1-500 | 501-563
Chapter, Paragraph
1 0,1 | întru episcopat, preoţilor şi diaconilor, persoanelor
2 0,1 | de la naşterea lui Isus şi prin care se deschide pentru
3 0,1 | in altum" (Lc 5,4). Petru şi primii săi tovarăşi capătă
4 0,1 | în cuvintele lui Cristos şi îşi aruncă mrejele lor. "
5 0,1 | mrejele lor. "Aşa au făcut şi au prins o mulţime mare
6 0,1 | răsună astăzi pentru noi şi ne invită să ne aducem aminte
7 0,1 | Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi întotdeauna" (
8 0,1 | este acelaşi ieri şi astăzi şi întotdeauna" (Evr 13,8). ~
9 0,1 | contemplării chipului mirelui şi Domnului ei. Mai mult ca
10 0,1 | Dumnezeu, aici la Roma, ca şi la Ierusalim şi în toate
11 0,1 | Roma, ca şi la Ierusalim şi în toate Bisericile locale,
12 0,1 | scopul final al istoriei şi unicul mântuitor al lumii,
13 0,1 | mântuitor al lumii, Biserica şi Duhul i-au strigat "Marana
14 0,1 | din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului" (cf. Ap 22,
15 0,1 | Duhului care potoleşte setea şi care reînnoieşte (cf. In
16 0,1 | Cristos, ni s-a revelat şi dăruit încă o dată. La sfârşitul
17 0,2 | eforturile noastre generoase şi inevitabilele slăbiciuni,
18 0,2 | cere să fie reconsiderat şi, într-un anumit sens, descifrat
19 0,3 | Mai ales, preaiubiţi fraţi şi surori, noi avem datoria
20 0,3 | memorie a trecutului, dar şi ca profeţie a viitorului.
21 0,3 | transformându-l în propuneri ferme şi în direcţii de acţiune concrete.
22 0,3 | cuvântului, în unirea fraternă şi în "frângerea pâinii" (cf.
23 0,3 | este într-adevăr "prezentă şi acţionează Biserica lui
24 0,3 | Cristos: una, sfântă, catolică şi apostolică". (1) Misterul
25 0,3 | adapteze diverselor contexte şi culturi. ~ Această
26 0,3 | înrădăcinare a Bisericii în timp şi în spaţiu reflectă, în ultimă
27 0,3 | acestui an special de har şi chiar în timpul perioadei
28 0,3 | un examen al zelului său şi să găsească un nou elan
29 0,3 | angajamentul său spiritual şi pastoral. În cele din urmă,
30 0,3 | diversitatea darurilor sale şi în unitatea drumului său. ~ ~
31 I,4 | adus Sfintei Treimi" (2) şi în acelaşi timp "ca un drum
32 I,4 | un drum de reconciliere şi ca un semn autentic de speranţă
33 I,4 | care privesc la Cristos şi la Biserica sa" (3). Experienţa
34 I,4 | vine orice dar de preţ şi orice bun desăvârşit" (Iac
35 I,4 | mulţumeşte să creeze lumea şi omul, ci merge alături de
36 I,4 | merge alături de creatura sa şi "după ce în trecut a vorbit
37 I,4 | profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, în acest
38 I,4 | timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul" (Evr 1,1-
39 I,4 | au nevoie de îndurare - şi cine nu are nevoie de ea? -
40 I,5 | stabilească o alianţă cu Israel şi să pregătească astfel naşterea
41 I,5 | Surprins în misterul său divin şi uman, Cristos este fundamentul
42 I,5 | Cristos este fundamentul şi centrul istoriei, sensul
43 I,5 | centrul istoriei, sensul şi scopul ei ultim. Prin el
44 I,5 | revelează într-adevăr Cuvântul şi imaginea Tatălui, care "
45 I,5 | apogeul în misterul pascal şi în darul Duhului, constituie
46 I,5 | se apropie (cf. Mc 1,15) şi se înrădăcinează în istoria
47 I,5 | Isuse Cristoase, astăzi şi întotdeauna tu vei domni".
48 I,5 | prezintă Apocalipsul: "Alfa şi omega, cel dintâi şi cel
49 I,5 | Alfa şi omega, cel dintâi şi cel din urmă, începutul
50 I,5 | cel din urmă, începutul şi sfârşitul" (Ap 22,13). Şi,
51 I,5 | şi sfârşitul" (Ap 22,13). Şi, contemplându-l pe Cristos,
52 I,5 | în acelaşi timp pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, Sfânta Treime
53 I,5 | Sfânt, Sfânta Treime unică şi indivizibilă, mister inefabil
54 I,5 | care toate îşi au începutul şi sfârşitul. ~
55 I,6 | caracterizat de cererea de iertare. Şi acest lucru a fost adevărat
56 I,6 | pentru a implora iertarea şi a obţine darul special al
57 I,6 | special al indulgenţei, dar şi pentru Biserica întreagă,
58 I,6 | său păcătoşi, este "sfântă şi are mereu nevoie de purificare". (4)
59 I,6 | în acelaşi timp mai umili şi mai vigilenţi în adeziunea
60 I,7 | sale o mare ceată de sfinţi şi martiri. Pentru unii dintre
61 I,7 | reprezentanţii altor Biserici şi comunităţi ecleziale, în
62 I,7 | păstreze o recunoştinţă veşnică şi o reînnoită propunere de
63 I,8 | mărturisi propriile lor păcate şi de a primi iertarea care
64 I,8 | unită cu cea a lui Cristos şi care, în dialogul cu el,
65 I,8 | Augustin, "între prigoana lumii şi mângâierile lui Dumnezeu". (5)
66 I,8 | suflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm, încredinţându-ne
67 I,8 | misterioase a lui Dumnezeu şi cântând iubirea sa infinită: "
68 I,9 | misiunea organizatorilor şi a animatorilor, ecleziali
69 I,9 | acestor întâlniri. ~ Şi cum să nu ne amintim în
70 I,9 | întâlnirea plină de bucurie şi entuziasmată a tinerilor?
71 I,9 | pe o simpatie reciprocă şi o înţelegere profundă. Această
72 I,9 | Sfântul Ioan" din Lateran şi în Piaţa "Sfântul Petru".
73 I,9 | trebuie să fie tinerii, dar şi contemplativi, dornici de
74 I,9 | s-au revelat pentru Roma şi pentru Biserică asemenea
75 I,9 | priviţi tinerii cu problemele şi slăbiciunile care-i caracterizează
76 I,9 | secretul adevăratei libertăţi şi al bucuriei profunde a inimii?
77 I,9 | Cristos prietenul suprem şi totodată educatorul unei
78 I,9 | ca un răspuns convingător şi sunt capabili să recepteze
79 I,9 | chiar dacă el este exigent şi marcat de cruce. De aceea,
80 I,9 | alegere radicală de credinţă şi de viaţă, indicându-le o
81 I,10 | avut caracterul său propriu şi a lăsat mesajul său nu numai
82 I,10 | la el în mod direct, dar şi tuturor celor care au luat
83 I,10 | însemnat chiar mai mult, şi anume să repetăm gestul
84 I,10 | în mijlocul lor" un copil şi l-a făcut simbolul însuşi
85 I,10 | de la bătrâni la bolnavi şi la persoane cu handicap,
86 I,10 | la muncitorii din uzine şi din agricultură la sportivi,
87 I,10 | universitari, de la episcopi şi preoţi la persoane consacrate,
88 I,10 | oameni politici la jurnalişti şi până la militari au venit
89 I,10 | să-i imite pe sfântul Iosif şi pe Isus însuşi. Jubileul
90 I,10 | dezechilibrelor economice şi sociale care există în lumea
91 I,10 | care există în lumea muncii şi administrarea cu hotărâre
92 I,10 | funcţie de solidaritatea şi de respectul datorat fiecărei
93 I,10 | lumii ca "primăvara familiei şi a societăţii". Această întâlnire
94 I,10 | sensul însuşi al căsătoriei şi al instituţiei familiale. ~
95 I,10 | ochii lor suferinţa, dar şi regretul şi speranţa. Pentru
96 I,10 | suferinţa, dar şi regretul şi speranţa. Pentru ei jubileul
97 I,10 | capabile să insufle încredere şi dragoste de viaţă. ~
98 I,11 | Euharistic Internaţional. Şi a avut-o! Dacă Euharistia
99 I,11 | intens euharistic" (6) şi tot astfel noi am încercat
100 I,11 | materne viaţa bărbaţilor şi a femeilor noului mileniu. ~
101 I,12 | aibă loc în aceeaşi măsură şi în Bisericile particulare.
102 I,12 | de loc în care bogăţiile şi darurile fiecărei Biserici
103 I,12 | darurile fiecărei Biserici şi chiar ale fiecărei ţări
104 I,12 | chiar ale fiecărei ţări şi ale fiecărei culturi se
105 I,12 | fost făcute în acest scop, şi rămâne luminoasă întâlnirea
106 I,12 | Petru, de primatul anglican şi de un mitropolit al Patriarhiei
107 I,12 | reprezentanţilor Bisericilor şi ai comunităţilor ecleziale
108 I,12 | această linie au avut loc şi unele întâlniri importante
109 I,12 | importante cu patriarhi ortodocşi şi conducători ai altor confesiuni
110 I,12 | credincioşi din alte Biserici şi comunităţi ecleziale au
111 I,12 | de prezenţa Celui Înviat şi de puterea inepuizabilă
112 I,13 | împlinit darul decalogului şi al primei alianţe. O lună
113 I,13 | mergând pe muntele Nebo şi apoi în aceleaşi locuri
114 I,13 | locuri care au fost locuite şi sfinţite de Mântuitorul.
115 I,13 | venera locurile naşterii şi vieţii lui Isus Cristos,
116 I,13 | Isus Cristos, la Betleem şi la Nazaret, că pot celebra
117 I,13 | încă atât de zbuciumate şi chiar recent îndoliate de
118 I,13 | partea fiilor Bisericii, dar şi din partea comunităţilor
119 I,13 | comunităţilor israeliene şi palestiniene. Profundă a
120 I,13 | rugăciunii la Zidul Plângerii şi în vizita la Mausoleul "
121 I,13 | un moment de fraternitate şi de pace, pe care îmi place
122 I,13 | arzătoare a unei soluţii rapide şi juste pentru problemele
123 I,13 | dragi evreilor, creştinilor şi musulmanilor. ~
124 I,14 | Jubileul a fost, de asemenea - şi nu se putea să fie altfel -,
125 I,14 | făcut apel pentru o mai mare şi mai laborioasă atenţie faţă
126 I,14 | restabilească dreptatea şi solidaritatea în raporturile
127 I,14 | greva ţările cele mai sărace şi mai datoare. Îmi exprim
128 I,14 | pentru situaţia economică şi existenţială a multor persoane. ~
129 I,15 | trăsăturile sale istorice şi în misterul său, primit
130 I,15 | sa multiplă în Biserică şi în lume, mărturisit ca sens
131 I,15 | mărturisit ca sens al istoriei şi lumină a drumului nostru. ~
132 I,15 | o senzaţie de mulţumire şi încă mai puţin să ne îndemne
133 I,15 | cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu este bun
134 I,15 | timp pentru a privi înapoi şi încă mai puţin pentru a
135 I,15 | aşteaptă multe lucruri de făcut şi de aceea trebuie să stabilim
136 I,15 | înrădăcinat în contemplaţie şi în rugăciune. Timpul în
137 I,15 | Pentru multe te zbaţi şi te frămânţi. Însă un singur
138 II,16 | într-un anumit sens, să-l şi "vadă". Nu a primit oare
139 II,16 | strălucească chipul său şi înaintea generaţiilor noului
140 II,17 | originea acestor scrieri şi în acelaşi timp a mărturiei
141 II,17 | complexităţii redactării lor şi a scopului lor iniţial catehetic,
142 II,18 | mărturii credibile (cf. Lc 1,3) şi trudind asupra documentelor
143 II,18 | tâmplarului" (Mt 13,55) şi "tâmplar" el însuşi, bine
144 II,18 | Ierusalim (cf. Lc 2,41) şi mai ales care îl făcea să
145 II,18 | o dare de seamă organică şi detaliată, datele devin
146 II,18 | arătându-ne exigenţele şi puterea prin cuvintele şi
147 II,18 | şi puterea prin cuvintele şi semnele de har şi de iertare.
148 II,18 | cuvintele şi semnele de har şi de iertare. De aceea evangheliştii
149 II,18 | Isus pe drum, prin oraşe şi sate, însoţit de cei doisprezece
150 II,18 | care se observă între Isus şi grupurile bine văzute ale
151 II,18 | urmată de o nouă, radioasă şi definitivă auroră. În fine,
152 II,18 | în evidenţă mormântul gol şi îl urmează în seria de apariţii
153 II,18 | discipolii, mai întâi perplecşi şi stupefiaţi, apoi invadaţi
154 II,18 | nespus, îl descoperă viu şi strălucitor şi primesc de
155 II,18 | descoperă viu şi strălucitor şi primesc de la el darul Duhului (
156 II,18 | darul Duhului (cf. In 20,22) şi misiunea de a vesti evanghelia
157 II,19 | petrecut timp de trei ani, şi care acum îi asigura de
158 II,19 | vieţi, arătându-le "mâinile şi coasta" (cf. In 20,20).
159 II,19 | realitate, deşi s-a văzut şi s-a atins trupul său, numai
160 II,19 | interpelaţi de gesturile şi de cuvintele sale. Nu se
161 II,19 | bun, dar departe încă - şi cât de mult! - de adevăr.
162 II,19 | credinţa mărturisită de Petru, şi prin el de Biserica din
163 II,20 | Petru la această credinţă? Şi ce anume ni se cere nouă
164 II,20 | lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au dezvăluit-o,
165 II,20 | 16,17). Expresia "carne şi sânge" evocă omul şi modul
166 II,20 | carne şi sânge" evocă omul şi modul obişnuit de cunoaştere.
167 II,20 | Numai experienţa tăcerii şi a rugăciunii oferă cadrul
168 II,20 | în care se poate maturiza şi dezvolta cunoaşterea cea
169 II,20 | mai adevărată, mai fidelă şi mai coerentă a acestui mister,
170 II,20 | a evanghelistului Ioan: "Şi Cuvântul s-a făcut trup
171 II,20 | Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi; şi noi
172 II,20 | trup şi a locuit între noi; şi noi am văzut slava lui,
173 II,20 | unicului-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (In 1,14). ~
174 II,21 | misterului ~21. Cuvântul şi trupul, gloria divină şi
175 II,21 | şi trupul, gloria divină şi cortul său printre oameni!
176 II,21 | oameni! În unirea intimă şi inseparabilă a acestor două
177 II,21 | fără nici o confuzie, dar şi fără nici o separare posibilă,
178 II,21 | posibilă, sunt natura divină şi cea umană. (10)
179 II,21 | limitat al concepţiilor şi al cuvintelor noastre. Formula,
180 II,21 | conţinutul său doctrinal şi ne permite să accedem, într-un
181 II,21 | Isus este Dumnezeu adevărat şi om adevărat! Asemenea lui
182 II,21 | înviere: "Adu degetul tău aici şi vezi mâinile mele, şi adu
183 II,21 | aici şi vezi mâinile mele, şi adu mâna ta şi pune-o pe
184 II,21 | mâinile mele, şi adu mâna ta şi pune-o pe coasta mea" (In
185 II,21 | plinătatea splendorii sale divine şi exclamă în permanenţă: "
186 II,21 | permanenţă: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (In 20,28). ~
187 II,21(10)| încredinţăm unui singur şi acelaşi Fiu, Domnul nostru
188 II,21(10)| perfect în divinitatea sa şi perfect în umanitatea sa,
189 II,21(10)| umanitatea sa, om adevărat şi Dumnezeu adevărat (...)
190 II,21(10)| Dumnezeu adevărat (...) unul şi acelaşi Cristos Domnul,
191 II,21(10)| persoane, dar este un unic şi acelaşi Fiu, unic, Dumnezeu,
192 II,21(10)| unic, Dumnezeu, Cuvânt şi Domn Isus Cristos": DS 301-
193 II,22 | în alte contexte istorice şi culturale a existat mai
194 II,22 | dispară caracterul concret şi istoric al umanităţii lui
195 II,22 | Cuvântul "s-a făcut trup" şi că el a asumat toate dimensiunile
196 II,22 | aceea l-a înălţat Dumnezeu şi i-a dăruit numele ce stă
197 II,22 | celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ, iar orice
198 II,23 | împlinită într-un mod mai amplu şi mai surprinzător ca în contemplarea
199 II,23 | binecuvântat cu adevărat şi a făcut "să strălucească
200 II,23 | 67/66,3). Fiind Dumnezeu şi om în acelaşi timp, el ne
201 II,23 | acelaşi timp, el ne revelează şi chipul autentic al omului, "
202 II,23 | de propriile sale limite şi de propriile sale contradicţii
203 II,23 | îndrepta spre Dumnezeu însuşi şi mai mult încă spre perspectiva "
204 II,23 | adevărat om, omul poate, în el şi prin el, să devină cu adevărat
205 II,24 | adevărul despre persoana sa şi despre conştiinţa pe care
206 II,24 | îngrijorarea cu care ea însăşi şi Iosif l-au căutat, Isus
207 II,24 | îndoială: "Tatăl este în mine şi eu în Tatăl" (In 10,38). ~
208 II,24 | înţelepciune, în înălţime şi în har" (Lc 2,52), progresa
209 II,24 | har" (Lc 2,52), progresa şi conştiinţa umană a misterului
210 II,24 | definitiv el a fost respins şi condamnat din această cauză:
211 II,24 | fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu
212 II,24 | Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel deopotrivă
213 II,24 | În scena de la Ghetsemani şi Golgota, conştiinţa umană
214 II,25 | în maniera sa obişnuită şi tandră de încredere: "Abba,
215 II,25 | omului, ci să se împovăreze şi cu "chipul păcatului". "
216 II,25 | de sentimente, suferinţa şi încrederea. Într-adevăr
217 II,25 | părinţii noştri / Au nădăjduit şi tu i-ai eliberat (...) Nu
218 II,25 | Căci se apropie restriştea şi nu am ajutor" (Ps 22/21,
219 II,26 | 26. Dragi fraţi şi surori, strigătul lui Isus
220 II,26 | Tocmai pentru cunoaşterea şi experienţa pe care el singur
221 II,26 | limpede gravitatea păcatului şi suferă pentru el. Numai
222 II,26 | el, care îl vede pe Tatăl şi se bucură deplin de el,
223 II,26 | iubirea sa. Înainte chiar şi mult mai mult decât în trup,
224 II,26 | natura sa izvor de bucurie şi de fericire, şi agonia până
225 II,26 | bucurie şi de fericire, şi agonia până la strigătul
226 II,27 | uşor intuiţia credinţei, şi aceasta prin puterea luminilor
227 II,27 | amestec paradoxal de fericire şi durere. În Dialogul cu divina
228 II,27 | prezente simultan bucuria şi suferinţa: "Sufletul este
229 II,27 | Sufletul este fericit şi îndurerat: îndurerat pentru
230 II,27 | aproapelui, fericit pentru unirea şi afectul carităţii pe care
231 II,27 | fiind răstignit, era fericit şi îndurerat". (13) În acelaşi
232 II,27 | Isus deopotrivă fericit şi neliniştit: "Domnul nostru
233 II,27 | deliciile Sfintei Treimi, şi totuşi agonia sa nu era
234 II,28 | La fel ca în Vinerea şi în Sâmbăta Sfântă, Biserica
235 II,28 | ascunsă viaţa lui Dumnezeu şi oferită mântuirea lumii.
236 II,28 | noastră ar fi zadarnică şi zadarnică şi credinţa voastră" (
237 II,28 | fi zadarnică şi zadarnică şi credinţa voastră" (cf. 1Cor
238 II,28 | înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi
239 II,28 | şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care
240 II,28 | putea salva de la moarte şi a fost ascultat, pentru
241 II,28 | lacrimi după renegarea sa şi reia drumul său arătându-şi
242 II,28 | mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig" (
243 II,28 | Biserica le reînnoieşte ca şi cum ele s-ar întâmpla astăzi.
244 II,28 | mileniu: el "este acelaşi şi rămâne acelaşi pentru veşnicie" (
245 III,29 | certitudine, dragi fraţi şi surori, a însoţit Biserica
246 III,29 | Biserica timp de 2000 de ani şi ea a fost reaprinsă acum
247 III,29 | va mântui, ci o persoană, şi certitudinea că ea ne inspiră:
248 III,29 | dintotdeauna extras din Evanghelie şi din tradiţia vie. Este centrat,
249 III,29 | prin el viaţa trinitară şi pentru a transforma cu el
250 III,29 | dată cu variaţia timpurilor şi a culturilor, chiar dacă
251 III,29 | chiar dacă ţine cont de timp şi de cultură, pentru un dialog
252 III,29 | pentru un dialog adevărat şi o comunicare eficace. Acest
253 III,29 | în jurul Sfintei Treimi şi însoţit de angajamente pastorale
254 III,29 | ci orizontul cel mai larg şi mai exigent al pastoraţiei
255 III,29 | coordonatelor universale şi de nerenunţat, este necesar
256 III,29 | unui program - obiective şi metode de muncă, formarea
257 III,29 | metode de muncă, formarea şi valorizarea personalului,
258 III,29 | evanghelice în societate şi în cultură. ~ Îndemn,
259 III,29 | ale Bisericilor limitrofe şi cu cele ale Bisericii Universale. ~
260 III,29 | conferinţele episcopale şi în sinoade. Nu a fost oare
261 III,29 | sinoade. Nu a fost oare acesta şi sensul adunărilor continentale
262 III,29 | evangheliei în multiple contexte şi în diverse culturi? Acest
263 III,29 | sugerez, pentru edificarea şi orientarea comună, câteva
264 III,30 | botezat să se poată purifica şi reînnoi în mod profund? ~
265 III,30 | reiasă un dinamism intrinsec şi caracteristic. Redescoperirea
266 III,30 | adunat prin unitatea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului
267 III,30 | unitatea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh" (15), nu
268 III,30 | nu putea să nu permită şi redescoperirea "sfinţeniei
269 III,30 | plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea iubirii". (16) ~
270 III,31 | prin inserarea în Cristos şi locuirea Duhului său, ar
271 III,31 | semnul unei etici minimaliste şi a unei religiozităţi superficiale.
272 III,31 | Căile sfinţeniei sunt multe şi adaptate la vocaţia fiecăruia.
273 III,31 | mi-a permis să beatific şi să canonizez în aceşti ultimi
274 III,31 | ultimi ani numeroşi creştini şi printre ei mulţi laici,
275 III,31 | a comunităţii ecleziale şi a familiilor creştine trebuie
276 III,31 | sfinţeniei sunt personale şi cer o adevărată şi proprie
277 III,31 | personale şi cer o adevărată şi proprie pedagogie a sfinţeniei,
278 III,31 | tradiţionale de ajutor personal şi de grup şi prin forme mai
279 III,31 | ajutor personal şi de grup şi prin forme mai recente oferite
280 III,31 | recente oferite în asociaţiile şi în mişcările recunoscute
281 III,32 | intensă rugăciune personală şi comunitară. Dar ştim bine,
282 III,32 | să învăţăm a ne ruga, ca şi cum am începe să culegem
283 III,32 | intimi: "Rămâneţi în mine şi eu în voi" (In 15,4). Această
284 III,32 | sufletul vieţii creştine şi condiţia fiecărei vieţi
285 III,32 | ne deschide, prin Cristos şi în Cristos, la contemplarea
286 III,32 | toate în liturgie - culmea şi izvorul vieţii ecleziale (17) -
287 III,32 | vieţii ecleziale (17) - dar şi în experienţa personală,
288 III,32 | întoarce mereu la izvoare şi se regenerează din ele. ~
289 III,33 | spiritualitate, care se exprimă şi printr-o reînnoită nevoie
290 III,33 | răspunsuri la această necesitate, şi o fac uneori în moduri atrăgătoare.
291 III,33 | Cristos, revelatorul Tatălui şi Mântuitorul lumii, avem
292 III,33 | Bisericii, în Orient ca şi în Occident, poate spune
293 III,33 | progresa, ca un veritabil şi propriu dialog de iubire,
294 III,33 | Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui" (
295 III,33 | meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui" (In 14,
296 III,33 | puternic angajament spiritual şi cunoaşte chiar dureroase
297 III,33 | sfântului Ioan al Crucii şi a sfintei Tereza de Avila? ~
298 III,33 | Da, preaiubiţi fraţi şi surori, comunităţile noastre
299 III,33 | în cererea de ajutor, dar şi în a-i aduce mulţumire,
300 III,33 | lui Dumnezeu, se deschide şi la iubirea fraţilor, devenind
301 III,34 | experienţa contemplativă şi este important ca ei să
302 III,34 | numai creştini mediocri, ci şi "creştini în pericol". Ei
303 III,34 | lor progresiv diminuată şi ar sfârşi prin a ceda fascinaţiei
304 III,34 | Biserică ne invită să consacrăm şi să orientăm zilele noastre.
305 III,34 | comunităţile religioase, dar şi în comunităţile parohiale,
306 III,34 | cuvenit, formele populare şi mai ales să se cultive rugăciunea
307 III,34 | multiplele angajamente pastorale şi de mărturie în lume cu celebrarea
308 III,34 | cu celebrarea euharistică şi eventual cu recitarea Laudelor
309 III,34 | eventual cu recitarea Laudelor şi a Vesperelor, este poate
310 III,35 | tinde acţiunea Bisericii şi în acelaşi timp izvorul
311 III,35 | specială Euharistiei duminicale şi duminicii însăşi, înţeleasă
312 III,35 | credinţă, ziua Domnului înviat şi a darului Duhului, adevăratul
313 III,35 | apostolilor darul păcii şi al Duhului (cf. In 20,19-
314 III,35 | centrul misterului timpului şi care prefigurează ultima
315 III,35 | Cristos, "Regele regilor şi Domnul domnilor" (Ap 19,
316 III,35 | Domnul domnilor" (Ap 19,16), şi, celebrând chiar Paştele
317 III,35 | misterul originilor lumii şi cel al destinului ei final". (21) ~
318 III,36 | care nu se poate renunţa şi care trebuie trăit nu numai
319 III,36 | creştină într-adevăr conştientă şi coerentă. Intrăm într-un
320 III,36 | profund mozaic de culturi şi religii, chiar în ţările
321 III,36 | în condiţii de solitudine şi de dificultate, aspectele
322 III,36 | în jurul mesei cuvântului şi a pâinii vieţii, este şi
323 III,36 | şi a pâinii vieţii, este şi antidotul cel mai natural
324 III,36 | comuniunea este constant anunţată şi întreţinută. Tocmai prin
325 III,36 | euharistică, ziua Domnului devine şi ziua Bisericii, (22) care
326 III,37 | într-o manieră convingătoare şi eficientă practica sacramentului
327 III,37 | inima sa compătimitoare şi ne reconciliază în mod deplin
328 III,37 | Cristos trebuie redescoperit şi prin sacramentul Pocăinţei,
329 III,37 | pentru a obţine iertarea şi ştergerea păcatelor grave
330 III,37 | mulţi dintre credincioşi, şi printre ei mulţi tineri,
331 III,37 | încredere, creativitate şi perseverenţă în a-l prezenta
332 III,37 | perseverenţă în a-l prezenta şi a-l valorifica. Nu trebuie
333 III,37 | temporare! Darurile Domnului - şi sacramentele sunt printre
334 III,38 | spaţiu rugăciunii personale şi comunitare, înseamnă a respecta
335 III,38 | întregului drum spiritual şi acţiunii pastorale însăşi:
336 III,38 | capacitatea noastră de a face şi de a programa. Desigur,
337 III,38 | colaborare la harul său şi ne invită, aşadar, să investim
338 III,38 | resursele de inteligenţă şi de acţiune în slujirea noastră
339 III,38 | constant primatul lui Cristos şi, în raport cu el, primatul
340 III,38 | primatul vieţii interioare şi al sfinţeniei. Când acest
341 III,38 | pastorale cunosc eşecul şi lasă în suflet un sentiment
342 III,38 | a deschide inima harului şi a permite cuvântului lui
343 III,39 | acest primat al sfinţeniei şi al rugăciunii nu este de
344 III,39 | înainte în ascultarea asiduă şi în lectura atentă a Sfintei
345 III,39 | mare măsură credincioşii şi comunităţile creştine, şi
346 III,39 | şi comunităţile creştine, şi printre laicii înşişi sunt
347 III,39 | preţios al studiilor teologice şi biblice. Mai ales opera
348 III,39 | ales opera de evanghelizare şi de cateheză s-a revitalizat
349 III,39 | Trebuie, preaiubiţi fraţi şi surori, să se consolideze
350 III,39 | surori, să se consolideze şi să se aprofundeze această
351 III,39 | întâlnire vitală, după vechea şi mereu actuala tradiţie lectio
352 III,40 | Astăzi este depăşită, chiar şi în ţările cu tradiţie în
353 III,40 | devine tot mai diversificată şi mai pregnantă în contextul
354 III,40 | mondializării, al noului şi inconstantului amestec de
355 III,40 | inconstantului amestec de popoare şi culturi care o caracterizează.
356 III,40 | cotidian de către comunităţile şi grupurile creştine. Aceasta
357 III,40 | diversificat al fiecărei persoane şi în atenţia pentru diferitele
358 III,40 | renegate, ci purificate şi purtate spre plinătatea
359 III,40 | de vestirea evanghelică şi de tradiţia eclezială, el
360 III,40 | tradiţia eclezială, el va purta şi imaginea multor culturi
361 III,40 | imaginea multor culturi şi popoare în care este primit
362 III,40 | popoare în care este primit şi înrădăcinat. În timpul anului
363 III,40 | priveşte sensibilitatea şi limbajul, după exemplul
364 III,41 | Putem fi susţinuţi şi orientaţi în acest spirit "
365 III,41 | încrezător, întreprinzător şi creativ de exemplul luminos
366 III,41 | istoriei. Nu va fi la fel şi pentru secolul şi mileniul
367 III,41 | la fel şi pentru secolul şi mileniul care abia începe?
368 III,41 | termeni îndepărtaţi, ca şi cum ar fi fost vorba despre
369 III,41 | în situaţii de ostilitate şi de persecuţie, deseori până
370 III,41 | exemplul lor, ei ne-au arătat şi aproape ne-au netezit drumul
371 IV,42 | lui Cristos, dragi fraţi şi surori, programele noastre
372 IV,42 | iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (In 13,
373 IV,42 | nivelul Bisericii Universale şi al Bisericii particulare:
374 IV,42 | koinonia) care întruchipează şi manifestă esenţa însăşi
375 IV,42 | Comuniunea este fructul şi manifestarea acelei iubiri
376 IV,42 | noi toţi "o singură inimă şi un singur suflet" (Fap 4,
377 IV,42 | sacrament", mai exact ca "semn şi instrument al unirii intime
378 IV,42 | unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam
379 IV,42 | importanţa. Multe lucruri, chiar şi în noul secol, vor fi necesare
380 IV,42 | vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor şi am avea
381 IV,42 | oamenilor şi ale îngerilor şi am avea o credinţă "care
382 IV,42 | că Biserica are o inimă şi că această inimă este aprinsă
383 IV,43 | face din Biserică şcoala şi casa comuniunii: iată marea
384 IV,43 | fideli planului lui Dumnezeu şi să răspundem aşteptărilor
385 IV,43 | aceasta în mod concret? Şi aici discursul ar putea
386 IV,43 | locurile unde se formează omul şi creştinul, unde se educă
387 IV,43 | unde se formează familiile şi comunităţile. Spiritualitatea
388 IV,43 | Treimi care locuieşte în noi şi a cărei lumină trebuie să
389 IV,43 | trebuie să fie percepută şi pe chipul fraţilor care
390 IV,43 | să împărtăşeşti bucuriile şi suferinţele sale, pentru
391 IV,43 | pentru a-i intui dorinţele şi a avea grijă de nevoile
392 IV,43 | pentru a-i oferi o adevărată şi profundă prietenie. Spiritualitatea
393 IV,43 | Spiritualitatea de comuniune este şi capacitatea de a vedea,
394 IV,43 | altul, pentru a-l valorifica şi a-l primi ca pe un dar al
395 IV,43 | Dumnezeu: un "dar pentru mine" şi nu numai pentru fratele
396 IV,43 | poverile unii altora" (Gal 6,2) şi respingând tentaţiile egoiste,
397 IV,43 | permanent ne întind capcane şi generează competiţii, carierism,
398 IV,43 | mijloacele sale de expresie şi de creştere. ~
399 IV,44 | niciodată în valorificarea şi dezvoltarea acelor domenii
400 IV,44 | dezvoltarea acelor domenii şi mijloace care, conform marilor
401 IV,44 | II, servesc la asigurarea şi garantarea comuniunii. Cum
402 IV,44 | care sunt ministerul petrin şi, în strânsă relaţie cu el,
403 IV,44 | realităţi care au fundamentul şi consistenţa lor în însuşi
404 IV,44 | Vatican II s-au făcut multe şi în ceea ce priveşte reforma
405 IV,44 | răspunde cu promptitudine şi eficacitate problemelor
406 IV,45 | trebuie să fie întreţinute şi extinse zi de zi, la orice
407 IV,45 | dintre episcopi, preoţi şi diaconi, între păstori şi
408 IV,45 | şi diaconi, între păstori şi întreg poporul lui Dumnezeu,
409 IV,45 | lui Dumnezeu, între cler şi persoane consacrate, între
410 IV,45 | consacrate, între asociaţii şi mişcări ecleziale. În acest
411 IV,45 | consiliile prezbiterale şi pastorale, trebuie să fie
412 IV,45 | acţionează pe cale consultativă şi nu deliberativă; (29) totuşi
413 IV,45 | nu-şi pierd semnificaţia şi nici importanţa din această
414 IV,45 | cauză. Într-adevăr, teologia şi spiritualitatea comuniunii
415 IV,45 | inspiră o ascultare reciprocă şi eficace între păstori şi
416 IV,45 | şi eficace între păstori şi credincioşi, ţinându-i uniţi
417 IV,45 | altă parte, la a converge, şi în ceea ce este discutabil,
418 IV,45 | spre alegeri ponderate şi împărtăşite. ~
419 IV,45(29)| Congregaţia pentru Cler şi altele, Instruirea interdicasterială
420 IV,45 | o părere mai bună". (30) Şi sfântul Paulin de Nola îndeamnă: "
421 IV,45 | structura ierarhică a Bisericii şi respinge tentaţiile arbitrariului
422 IV,45 | tentaţiile arbitrariului şi ale pretenţiilor nejustificate,
423 IV,45 | instituţionale, indicând încrederea şi deschiderea, pentru a răspunde
424 IV,45 | în mod deplin demnităţii şi responsabilităţii fiecărui
425 IV,46 | stimuleze pe toţi cei botezaţi şi miruiţi să fie conştienţi
426 IV,46 | promovarea vocaţiilor la preoţie şi a celor la o consacrare
427 IV,46 | schimbării contextului social şi a secătuirii religioase
428 IV,46 | care decurge din consumism şi secularism. Este necesar
429 IV,46 | secularism. Este necesar şi urgent să se înceapă o vastă
430 IV,46 | dăruirea totală de sine şi a propriilor energii pentru
431 IV,46 | acest context se conturează şi orice altă vocaţie, înrădăcinată
432 IV,46 | ocupându-se de cele vremelnice şi orânduindu-le după voinţa
433 IV,46 | voinţa lui Dumnezeu" (32) şi chiar să desfăşoare "în
434 IV,46 | desfăşoare "în Biserică şi în lume partea lor proprie (...)
435 IV,46 | lucrând pentru evanghelizarea şi sfinţirea oamenilor". (33) ~
436 IV,46 | este darul lui Dumnezeu şi constituie o autentică "
437 IV,46 | desigur, ca asociaţiile şi mişcările, atât în Biserica
438 IV,46 | Biserica Universală cât şi în Bisericile particulare,
439 IV,46 | în deplin acord eclezial şi în supunere faţă de directivele
440 IV,46 | toţi avertismentul exigent şi peremptoriu al apostolului: "
441 IV,46 | dispreţuiţi. Cercetaţi toate şi păstraţi ce este bun" (1Tes
442 IV,47 | înregistrează o criză răspândită şi radicală a acestei instituţii
443 IV,47 | căsătorie, relaţia dintre bărbat şi femeie - relaţie reciprocă
444 IV,47 | femeie - relaţie reciprocă şi totală, unică şi indisolubilă -
445 IV,47 | reciprocă şi totală, unică şi indisolubilă - răspunde
446 IV,47 | chiar dacă este răspândită şi uneori militantă. Trebuie
447 IV,47 | conform planului lui Dumnezeu şi adevăratelor exigenţe ale
448 IV,47 | persoanei umane: cea a soţilor şi mai ales, cea mai fragilă,
449 IV,47 | atenţia datorată fiilor şi să se facă subiecţi activi
450 IV,47 | eficiente prezenţe ecleziale şi sociale în apărarea drepturilor
451 IV,48 | Angajamentul ecumenic ~48. Şi ce să spunem apoi despre
452 IV,48 | semnale cu adevărat profetice şi emoţionante, dar rămâne
453 IV,48 | cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine" (In 17,21) -
454 IV,48 | în acelaşi timp revelaţie şi invocaţie. Ea ne revelează
455 IV,48 | izvorul unităţii Bisericii şi darul permanent pe care
456 IV,48 | numeroasele elemente de sfinţire şi de adevăr care se găsesc
457 IV,48 | în sânul altor Biserici şi comunităţi ecleziale; aceste
458 IV,48 | necesar să primim acest dar şi să-l dezvoltăm într-o manieră
459 IV,48 | în faţa leneviei noastre şi a îngustimii inimii. Pe
460 IV,48 | Pe rugăciunea lui Isus şi nu pe capacităţile noastre
461 IV,48 | încrederea de a putea atinge şi în istorie comuniunea deplină
462 IV,48 | istorie comuniunea deplină şi vizibilă a tuturor creştinilor. ~
463 IV,48 | pe creştinii din Orient şi din Occident să meargă împreună,
464 IV,48 | în unitatea de credinţă şi în respectul diversităţilor
465 IV,48 | legitime, acceptându-se şi susţinându-se reciproc ca
466 IV,48 | dialogul ecumenic cu fraţii şi surorile Comuniunii Anglicane
467 IV,48 | surorile Comuniunii Anglicane şi ai comunităţilor ecleziale
468 IV,48 | esenţiale ale credinţei şi moralei creştine, colaborarea
469 IV,48 | creştine, colaborarea în iubire şi mai ales marele ecumenism
470 IV,48 | împreună: "Iată, cât e de bine şi de plăcut să locuiască fraţii
471 IV,49 | angajamentul unei iubiri active şi concrete faţă de orice persoană
472 IV,49 | creştină, stilul eclezial şi programele pastorale. Secolul
473 IV,49 | programele pastorale. Secolul şi mileniul care încep vor
474 IV,49 | încep vor trebui să vadă, şi este de dorit să vadă cu
475 IV,49 | identifice: "Am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc,
476 IV,49 | mănânc, am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau,
477 IV,49 | să beau, am fost străin şi voi m-aţi primit, am fost
478 IV,49 | m-aţi primit, am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat, am fost
479 IV,49 | îmbrăcat, am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat, am fost
480 IV,49 | vizitat, am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine" (
481 IV,49 | această pagină, tot atât cât şi din problema ortodoxiei
482 IV,49 | providenţa, milostivirea şi, într-un oarecare mod, se
483 IV,49 | problemele lor spirituale şi materiale. ~
484 IV,50 | privilegiaţi, lăsând milioane şi milioane de oameni nu numai
485 IV,50 | întâlnim frecvent în sectoarele şi categoriile nelipsite de
486 IV,50 | lor de credinţă în Cristos şi să descifreze chemarea pe
487 IV,50 | ajutoarelor prestate, dar şi prin capacitatea de a fi
488 IV,50 | ar fi oare cea mai mare şi mai eficientă prezentare
489 IV,50 | împlinită prin caritatea şi mărturia sărăciei creştine,
490 IV,51 | Provocările actuale ~51. Şi apoi cum să ne ţinem deoparte
491 IV,51 | economic, care fac neprimitoare şi ostile omului vaste suprafeţe
492 IV,51 | discriminări între viaţă şi viaţă, în dispreţ faţă de
493 IV,51 | aceste domenii delicate şi controversate, este important
494 IV,51 | credinţă, ci de a interpreta şi apăra valorile înrădăcinate
495 IV,51 | depind destinul fiinţei umane şi viitorul civilizaţiei. ~
496 IV,52 | încât să respecte autonomia şi competenţele celei din urmă,
497 IV,52 | socială în lumina evangheliei şi de a oferi, într-un mod
498 IV,52 | într-un mod tot mai exact şi mai organic, propria contribuţie
499 IV,52 | spiritualităţi restrânse şi individualiste, care s-ar
500 IV,52 | cu "logica" întrupării şi, în definitiv, cu însăşi
1-500 | 501-563 |