1-500 | 501-575
Chapter, Paragraph
1 0,1 | începutul noului mileniu, în timp ce se încheie marele
2 0,1 | nouă etapă a drumului său, în inima noastră răsună din
3 0,1 | Isus, după ce s-a urcat în barca lui Simon, a vorbit
4 0,1 | pe apostol "să înainteze în larg" pentru a pescui: "
5 0,1 | tovarăşi capătă încredere în cuvintele lui Cristos şi
6 0,1 | Evr 13,8). ~ În acest an mare a fost bucuria
7 0,1 | Roma, ca şi la Ierusalim şi în toate Bisericile locale,
8 0,1 | care a pătruns conştiinţele în timpul anului. Dar în mod
9 0,1 | conştiinţele în timpul anului. Dar în mod sigur, un "izvor de
10 0,1 | vie", acela care izvorăşte în permanenţă "din tronul lui
11 0,1 | milostivă a Tatălui care, în Cristos, ni s-a revelat
12 0,1 | Lăudaţi pe Domnul că este bun, în veac este îndurarea lui" (
13 0,2 | important. Am întrezărit în această celebrare o întâlnire
14 0,2 | Ps 89/88,2). ~ În acelaşi timp, ceea ce s-a
15 0,3 | aşteaptă. De multe ori, în aceste ultime luni, am privit
16 0,3 | primit, transformându-l în propuneri ferme şi în direcţii
17 0,3 | transformându-l în propuneri ferme şi în direcţii de acţiune concrete.
18 0,3 | toate Bisericile locale. În fiecare dintre ele, adunată
19 0,3 | fiecare dintre ele, adunată în jurul episcopului său, în
20 0,3 | în jurul episcopului său, în ascultarea cuvântului, în
21 0,3 | în ascultarea cuvântului, în unirea fraternă şi în "frângerea
22 0,3 | cuvântului, în unirea fraternă şi în "frângerea pâinii" (cf.
23 0,3 | se configurează mai ales în realitatea fiecărei Biserici,
24 0,3 | înrădăcinare a Bisericii în timp şi în spaţiu reflectă,
25 0,3 | înrădăcinare a Bisericii în timp şi în spaţiu reflectă, în ultimă
26 0,3 | timp şi în spaţiu reflectă, în ultimă analiză, mişcarea
27 0,3 | spus poporului lui Dumnezeu în timpul acestui an special
28 0,3 | special de har şi chiar în timpul perioadei celei mai
29 0,3 | său spiritual şi pastoral. În cele din urmă, doresc să
30 0,3 | strălucească tot mai mult în diversitatea darurilor sale
31 0,3 | diversitatea darurilor sale şi în unitatea drumului său. ~ ~
32 0,3(1) | pastorală a episcopilor în Biserică Christus Dominus,
33 I,4 | atotputernic" (Ap 11,17). În bula de convocare a jubileului
34 I,4 | adus Sfintei Treimi" (2) şi în acelaşi timp "ca un drum
35 I,4 | al revelării lui Dumnezeu în Cristos. Creştinismul înseamnă
36 I,4 | creatura sa şi "după ce în trecut a vorbit părinţilor
37 I,4 | părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe
38 I,4 | profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, în acest
39 I,4 | rânduri şi în multe chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a
40 I,4 | Evr 1,1-2). ~ În acest timp de pe urmă! Da,
41 I,4 | Isus la Betleem: "Astăzi, în cetatea lui David vi s-a
42 I,4 | despre propria sa misiune în sinagoga din Nazaret înaintea
43 I,4 | spun, astăzi vei fi cu mine în paradis" (Lc 23,43). ~
44 I,5 | percepţia misterului lui Cristos în vastul orizont al istoriei
45 I,5 | este o religie inserată în istorie! Într-adevăr, pe
46 I,5 | 4). ~ Surprins în misterul său divin şi uman,
47 I,5 | sa, care îşi are apogeul în misterul pascal şi în darul
48 I,5 | apogeul în misterul pascal şi în darul Duhului, constituie
49 I,5 | timpului, ora misterioasă în care împărăţia lui Dumnezeu
50 I,5 | 15) şi se înrădăcinează în istoria noastră asemenea
51 I,5 | ori, noi l-am contemplat în acest an pe Cristos aşa
52 I,5 | Cristos, noi i-am adorat în acelaşi timp pe Tatăl şi
53 I,5 | indivizibilă, mister inefabil în care toate îşi au începutul
54 I,6 | Biserica însăşi, cuprinzând în sânul său păcătoşi, este "
55 I,6 | să identificăm aspectele în care spiritul evanghelic,
56 I,6 | din 12 martie 2000 când, în bazilica "Sfântul Petru",
57 I,6 | drumul viitorului, făcându-ne în acelaşi timp mai umili şi
58 I,6 | mai umili şi mai vigilenţi în adeziunea noastră la evanghelie. ~
59 I,7 | făcut de-a lungul secolelor, în special în ultimul secol,
60 I,7 | lungul secolelor, în special în ultimul secol, încredinţând
61 I,7 | XX-lea. Noi i-am comemorat în ziua de 7 mai 2000, împreună
62 I,7 | şi comunităţi ecleziale, în cadrul sugestiv de la Colosseum,
63 I,8 | primi iertarea care mântuie. În acest an, ochii mei n-au
64 I,8 | Încercam să-mi imaginez în fiecare dintre ei istoria
65 I,8 | cea a lui Cristos şi care, în dialogul cu el, îşi relua
66 I,8 | de har care s-au realizat în suflete? Se cuvine să tăcem
67 I,9 | comuniune, care s-a manifestat în momentul acestor întâlniri. ~
68 I,9 | Şi cum să nu ne amintim în mod special întâlnirea plină
69 I,9 | decât altele, va rămâne vie în memorie, aceasta este cu
70 I,9 | manifestat încă din momentul în care le-am urat bun venit
71 I,9 | care le-am urat bun venit în Piaţa "Sfântul Ioan" din
72 I,9 | Sfântul Ioan" din Lateran şi în Piaţa "Sfântul Petru". Apoi
73 I,9 | memoria lor această săptămână în care Roma a devenit "tânără
74 I,9 | slăbiciunile care-i caracterizează în societatea contemporană,
75 I,9 | exprimă o dorinţă profundă, în ciuda posibilelor ambiguităţi,
76 I,9 | autentice care îşi au plinătatea în Cristos. Nu este oare Cristos
77 I,9 | dimineţii" (cf. Is 21,11-12) în zorii noului mileniu. ~
78 I,10 | care au participat la el în mod direct, dar şi tuturor
79 I,10 | îndeplinit atunci când "a pus în mijlocul lor" un copil şi
80 I,10 | asumăm dacă vrem să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu (
81 I,10 | Jubileul lor mi-a oferit, în plus, ocazia de a lansa
82 I,10 | economice şi sociale care există în lumea muncii şi administrarea
83 I,10 | de globalizare economică în funcţie de solidaritatea
84 I,10 | pentru jubileul familiilor, în care au fost desemnaţi lumii
85 I,10 | Regina caeli". Am citit în ochii lor suferinţa, dar
86 I,10 | al iertării". ~ În fine, în ultimele zile ale
87 I,10 | iertării". ~ În fine, în ultimele zile ale anului,
88 I,10 | amintit persoanelor angajate în acest domeniu că au marea
89 I,11 | Internaţional ~11. În logica acestui an jubiliar,
90 I,11 | sa reală putea să nu fie în centrul anului sfânt consacrat
91 I,11 | am încercat să-l trăim. În acelaşi timp, memorând naşterea
92 I,11 | sale? Maria a fost prezentă în celebrarea jubiliară, nu
93 I,12 | celebrare sa să aibă loc în aceeaşi măsură şi în Bisericile
94 I,12 | loc în aceeaşi măsură şi în Bisericile particulare.
95 I,12 | de anul jubiliar. Rămâne în orice caz semnificativ faptul
96 I,12 | său providenţial de loc în care bogăţiile şi darurile
97 I,12 | fiecărei culturi se armonizează în "catolicitate", pentru ca
98 I,12 | lui Cristos să manifeste în mod tot mai elocvent misterul
99 I,12 | asemenea, am recomandat ca în programul anului jubiliar
100 I,12 | eforturi au fost făcute în acest scop, şi rămâne luminoasă
101 I,12 | când, pentru prima oară în istorie, o poartă sfântă
102 I,12 | poartă sfântă a fost deschisă în acelaşi timp de succesorul
103 I,12 | Ecumenice a Constantinopolului în prezenţa reprezentanţilor
104 I,12 | creştine. Îmi amintesc, în special, de recenta vizită
105 I,12 | suprem al întregii Armenii. În plus, mulţi credincioşi
106 I,13 | Pelerinajul în Ţara Sfântă ~13. Cum
107 I,13 | Aş fi dorit să-l încep în oraşul Ur al caldeilor,
108 I,13 | caldeilor, pentru a mă apropia în mod concret de urmele lui
109 I,13 | lui Abraham, "tatăl nostru în credinţă" (cf. Rom 4,11-
110 I,13 | celebrată pe 23 februarie în aula Paul al VI-lea. Imediat
111 I,13 | pe muntele Nebo şi apoi în aceleaşi locuri care au
112 I,13 | că pot celebra Euharistia în Cenacol, în acelaşi loc
113 I,13 | celebra Euharistia în Cenacol, în acelaşi loc al instituirii
114 I,13 | şi-a dat viaţa pentru noi. În acele locuri încă atât de
115 I,13 | Profundă a fost emoţia mea în timpul rugăciunii la Zidul
116 I,13 | rugăciunii la Zidul Plângerii şi în vizita la Mausoleul "Yad
117 I,13 | climatul pe care l-am trăit în acele zile, nu pot să nu-mi
118 I,13 | problemele încă existente în aceste locuri sfinte, la
119 I,14 | internaţionale a ţărilor sărace. În ce priveşte aceste ţări,
120 I,14 | de generozitate s-a aflat în însăşi logica jubileului,
121 I,14 | logica jubileului, care, în configuraţia sa biblică
122 I,14 | originară, era chiar timpul în care comunitatea se angaja
123 I,14 | dreptatea şi solidaritatea în raporturile dintre persoane,
124 I,15 | jubiliare. Ea lasă întipărite în sufletul nostru multe amintiri.
125 I,15 | lui Cristos: considerat în trăsăturile sale istorice
126 I,15 | trăsăturile sale istorice şi în misterul său, primit în
127 I,15 | în misterul său, primit în prezenţa sa multiplă în
128 I,15 | în prezenţa sa multiplă în Biserică şi în lume, mărturisit
129 I,15 | multiplă în Biserică şi în lume, mărturisit ca sens
130 I,15 | înainte, trebuie să "înaintăm în larg", încrezători în cuvintele
131 I,15 | înaintăm în larg", încrezători în cuvintele lui Cristos: Duc
132 I,15 | altum! Ceea ce noi am făcut în acest an nu poate să justifice
133 I,15 | trăite trebuie să trezească în noi un dinamism nou, care
134 I,15 | entuziasmul pe care l-am resimţit în iniţiative concrete. Isus
135 I,15 | lui Dumnezeu" (Lc 9,62). În împărăţia cerurilor nu există
136 I,15 | Dumnezeu, să fie înrădăcinat în contemplaţie şi în rugăciune.
137 I,15 | înrădăcinat în contemplaţie şi în rugăciune. Timpul în care
138 I,15 | şi în rugăciune. Timpul în care trăim este unul de
139 I,15 | a face". Să ne amintim, în acest punct, reproşul lui
140 I,15 | necesar" (Lc 10,41-41). În acest spirit, înainte de
141 II,16 | câţiva greci care au mers în pelerinaj la Ierusalim cu
142 II,16 | răsunat la fel de profund în urechile noastre în acest
143 II,16 | profund în urechile noastre în acest an jubiliar. Asemenea
144 II,16 | din timpul nostru, uneori în mod involuntar, cer credincioşilor
145 II,16 | strălucească lumina lui Cristos în fiecare perioadă istorică,
146 II,16 | La finalul jubileului, în timp ce reluăm drumul vieţii
147 II,16 | vieţii obişnuite, păstrând în noi bogăţia experienţelor
148 II,16 | bogăţia experienţelor trăite în această perioadă cu totul
149 II,17 | străbătută de misterul său, în mod voalat arătat în Vechiul
150 II,17 | său, în mod voalat arătat în Vechiul Testament, deplin
151 II,17 | Testament, deplin revelat în Noul Testament, în momentul
152 II,17 | revelat în Noul Testament, în momentul în care sfântul
153 II,17 | Noul Testament, în momentul în care sfântul Ieronim afirmă
154 II,17 | Rămânând ancoraţi în Sfânta Scriptură, să ne
155 II,17 | originea acestor scrieri şi în acelaşi timp a mărturiei
156 II,17 | veridică pe care Evangheliile, în ciuda complexităţii redactării
157 II,18 | 18. În realitate, Evangheliile
158 II,18 | istorice moderne. Totuşi, în ele, chipul Nazarineanului
159 II,18 | el însuşi, bine plasat în rândul rudelor sale (cf.
160 II,18 | îndemna să meargă cu ai săi în pelerinajul anual la templul
161 II,18 | îl făcea să frecventeze în mod regulat sinagoga din
162 II,18 | public, începând cu momentul în care tânărul galilean este
163 II,18 | de către Ioan Botezătorul în apele Iordanului. Întărit
164 II,18 | evanghelice converg apoi în a arăta tensiunea care se
165 II,18 | radioasă şi definitivă auroră. În fine, scrierile evanghelice
166 II,18 | învingător al morţii: ele pun în evidenţă mormântul gol şi
167 II,18 | mormântul gol şi îl urmează în seria de apariţii în care
168 II,18 | urmează în seria de apariţii în care discipolii, mai întâi
169 II,19 | minunea (cf. In 20,24-29). În realitate, deşi s-a văzut
170 II,19 | credinţa putea să traverseze în mod deplin misterul acestui
171 II,19 | trebuie să o fi făcut deja în viaţa istorică a lui Cristos,
172 II,19 | istorică a lui Cristos, în întrebările care le veneau
173 II,19 | întrebările care le veneau în minte de fiecare dată când
174 II,19 | să-i delimiteze etapele în scena bine cunoscută din
175 II,19 | marcat istoria Israelului. În realitate, Isus este cu
176 II,20 | ci Tatăl meu care este în ceruri" (Mt 16,17). Expresia "
177 II,20 | obişnuit de cunoaştere. În cazul lui Isus, acest mod
178 II,20 | oferă o indicaţie care merge în aceeaşi direcţie, atunci
179 II,20 | discipolii se desfăşoară "în timp ce Isus se afla într-un
180 II,20 | rugăciunii oferă cadrul potrivit în care se poate maturiza şi
181 II,20 | are expresia culminantă în solemna proclamaţie a evanghelistului
182 II,21 | cortul său printre oameni! În unirea intimă şi inseparabilă
183 II,21 | Calcedon (451): "O persoană în două naturi". Persoana este
184 II,21 | totuşi meticulos cântărită în conţinutul său doctrinal
185 II,21 | rănile, adică să-l recunoască în plinătatea umanităţii sale
186 II,21 | adorându-l pe Cel Înviat, în plinătatea splendorii sale
187 II,21 | splendorii sale divine şi exclamă în permanenţă: "Domnul meu
188 II,21(10)| După sfinţii părinţi, în unanimitate, noi învăţăm
189 II,21(10)| nostru Isus Cristos, perfect în divinitatea sa şi perfect
190 II,21(10)| divinitatea sa şi perfect în umanitatea sa, om adevărat
191 II,21(10)| unul născut, recunoscut în două naturi, fără îndoială,
192 II,21(10)| este divizat sau separat în două persoane, dar este
193 II,22 | este confirmată peste tot în Noul Testament. Apostolul
194 II,22 | raţionalismul răspândit în numeroase sfere ale culturii
195 II,22 | contemporane, numai credinţa în divinitatea lui Cristos
196 II,22 | aceea care creează probleme, în alte contexte istorice şi
197 II,22 | toate dimensiunile umane, în afară de păcat (cf. Evr
198 II,22 | de păcat (cf. Evr 4,15). În această perspectivă, întruparea
199 II,22 | Dumnezeu nu este un sfârşit în sine însuşi; ea tinde mai
200 II,22 | glorificare a lui Cristos, chiar în umanitatea sa: "De aceea
201 II,23 | amplu şi mai surprinzător ca în contemplarea chipului lui
202 II,23 | contemplarea chipului lui Cristos. În el, Dumnezeu ne-a binecuvântat
203 II,23 | 3). Fiind Dumnezeu şi om în acelaşi timp, el ne revelează
204 II,23 | participe la viaţa sa divină. În misterul întrupării sunt
205 II,23 | divinizării", prin primirea în Cristos a omului răscumpărat,
206 II,23 | omului răscumpărat, admis în intimitatea vieţii trinitare.
207 II,23 | adevărat om, omul poate, în el şi prin el, să devină
208 II,23(11)| pastorală despre Biserică în lumea contemporană Gaudium
209 II,24 | identitate divino-umană reiese în mod evident din Evanghelii,
210 II,24 | noi putem să ne introducem în acea "zonă-frontieră" a
211 II,24 | Biserica nu se îndoieşte că în relatările lor, evangheliştii,
212 II,24 | sus, au perceput corect în cuvintele rostite de Isus
213 II,24 | lui Isus, la numai 12 ani, în templul din Ierusalim? El
214 II,24 | Dumnezeu, aceea de "Fiu". În fine, mamei sale, care îi
215 II,24 | ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" (Lc 2,
216 II,24 | o îndoială: "Tatăl este în mine şi eu în Tatăl" (In
217 II,24 | Tatăl este în mine şi eu în Tatăl" (In 10,38). ~
218 II,24 | să reţinem că, întrucât în condiţia umană în care el
219 II,24 | întrucât în condiţia umană în care el creştea "în înţelepciune,
220 II,24 | umană în care el creştea "în înţelepciune, în înălţime
221 II,24 | creştea "în înţelepciune, în înălţime şi în har" (Lc
222 II,24 | înţelepciune, în înălţime şi în har" (Lc 2,52), progresa
223 II,24 | nici o îndoială că Isus, în existenţa sa istorică, avea
224 II,24 | subliniază, afirmând că în definitiv el a fost respins
225 II,24 | condamnat din această cauză: în realitate căutau să-l omoare "
226 II,24 | cu Dumnezeu" (In 5,18). În scena de la Ghetsemani şi
227 II,25 | misterului său, care se revelează în ora extremă, ora crucii.
228 II,25 | extremă, ora crucii. Mister în mister înaintea căruia fiinţa
229 II,25 | poate decât să se prosterne în adoraţie. ~ Scena
230 II,25 | lui Dumnezeu, îl invocă în maniera sa obişnuită şi
231 II,25 | acestui paradox se manifestă în strigătul de durere aparent
232 II,25 | o obscuritate mai densă? În realitate, păstrând realismul
233 II,25 | sensul întregii rugăciuni în care psalmistul uneşte,
234 II,25 | Într-adevăr psalmul continuă: "În tine au nădăjduit părinţii
235 II,26 | pentru mântuirea tuturor. În timp ce el se identifică
236 II,26 | Tatăl, el se abandonează în mâinile Tatălui. Ochii săi
237 II,26 | are de la Dumnezeu, chiar în acest moment de obscuritate,
238 II,26 | de obscuritate, el vede în mod limpede gravitatea păcatului
239 II,26 | chiar şi mult mai mult decât în trup, patima sa este suferinţă
240 II,26 | aparent inconciliabile este în realitate înrădăcinată în
241 II,26 | în realitate înrădăcinată în profunzimea insondabilă
242 II,27 | 27. În faţa acestui mister, concomitent
243 II,27 | paradoxal de fericire şi durere. În Dialogul cu divina providenţă,
244 II,27 | Ecaterinei din Siena cum în sufletele sfinţilor pot
245 II,27 | carităţii pe care a primit-o în el însuşi. Aceştia îl imită
246 II,27 | fericit şi îndurerat". (13) În acelaşi fel, Tereza de Lisieux
247 II,27 | Lisieux trăieşte agonia sa în comuniune cu cea a lui Isus,
248 II,27 | cea a lui Isus, verificând în ea însăşi chiar paradoxul
249 II,27 | neliniştit: "Domnul nostru în Grădina Măslinilor se bucura
250 II,27 | mărturie strălucitoare! În plus, însăşi povestirea
251 II,27 | aminteşte că Isus însuşi în abisul durerii, moare implorând
252 II,27 | său abandon filial: "Tată, în mâinile tale îmi încredinţez
253 II,28 | Înviat ~28. La fel ca în Vinerea şi în Sâmbăta Sfântă,
254 II,28 | La fel ca în Vinerea şi în Sâmbăta Sfântă, Biserica
255 II,28 | contemple acest chip însângerat, în care este ascunsă viaţa
256 II,28 | sa, aşa cum se aminteşte în Scrisoarea către Evrei: "
257 II,28 | Scrisoarea către Evrei: "În zilele vieţii sale pământeşti
258 II,28 | pentru că a fost supus în toate. Deşi era fiu, a învăţat
259 II,28 | ele s-ar întâmpla astăzi. În chipul lui Isus, ea, mireasa,
260 III,29 | Iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul
261 III,29 | ea a fost reaprinsă acum în inimile noastre prin celebrarea
262 III,29 | să luăm un reînnoit elan în viaţa creştină, făcând-o
263 III,29 | a subestima problemele. În mod cert, nu ne seduce perspectiva
264 III,29 | perspectiva naivă care, în faţa marilor provocări ale
265 III,29 | tradiţia vie. Este centrat, în ultimă analiză, pe Cristos
266 III,29 | istoria până la împlinirea sa în Ierusalimul ceresc. Este
267 III,29 | drum de cateheză centrat în jurul Sfintei Treimi şi
268 III,29 | propunerea pe care am făcut-o în scrisoarea apostolică Tertio
269 III,29 | al pastoraţiei obişnuite. În mijlocul coordonatelor universale
270 III,29 | cum s-a întâmplat mereu, în istoria fiecărei realităţi
271 III,29 | fiecărei realităţi ecleziale. În Bisericile locale se pot
272 III,29 | comunităţile, să acţioneze în profunzime prin mărturia
273 III,29 | mărturia valorilor evanghelice în societate şi în cultură. ~
274 III,29 | evanghelice în societate şi în cultură. ~ Îndemn,
275 III,29 | îndrumată fiind de episcopi în conferinţele episcopale
276 III,29 | conferinţele episcopale şi în sinoade. Nu a fost oare
277 III,29 | vestirea actuală a evangheliei în multiple contexte şi în
278 III,29 | în multiple contexte şi în diverse culturi? Acest bogat
279 III,29 | lăsat să cadă, ci să rămână în mod concret operaţional. ~
280 III,29 | jubileu le-a făcut să răsară în ochii mei cu o forţă specială. ~
281 III,30 | Sfinţenia ~30. În primul rând nu ezit să spun
282 III,30 | ezit să spun că perspectiva în care trebuie să se plaseze
283 III,30 | poată purifica şi reînnoi în mod profund? ~
284 III,30 | atunci să se descopere, în întreaga sa valoare programatică,
285 III,30 | sfinţeniei sale" înţeleasă în sensul fundamental al apartenenţei
286 III,30 | care el s-a jertfit, tocmai în scopul sanctificării ei (
287 III,30 | sfinţeniei, pentru a spune aşa, în mod obiectiv, este oferit
288 III,31 | poate însemna acest cuvânt în logica unui plan pastoral? ~
289 III,31 | plan pastoral? ~ În realitate, a aşeza programul
290 III,31 | este o adevărată intrare în sfinţenia lui Dumnezeu prin
291 III,31 | Dumnezeu prin inserarea în Cristos şi locuirea Duhului
292 III,31 | său, ar fi un contrasens în mulţumirea cu o viaţă mediocră,
293 III,31 | primeşti Botezul?" înseamnă în acelaşi timp a-l întreba: "
294 III,31 | beatific şi să canonizez în aceşti ultimi ani numeroşi
295 III,31 | laici, care s-au sfinţit în condiţiile cele mai obişnuite
296 III,31 | creştine trebuie să ducă în această direcţie. Este totuşi
297 III,31 | forme mai recente oferite în asociaţiile şi în mişcările
298 III,31 | oferite în asociaţiile şi în mişcările recunoscute de
299 III,32 | prietenii săi intimi: "Rămâneţi în mine şi eu în voi" (In 15,
300 III,32 | Rămâneţi în mine şi eu în voi" (In 15,4). Această
301 III,32 | pastorale autentice. Realizată în noi de Duhul Sfânt, ea ne
302 III,32 | deschide, prin Cristos şi în Cristos, la contemplarea
303 III,32 | deplin înainte de toate în liturgie - culmea şi izvorul
304 III,32 | ecleziale (17) - dar şi în experienţa personală, acesta
305 III,33 | se înregistrează astăzi în lume, în ciuda vastelor
306 III,33 | înregistrează astăzi în lume, în ciuda vastelor procese de
307 III,33 | astăzi frecvent prezente în ţările cu tradiţie creştină
308 III,33 | necesitate, şi o fac uneori în moduri atrăgătoare. Noi,
309 III,33 | care avem harul de a crede în Cristos, revelatorul Tatălui
310 III,33 | tradiţie mistică a Bisericii, în Orient ca şi în Occident,
311 III,33 | Bisericii, în Orient ca şi în Occident, poate spune mult
312 III,33 | Duhului, filial abandonat în inima Tatălui. Atunci se
313 III,33 | Este vorba despre un drum în totalitate susţinut de har,
314 III,33 | Cristos nu se exprimă numai în cererea de ajutor, dar şi
315 III,33 | cererea de ajutor, dar şi în a-i aduce mulţumire, laudă,
316 III,33 | îndepărtează de la angajamentul în istorie: deschizând inima
317 III,34 | Desigur, la rugăciune sunt în mod special chemaţi creştinii
318 III,34 | incapabilă să le umple viaţa. În special în faţa numeroaselor
319 III,34 | umple viaţa. În special în faţa numeroaselor piedici
320 III,34 | mediocri, ci şi "creştini în pericol". Ei ar risca într-adevăr
321 III,34 | bine ar fi ca, nu numai în comunităţile religioase,
322 III,34 | comunităţile religioase, dar şi în comunităţile parohiale,
323 III,34 | a comunităţii creştine, în care să se unească multiplele
324 III,34 | pastorale şi de mărturie în lume cu celebrarea euharistică
325 III,34 | imaginabilă" decât se crede în mod obişnuit. O demonstrează
326 III,34 | creştine angajate, care au în componenţă în majoritate
327 III,34 | angajate, care au în componenţă în majoritate laici. ~
328 III,35 | tinde acţiunea Bisericii şi în acelaşi timp izvorul din
329 III,35 | întreaga sa forţă". (19) În secolul al XX-lea, mai ales
330 III,35 | creştină a crescut mult în modul său de a celebra sacramentele,
331 III,35 | Trebuie să se persevereze în această direcţie, dând o
332 III,35 | 2.9; Lc 24,1; In 20,1), în care Cristos înviat a dat
333 III,35 | eveniment care se situează în centrul misterului timpului
334 III,35 | atunci când Cristos va reveni în glorie. Nu ştim ce evenimente
335 III,35 | certitudinea că el va sta puternic în mâinile lui Cristos, "Regele
336 III,35 | nu numai o dată pe an, ci în fiecare duminică, Biserica
337 III,36 | Aş vrea deci să insist, în continuarea scrisorii Dies
338 III,36 | culturi şi religii, chiar în ţările cu tradiţie creştină.
339 III,36 | ţările cu tradiţie creştină. În multe regiuni creştinii
340 III,36 | mai multă putere, deseori în condiţii de solitudine şi
341 III,36 | participării la Euharistie în fiecare duminică este unul
342 III,36 | ca familie a lui Dumnezeu în jurul mesei cuvântului şi
343 III,37 | Reconcilierii. Aşa cum vă amintiţi, în anul 1984 am intervenit
344 III,37 | păcatului" care se constată în cultura contemporană, (23)
345 III,37 | compătimitoare şi ne reconciliază în mod deplin cu sine. Acest
346 III,37 | sacramentului, mai ales în unele regiuni ale lumii.
347 III,37 | acestei crize nu au dispărut în timpul acestui scurt interval
348 III,37 | anul jubiliar, care a fost în mod special caracterizat
349 III,37 | creativitate şi perseverenţă în a-l prezenta şi a-l valorifica.
350 III,37 | preaiubiţi fraţi întru preoţie, în faţa crizelor temporare!
351 III,38 | angaja cu mare încredere, în programul care ne aşteaptă,
352 III,38 | inteligenţă şi de acţiune în slujirea noastră pentru
353 III,38 | ne ajută să trăim tocmai în acest adevăr. Ea ne aminteşte
354 III,38 | adevăr. Ea ne aminteşte în mod constant primatul lui
355 III,38 | primatul lui Cristos şi, în raport cu el, primatul vieţii
356 III,38 | pastorale cunosc eşecul şi lasă în suflet un sentiment descurajant
357 III,38 | lui Cristos să pătrundă în noi cu toată puterea sa:
358 III,38 | altum! Petru este cel care, în timpul pescuitului, spune
359 III,39 | cuvântului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii, în mod
360 III,39 | Dumnezeu în viaţa Bisericii, în mod cert au fost făcuţi
361 III,39 | făcuţi paşi mari înainte în ascultarea asiduă şi în
362 III,39 | în ascultarea asiduă şi în lectura atentă a Sfintei
363 III,39 | onoarea pe care o merită în rugăciunea publică a Bisericii.
364 III,39 | Bisericii. La ea recurg acum în mare măsură credincioşii
365 III,39 | perspectivă, chiar prin difuzarea în familii a Bibliei. În special
366 III,39 | difuzarea în familii a Bibliei. În special este necesar ca
367 III,39 | permite să se surprindă în textul biblic cuvântul viu
368 III,40 | slujitorii cuvântului", în angajamentul de evanghelizare:
369 III,40 | este depăşită, chiar şi în ţările cu tradiţie în evanghelizare,
370 III,40 | şi în ţările cu tradiţie în evanghelizare, situaţia
371 III,40 | societăţi creştine", care, în ciuda numeroaselor slăbiciuni
372 III,40 | mereu marcată, îşi revendică în mod explicit valorile evanghelice.
373 III,40 | diversificată şi mai pregnantă în contextul mondializării,
374 III,40 | nenumărate ori am repetat în aceşti ultimi ani apelul
375 III,40 | arăta că trebuie să reînvie în noi elanul de la începuturi,
376 III,40 | Rusalii. Trebuie să reînnoim în noi sentimentul înflăcărat
377 III,40 | nu va înceta să trezească în Biserică un nou spirit misionar,
378 III,40 | Aceasta se va face totodată în respectul cuvenit itinerarului
379 III,40 | al fiecărei persoane şi în atenţia pentru diferitele
380 III,40 | pentru diferitele culturi în care trebuie să fie adus
381 III,40 | fie adus mesajul creştin, în aşa fel ca valorile specifice
382 III,40 | de înculturare. Rămânând în întregime el însuşi, în
383 III,40 | în întregime el însuşi, în absolută fidelitate faţă
384 III,40 | multor culturi şi popoare în care este primit şi înrădăcinat.
385 III,40 | este primit şi înrădăcinat. În timpul anului jubiliar noi
386 III,40 | jubiliar noi ne-am bucurat în mod special de frumuseţea
387 III,40 | evanghelic, dar mergând în întâmpinarea exigenţelor
388 III,40 | întâmpinarea exigenţelor fiecăruia în ceea ce priveşte sensibilitatea
389 III,40 | recomandări, mă gândesc în mod special la pastoraţia
390 III,40 | pastoraţia tinerilor. Tocmai în ceea ce priveşte tinerii,
391 III,40 | pe care Domnul ni l-a pus în mâini ca să-l facem să dea
392 III,41 | fi susţinuţi şi orientaţi în acest spirit "misionar"
393 III,41 | Biserica a găsit întotdeauna în martirii săi o sămânţă vie.
394 III,41 | s-a adeverit întotdeauna în încercările istoriei. Nu
395 III,41 | să ne gândim la martiri în termeni îndepărtaţi, ca
396 III,41 | arătându-ne timpul nostru în mod special bogat în mărturisitori,
397 III,41 | nostru în mod special bogat în mărturisitori, care, într-un
398 III,41 | ştiut să trăiască evanghelia în situaţii de ostilitate şi
399 III,41 | jertfa supremă a sângelui. În ei, cuvântul lui Dumnezeu,
400 III,41 | cuvântul lui Dumnezeu, semănat în pământ bun, a produs însutit (
401 IV,42 | Este o altă mare sferă în care va trebui să exprimăm
402 IV,42 | inima Tatălui, se revarsă în noi prin Duhul pe care Isus
403 IV,42 | singur suflet" (Fap 4,32). În realizarea acestei comuniuni
404 IV,42 | Multe lucruri, chiar şi în noul secol, vor fi necesare
405 IV,42 | iubirea (agape), totul va fi în zadar. Însuşi apostolul
406 IV,42 | apostolul Paul o aminteşte în imnul iubirii: chiar dacă
407 IV,42 | Bisericii, tocmai ca expertă în scientia amoris: "Am înţeles
408 IV,43 | provocare care ne stă înainte în mileniul care începe, dacă
409 IV,43 | Ce semnifică aceasta în mod concret? Şi aici discursul
410 IV,43 | apară ca principiu educativ în toate locurile unde se formează
411 IV,43 | Sfintei Treimi care locuieşte în noi şi a cărei lumină trebuie
412 IV,43 | simţi fratele de credinţă în unitatea profundă a trupului
413 IV,43 | toate, ceea ce este pozitiv în altul, pentru a-l valorifica
414 IV,43 | fratele care l-a primit în mod direct. Spiritualitatea
415 IV,43 | Spiritualitatea de comuniune înseamnă, în fine, a şti "să se facă
416 IV,44 | 44. Pe această bază în noul secol va trebui să
417 IV,44 | angajăm mai mult ca niciodată în valorificarea şi dezvoltarea
418 IV,44 | sunt ministerul petrin şi, în strânsă relaţie cu el, colegialitatea
419 IV,44 | fundamentul şi consistenţa lor în însuşi planul lui Cristos
420 IV,44 | Vatican II s-au făcut multe şi în ceea ce priveşte reforma
421 IV,44 | consiliilor episcopale. Dar în mod cert multe rămân de
422 IV,44 | instrumente ale comuniunii, astăzi în mod special necesare în
423 IV,44 | în mod special necesare în faţa exigenţelor de a răspunde
424 IV,44 | Biserica trebuie să le înfrunte în schimbările atât de rapide
425 IV,45 | zi de zi, la orice nivel, în structura vieţii fiecărei
426 IV,45 | apară aici cu claritate în raporturile dintre episcopi,
427 IV,45 | asociaţii şi mişcări ecleziale. În acest scop, organismele
428 IV,45 | trebuie să fie mai bine puse în valoare. Ele, aşa cum se
429 IV,45 | ţinându-i uniţi a priori în tot ceea ce este esenţial,
430 IV,45 | parte, la a converge, şi în ceea ce este discutabil,
431 IV,45 | împărtăşite. ~ În acest scop trebuie să ne
432 IV,45(29)| Organismele de colaborare în Bisericile particulare.
433 IV,45 | tuturor creştinilor, deoarece în toţi suflă Duhul lui Dumnezeu". (31) ~
434 IV,45 | deschiderea, pentru a răspunde în mod deplin demnităţii şi
435 IV,46 | recunoscute, pot să înflorească în avantajul întregii comunităţi,
436 IV,46 | comunităţi, susţinând-o în multiplele sale cerinţe:
437 IV,46 | din orice parte a lumii. În anumite ţări cu tradiţie
438 IV,46 | vocaţiilor, care să fie în atenţia parohiilor, a centrelor
439 IV,46 | găsesc sinteza decisivă în răspunsul pe care fiecare
440 IV,46 | la chemarea lui Dumnezeu, în special când această chemare
441 IV,46 | cauza împărăţiei. ~ În acest context se conturează
442 IV,46 | vocaţie, înrădăcinată fiind în definitiv în bogăţia vieţi
443 IV,46 | înrădăcinată fiind în definitiv în bogăţia vieţi noi primite
444 IV,46 | bogăţia vieţi noi primite în sacramentul Botezului. În
445 IV,46 | în sacramentul Botezului. În special, se va descoperi
446 IV,46 | şi chiar să desfăşoare "în Biserică şi în lume partea
447 IV,46 | desfăşoare "în Biserică şi în lume partea lor proprie (...)
448 IV,46 | oamenilor". (33) ~ În acelaşi sens, o mare importanţă
449 IV,46 | de asociaţii, care, fie în formele mai tradiţionale,
450 IV,46 | formele mai tradiţionale, fie în cele mai noi ale mişcărilor
451 IV,46 | asociaţiile şi mişcările, atât în Biserica Universală cât
452 IV,46 | Biserica Universală cât şi în Bisericile particulare,
453 IV,46 | particulare, să lucreze în deplin acord eclezial şi
454 IV,46 | deplin acord eclezial şi în supunere faţă de directivele
455 IV,47 | instituţii fundamentale. În viziunea creştină despre
456 IV,47 | al lui Dumnezeu, umbrit în istorie de "împietrirea
457 IV,47 | a venit să-l restaureze în splendoarea sa originară,
458 IV,47 | Trebuie mai curând să se facă în aşa fel încât, printr-o
459 IV,47 | posibilitatea unei căsătorii trăite în mod deplin conform planului
460 IV,47 | prezenţe ecleziale şi sociale în apărarea drepturilor lor. ~
461 IV,48 | de a promova comuniunea în delicatul domeniu al angajamentului
462 IV,48 | de străbătut. ~ În realitate, făcându-ne să
463 IV,48 | Biserică": tot ceea ce exprimăm în profesiunea de credinţă
464 IV,48 | are fundamentul său ultim în Cristos, în care Biserica
465 IV,48 | fundamentul său ultim în Cristos, în care Biserica nu este împărţită (
466 IV,48 | 11-13). Fiind trupul său, în unitatea produsă de darul
467 IV,48 | desfăşoară pe terenul istoriei, în relaţiile dintre fii Bisericii,
468 IV,48 | consecinţă a fragilităţii umane în modul de a primi darul care
469 IV,48 | permanent de la Cristos-capul în trupul său mistic. Rugăciunea
470 IV,48 | după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine" (In
471 IV,48 | Tată, eşti în mine şi eu în tine" (In 17,21) - este
472 IV,48 | tine" (In 17,21) - este în acelaşi timp revelaţie şi
473 IV,48 | permanent pe care ea îl va primi în mod misterios în el până
474 IV,48 | va primi în mod misterios în el până la sfârşitul timpurilor.
475 IV,48 | unitate, care există concret în Biserica Catolică, în ciuda
476 IV,48 | concret în Biserica Catolică, în ciuda limitelor proprii
477 IV,48 | acţionează de asemenea în diverse grade în numeroasele
478 IV,48 | asemenea în diverse grade în numeroasele elemente de
479 IV,48 | de adevăr care se găsesc în sânul altor Biserici şi
480 IV,48 | Invocaţia "ut unum sint" este în acelaşi timp un imperativ
481 IV,48 | susţine, un reproş salutar în faţa leneviei noastre şi
482 IV,48 | încrederea de a putea atinge şi în istorie comuniunea deplină
483 IV,48 | creştinilor. ~ În această perspectivă a unui
484 IV,48 | primului mileniu să se reia în mod deplin. Amintirea timpului
485 IV,48 | deplin. Amintirea timpului în care Biserica respira cu "
486 IV,48 | Occident să meargă împreună, în unitatea de credinţă şi
487 IV,48 | unitatea de credinţă şi în respectul diversităţilor
488 IV,48 | moralei creştine, colaborarea în iubire şi mai ales marele
489 IV,48 | Dumnezeu, nu vor putea ca în viitor să nu dea roade.
490 IV,48 | nostru, aşteptând momentul în care, cu toţi ucenicii lui
491 IV,49 | universale, lansându-ne în angajamentul unei iubiri
492 IV,49 | să-l descoperim mai ales în cei cu care el însuşi a
493 IV,49 | voi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi voi aţi venit
494 IV,49 | noastre, pornind din momentul în care, "prin întrupare, însuşi
495 IV,49 | echivoc ale Evangheliei, în persoana săracilor există
496 IV,49 | oarecare mod, se seamănă încă în istorie acele seminţe ale
497 IV,49 | care le-a pus Isus însuşi în timpul vieţii sale pământeşti,
498 IV,49(35)| pastorală despre Biserică în lumea contemporană Gaudium
499 IV,50 | 50. Într-adevăr, în epoca noastră sunt numeroase
500 IV,50 | creştină. Lumea noastră intră în noul mileniu împovărată
1-500 | 501-575 |