3. În acesti ani de pregatire imediata la jubileu, Bisericile locale, în conformitate cu ceea ce am scris în scrisoarea mea "Tertio millennio adveniente"(⁷), prin rugaciune, cateheza si prin angajarea în diferite forme pastorale se pregatesc pentru aceasta întâlnire care introduce Biserica întreaga într-o noua perioada de har si de misiune. De altfel, apropierea evenimentului jubiliar trezeste un interes crescând din partea tuturor acelora care sunt în cautarea unui semn propice care sa-i ajute sa descopere urmele prezentei lui Dumnezeu în timpurile noastre.

Anii de pregatire la jubileu au fost pusi sub semnul Preasfintei Treimi: prin Cristos - în Duhul Sfânt - la Dumnezeu Tatal. Misterul Trinitatii este originea drumului de credinta si sfârsitul sau ultim când, în sfârsit, ochii nostri vor contempla vesnic fata lui Dumnezeu. Celebrând Întruparea, noi avem privirea atintita spre misterul Trinitatii. Isus din Nazaret, revelatorul Tatalui, a împlinit dorinta ascunsa în inima fiecarui om de a-l cunoaste pe Dumnezeu. Ceea ce creatia pastra imprimat în ea ca un sigiliu al mâinii creatoare a lui Dumnezeu si ceea ce profetii din vechime au vestit ca o promisiune îsi atinge manifestarea sa definitiva în revelatia lui Cristos.(⁸)

Isus reveleaza fata lui Dumnezeu Tatal "milostiv si compatimitor" (Iac 5,11), si prin trimiterea Duhului Sfânt face vizibil misterul iubirii Trinitatii. Este Duhul lui Cristos care actioneaza în Biserica si în istorie: trebuie sa stam în ascultarea lui pentru a recunoaste semnele timpurilor noi si a face tot mai vie în inimile credinciosilor asteptarea revenirii glorioase a Domnului. De aceea, anul sfânt va trebui sa fie un unic si neîntrerupt cânt de lauda adusa Trinitatii, Dumnezeului Suprem. Ne vin într-ajutor cuvintele poetice ale sfântului Grigore Nazianzenul, Teologul:

"Slava lui Dumnezeu Tatal si Fiului, regele universului.

Slava Duhului preasfânt, vrednic de toata lauda.

Trinitatea este un singur Dumnezeu, care a creat si a umplut toate:

cerul cu fiinte ceresti si pamântul cu fiinte pamântesti.

Marea, fluviile si apele le-a umplut cu fiinte acvatice,

toate le-a însufletit prin puterea Duhului sau:

pentru ca toata creatura sa-l laude pe creatorul sau întelept,

care este cauza unica a tot ceea ce traieste si dureaza.

Dar mai mult decât oricine, sa-l laude mereu creatura rationala,

ca mare rege si ca Tata bun".(⁹)