresionantă. De
cealaltă parte, insistenţa Sfintei Fecioare asupra acestei
devoţiuni demonstrează cât este ea de necesară.
Cine ia în serios revelaţiile de la Fatima nu trebuie, aşadar,
să uite că răspândirea devoţiunii la Inima
Neprihănită a Mariei este una din cele mai importante idealuri de
urmat pentru un aggiornamento 4 sănătos al
pietăţii.
|