13.
Un semn permanent, dar graitor mai ales astazi, al adevarului iubirii crestine
este memoria martirilor. Marturia lor nu trebuie uitata. Ei au vestit
Evanghelia, daruindu-si viata din iubire. Martirul, mai ales în zilele noastre,
este semnul celei mai mari iubiri, care cuprinde în sine toate celelalte
valori. Existenta sa reflecta cuvântul suprem pronuntat de Cristos pe Cruce:
"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac" (Lc 23,34). Credinciosul care-si ia
în serios vocatia sa crestina, pentru care martiriul este o posibilitate
prevestita deja în revelatie, nu poate exclude aceasta perspectiva din
orizontul vietii sale. Cei 2000 de ani de la nasterea lui Cristos sunt marcati de
marturia continua a martirilor.
Chiar si acest
secol, care este pe sfârsite, a cunoscut foarte multi martiri mai ales din
cauza nazismului, a comunismului si a tuturor luptelor rasiale sau tribale.
Persoane din toate categoriile sociale au suferit din cauza credintei lor,
platind cu viata lor adeziunea la Cristos si la Biserica sau înfruntând cu mult
curaj nesfârsitii ani de închisoare si de alte privatiuni de tot felul pentru a
nu ceda unei ideologii care se transformase într-un regim de dictatura nemiloasa.
Din punct de vedere psihologic, martirul este dovada cea mai elocventa a
adevarului credintei, care stie sa dea o fata umana chiar si celei mai violente
morti si-si arata frumusetea chiar si în persecutiile cele mai crunte.
Inundati de harul
anului jubiliar care se apropie, vom putea sa înaltam cu mai mare forta imnul
de multumire adresat Tatalui si sa cântam: Te martyrum candidatus laudat
exercitus. Da, aceasta este multimea acelora care "si-au spalat vesmintele
lor facându-le albe în sângele Mielului" (Ap 7,14). De aceea, pretutindeni
pe pamânt, Biserica va trebui sa ramâna ancorata în marturia lor si sa apere cu
gelozie memoria lor. Fie ca Poporul lui Dumnezeu, întarit în credinta de
exemplele acestor modele autentice de orice vârsta, limba si nationalitate, sa
treaca cu încredere pragul celui de-al treilea mileniu. Admiratia fata de
martiriul lor sa se uneasca, în inima credinciosilor, cu dorinta de a le putea
urma, prin harul lui Dumnezeu, exemplul lor daca împrejurarile ar cere aceasta.
|