Mesajul de la Fatima nu a fost ascultat

Vor avea loc evenimentele prezise la Fatima, şi până în acest moment nerealizate? Este întrebarea care şi-o pune omenirea contemporană. Din principiu, nu este loc pentru îndoială. Deoarece faptul că o parte a profeţiei s-a împlinit deja cu o precizie impresionantă, dovedeşte caracterul lor supranatural. Şi, demonstrat acest caracter, nu este posibil să punem sub semnul întrebării dacă mesajul ceresc se va împlini în totalitate.

Unii ar putea obiecta că profeţiile din 13 iulie 1917 au un caracter condiţional. El se vor împlini dacă Papa, în unire cu episcopii, nu vor consfinţi Rusia şi lumea la Inima Neprihănită a Mariei. Ei bine, Papa Pius XII a consfinţit lumea în 1942, iar Rusia, în particular, în 1952. Aşadar, trebuie să sperăm că pedepsele anunţate de Sfânta Fecioară a Rozarului nu vor mai avea loc...

La această obiecţie se pot da două răspunsuri.

In primul rând, conform cuvintelor Mântuitorului spuse Sorei Lucia, în 1943, şi reproduse de aceasta într-o scrisoare adresată confesorului ei, părintele José Bernardo Gonçalves S.J., consfinţirea lumii făcută de Pius XII, deşi plăcută lui Dumnezeu, nu a respectat toate condiţiile indicate de Mama lui Dumnezeu. În consecinţă, pare discutabil dacă această consfinţire a avut efectul de a îndepărta calamităţile prezise.

Trebuie să credem aceste cuvinte comunicate de Domnul Nostru Sorei Lucia, pentru că, rămânând în această viaţă cu o misiune legată de mesajul de la Fatima, este normal să primească din cer mesaje de această natură, care să poată orienta lumea în interpretarea mesajului însuşi, dar şi în legăturile dintre acesta şi firul desfăşurării evenimentelor. Şi, din acelaşi motiv, este normal şi ca Isus şi Mama Sa să-i dea credincioasei călugăriţe atât de iubită de Sfintele Inimi, tot ajutorul pentru a-şi putea îndeplini misiunea fără să cadă în greşeală şi fără să inducă omenirea în eroare.

În al doilea rând, este important să observăm că la Cova da Iria, Sfânta Fecioară a indicat două condiţii, ambele indispensabile, pentru îndepărtarea pedepselor care ne ameninţau.

Una din aceste condiţii era consfinţirea. Să presupunem că s-a făcut aşa cum a cerut Sfânta Fecioară. Rămâne cea de-a doua condiţie: răspândirea practicii împărtăşirilor reparatoare în prima sâmbătă a lunii, cinci luni la rând. Ni se pare evident că această devoţiune nu s-a răspândit nici până azi în lumea catolică în măsura dorită de Mama lui Dumnezeu.

Şi mai există o condiţie, implicită în mesaj, dar şi aceasta indispensabilă: este victoria omenirii asupra miilor de forme de nelegiuire şi impuritate, care o stăpâneşte. Totul arată că această victorie nu a fost obţinută, ci, dimpotrivă, că din această privinţă înaintăm tot mai mult spre paroxism. Astfel, pare tot mai improbabil că omenirea va opta pentru o schimbare de direcţie. Şi, pe măsură ce înaintăm spre paroxism, este tot mai probabilă ipoteza că ne îndreptăm spre împlinirea pedepselor...

Aici trebuie să facem o observaţie, şi anume aceea că, dacă noi nu vedem lucrurile în această lumină, atunci mesajul de la Fatima ar fi absurd. Într-adevăr, dacă Sfânta Fecioară a spus în 1917 că păcatele lumii au atins un asemenea nivel încât ele cereau pedeapsa lui Dumnezeu, atunci nu este logic ca aceste păcate să fi continuat să crească timp de mai mult de jumătate de secol, ca lumea să refuze cu încăpăţânare şi până la sfârşit să dea ascultare celor spuse la Fatima, şi cu toate acestea pedeapsa să nu vină. Ar fi ca şi cum Ninive nu s-a pocăit şi, în ciuda tuturor acestora, avertismentele profetului tot nu s-au împlinit.

Mai mult, aceeaşi consfinţire cerută de Sfânta Fecioară nu putea avea efectul de a îndepărta pedeapsa, dacă omenirea continua să trăiască în nelegiuire şi în păcat. Într-adevăr, atâta timp cât lucrurile stau astfel, chiar consfinţirea are un caracter incomplet şi lipsit de conţinut real.

În sfârşit, întrucât lumea nu a fost cuprinsă de profunda transformare spirituală cerută la Cova da Iria, ne îndreptăm tot mai mult spre prăpastie. Şi, pe măsură ce înaintăm, o asemenea transformare pare tot mai improbabilă.