13. Un semn permanent, dar graitor mai ales astazi, al adevarului iubirii crestine este memoria martirilor. Marturia lor nu trebuie uitata. Ei au vestit Evanghelia, daruindu-si viata din iubire. Martirul, mai ales în zilele noastre, este semnul celei mai mari iubiri, care cuprinde în sine toate celelalte valori. Existenta sa reflecta cuvântul suprem pronuntat de Cristos pe Cruce: "Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac" (Lc 23,34). Credinciosul care-si ia în serios vocatia sa crestina, pentru care martiriul este o posibilitate prevestita deja în revelatie, nu poate exclude aceasta perspectiva din orizontul vietii sale. Cei 2000 de ani de la nasterea lui Cristos sunt marcati de marturia continua a martirilor.

Chiar si acest secol, care este pe sfârsite, a cunoscut foarte multi martiri mai ales din cauza nazismului, a comunismului si a tuturor luptelor rasiale sau tribale. Persoane din toate categoriile sociale au suferit din cauza credintei lor, platind cu viata lor adeziunea la Cristos si la Biserica sau înfruntând cu mult curaj nesfârsitii ani de închisoare si de alte privatiuni de tot felul pentru a nu ceda unei ideologii care se transformase într-un regim de dictatura nemiloasa. Din punct de vedere psihologic, martirul este dovada cea mai elocventa a adevarului credintei, care stie sa dea o fata umana chiar si celei mai violente morti si-si arata frumusetea chiar si în persecutiile cele mai crunte.

Inundati de harul anului jubiliar care se apropie, vom putea sa înaltam cu mai mare forta imnul de multumire adresat Tatalui si sa cântam: Te martyrum candidatus laudat exercitus. Da, aceasta este multimea acelora care "si-au spalat vesmintele lor facându-le albe în sângele Mielului" (Ap 7,14). De aceea, pretutindeni pe pamânt, Biserica va trebui sa ramâna ancorata în marturia lor si sa apere cu gelozie memoria lor. Fie ca Poporul lui Dumnezeu, întarit în credinta de exemplele acestor modele autentice de orice vârsta, limba si nationalitate, sa treaca cu încredere pragul celui de-al treilea mileniu. Admiratia fata de martiriul lor sa se uneasca, în inima credinciosilor, cu dorinta de a le putea urma, prin harul lui Dumnezeu, exemplul lor daca împrejurarile ar cere aceasta.