2. Marele jubileu al anului 2000 este la usa. Înca din prima mea enciclica, Redemptor hominis, am avut în vedere aceasta scadenta cu intentia speciala de a pregati sufletele tuturor pentru a deveni docile actiunii Duhului.(²) Acesta va fi un eveniment care se va celebra în acelasi timp la Roma si în toate Bisericile locale raspândite în toata lumea, si va avea, ca sa zicem asa, doua centre: pe de o parte Orasul în care Providenta a voit sa plaseze resedinta succesorului lui Petru, iar pe de alta parte tara Sfânta în care Fiul lui Dumnezeu s-a facut om, luând trup omenesc dintr-o Fecioara numita Maria (cf. Lc 1,27). De aceea, jubileul va fi celebrat cu aceeasi demnitate si importanta nu numai la Roma, dar si în tara numita pe buna dreptate "sfânta", pentru ca l-a vazut nascându-se si murind pe Isus. Aceasta tara, în care a aparut prima comunitate crestina, este locul unde Dumnezeu s-a revelat omenirii. Este tara promisa care a marcat istoria poporului evreu si care este venerata în egala masura si de credinciosii islamisti. Fie ca jubileul sa înlesneasca pasi înainte în dialogul reciproc, pâna în ziua în care, toti împreuna - evrei, crestini si musulmani - la Ierusalim ne vom darui sarutul pacii.(³)

Acest timp al jubileului ne introduce în limbajul viguros pe care-l foloseste pedagogia divina a mântuirii pentru a-l determina pe om la convertire si pocainta, început si cale a reabilitarii sale, precum si conditie pentru a regasi ceea ce nu ar putea dobândi numai cu puterile sale: prietenia lui Dumnezeu, harul sau, viata supranaturala, singura în care pot fi satisfacute aspiratiile cele mai profunde ale inimii omenesti.

Intrarea în noul mileniu încurajeaza comunitatea crestina spre a-si largi privirea de credinta spre orizonturi noi în vestirea Împaratiei lui Dumnezeu. În aceasta circumstanta speciala, trebuie sa ne reîntoarcem cu o fidelitate reînnoita la învatatura Conciliului Vatican II, care a proiectat o lumina noua asupra angajamentului misionar al Bisericii în fata exigentelor de astazi ale evanghelizarii. La Conciliu, Biserica si-a constientizat mai profund misterul propriu, precum si misiunea apostolica încredintata ei de catre Domnul. Aceasta constientizare angajeaza comunitatea credinciosilor sa traiasca în lume stiind ca trebuie sa fie "fermentul, si ca sa spunem asa, sufletul societatii umane, destinata sa fie reînnoita în Cristos si transformata în familia lui Dumnezeu.(⁴) Pentru a corespunde în mod eficace acestei misiuni, ea trebuie sa ramâna în unitate si sa-si desfasoare viata în comuniune.(⁵) Iminenta evenimentului jubiliar constituie un puternic stimulent în acest sens.

Mersul credinciosilor spre cel de-al treilea mileniu nu resimte întru nimic acea oboseala pe care greutatea celor 2000 de ani de istorie ar putea-o comporta; mai degraba, crestinii se simt reconfortati la gândul ca ei aduc lumii adevarata lumina, pe Cristos Domnul. Vestindu-l pe Isus din Nazaret, Dumnezeu adevarat si Om desavârsit, Biserica deschide fiecarei fiinte umane perspectiva de a fi "divinizat" si, în felul acesta, de a deveni mai mult om.(⁶) Aceasta este singura cale prin care lumea îsi poate descoperi înalta vocatie la care este chemata si sa o împlineasca prin mântuirea realizata de Dumnezeu.