8. Pelerinajul este însotit de semnul portii sfinte, deschisa pentru prima oara la bazilica "Sfântul Mântuitor" din Lateran în timpul jubileului din 1423. Ea aminteste de trecerea pe care fiecare crestin este chemat sa o faca de la pacat la har. Isus a spus: "Eu sunt poarta" (In 10,7), pentru a arata ca nimeni nu poate sa mearga la Tatal decât prin el. Aceasta desemnare pe care Isus o face despre sine însusi, atesta ca numai el este Mântuitorul trimis de Tatal. Exista numai o singura poarta care deschide larg intrarea în viata de comuniune cu Dumnezeu, si aceasta poarta este Isus, cale unica si absoluta de mântuire. Numai lui cu adevarat i se pot aplica aceste cuvinte ale psalmistului: "Aceasta este poarta Domnului: cei drepti vor intra prin ea" (Ps 118/117,20).

Indicarea portii atentioneaza asupra responsabilitatii pe care o are fiecare credincios de a-i trece pragul. A trece prin aceasta poarta înseamna a marturisi ca Isus Cristos este Domnul, întarindu-ne credinta în el pentru a trai viata cea noua pe care el ne-a daruit-o. Este o hotarâre care presupune libertatea de alegere si, în acelasi timp, curajul de a parasi ceva, stiind ca se dobândeste viata dumnezeiasca (cf. Mt 13,44-46). Tocmai în acest spirit papa va trece primul poarta sfânta în noaptea dintre 24 si 25 decembrie 1999. Traversând acest prag, el va arata Bisericii si lumii sfânta Evanghelie, izvor de viata si speranta pentru cel de-al treilea mileniu care vine. Prin poarta sfânta, simbolic mai larga la sfârsitul unui mileniu, (¹³) Cristos ne va face sa intram mai profund în Biserica, Trupul sau si Mireasa sa. În felul acesta noi întelegem semnificatia bogata a cuvântului apostolului Petru, atunci când el scrie ca, uniti cu Cristos, si noi suntem angajati "ca pietre vii ale casei spirituale, printr-o preotie sfânta, pentru a oferi jertfe spirituale placute lui Dumnezeu" (1 Pt 2,5).