1-500 | 501-539
Chapter, Paragraph
1 0,1 | căruia noi am celebrat 2000 de ani de la naşterea lui Isus
2 0,1 | am celebrat 2000 de ani de la naşterea lui Isus şi
3 0,1 | au prins o mulţime mare de peşti, încât li se rupeau
4 0,1 | aducem aminte cu recunoştinţă de trecut, să trăim cu pasiune
5 0,1 | popor peregrinant, călăuzit de acela care este "păstorul
6 0,1 | să evaluezi evenimentul de har care a pătruns conştiinţele
7 0,1 | în mod sigur, un "izvor de apă vie", acela care izvorăşte
8 0,1 | bucurie reînnoită, imnul antic de recunoştinţă: "Lăudaţi pe
9 0,2 | 2. De aceea, eu simt nevoia să
10 0,2 | împărtăşi împreună imnul de laudă. Încă de la începutul
11 0,2 | împreună imnul de laudă. Încă de la începutul pontificatului
12 0,2 | la care Biserica, la 35 de ani de la Conciliul Ecumenic
13 0,2 | care Biserica, la 35 de ani de la Conciliul Ecumenic Vatican
14 0,2 | putem sustrage datoriei de recunoştinţă pentru "minunile"
15 0,2 | parcursul acestui an atât de activ, a spus Bisericii (
16 0,3 | surori, noi avem datoria de a ne lansa către viitorul
17 0,3 | viitorul care ne aşteaptă. De multe ori, în aceste ultime
18 0,3 | Acum trebuie să ne folosim de harul primit, transformându-l
19 0,3 | propuneri ferme şi în direcţii de acţiune concrete. Este o
20 0,3 | timpul acestui an special de har şi chiar în timpul perioadei
21 0,3 | perioadei celei mai lungi de la Conciliul Vatican II
22 I,4 | atotputernic" (Ap 11,17). În bula de convocare a jubileului făceam
23 I,4 | sărbătorirea celor două mii de ani de la misterul întrupării
24 I,4 | sărbătorirea celor două mii de ani de la misterul întrupării să
25 I,4 | să fie trăită "ca un imn de laudă neîntrerupt adus Sfintei
26 I,4 | acelaşi timp "ca un drum de reconciliere şi ca un semn
27 I,4 | reconciliere şi ca un semn autentic de speranţă pentru toţi cei
28 I,4 | vitale, atingând momente de o intensitate care ne-au
29 I,4 | milostivă a lui Dumnezeu, de la care "vine orice dar
30 I,4 | la care "vine orice dar de preţ şi orice bun desăvârşit" (
31 I,4 | dimensiunea laudei. Într-adevăr, de aici pleacă întregul răspuns
32 I,4 | întregul răspuns autentic de credinţă al revelării lui
33 I,4 | şi omul, ci merge alături de creatura sa şi "după ce
34 I,4 | multe chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă
35 I,4 | În acest timp de pe urmă! Da, jubileul ne-a
36 I,4 | făcut să simţim că 2000 de ani de istorie au trecut
37 I,4 | să simţim că 2000 de ani de istorie au trecut fără să
38 I,4 | Lc 2,11). Au trecut 2000 de ani, dar mai mult ca niciodată
39 I,4 | Lc 4,21). Au trecut 2000 de ani, dar păcătoşii care
40 I,4 | păcătoşii care au nevoie de îndurare - şi cine nu are
41 I,4 | şi cine nu are nevoie de ea? - se îndreaptă întotdeauna
42 I,5 | să ne lăsăm pradă câtuşi de puţin fanteziilor milenariste,
43 I,5 | noastră asemenea unui grăunte de muştar destinat să devină
44 I,5 | Cu acest cântec repetat de mii de ori, noi l-am contemplat
45 I,5 | acest cântec repetat de mii de ori, noi l-am contemplat
46 I,6 | fost cu tărie caracterizat de cererea de iertare. Şi acest
47 I,6 | caracterizat de cererea de iertare. Şi acest lucru
48 I,6 | istoriei, o umbră pe chipul său de mireasă a lui Cristos. ~
49 I,6 | Cristos. ~ Noi eram de mult timp dispuşi pentru
50 I,6 | dispuşi pentru acest examen de conştiinţă, ştiind că Biserica
51 I,6 | sfântă şi are mereu nevoie de purificare". (4) Întâlnirile
52 I,7 | 7. Conştiinţa vie de pocăinţă nu ne-a împiedicat
53 I,7 | Bisericii sale o mare ceată de sfinţi şi martiri. Pentru
54 I,7 | persoanelor consacrate, de la un continent la altul
55 I,7 | elocvent, care nu are nevoie de cuvinte, ea reprezintă pe
56 I,7 | lui Cristos. ~ De altfel, cu ocazia anului
57 I,7 | Noi i-am comemorat în ziua de 7 mai 2000, împreună cu
58 I,7 | ecleziale, în cadrul sugestiv de la Colosseum, simbol al
59 I,7 | şi o reînnoită propunere de imitare. ~
60 I,8 | apostolilor, din dorinţa de a profesa propria credinţă,
61 I,8 | profesa propria credinţă, de a-şi mărturisi propriile
62 I,8 | propriile lor păcate şi de a primi iertarea care mântuie.
63 I,8 | fost impresionaţi numai de mulţimile care au umplut
64 I,8 | privirea pe şirurile lungi de pelerini, care aşteptau
65 I,8 | el, îşi relua drumul său de speranţă. ~ Observând
66 I,8 | grupurilor, m-am retras de acolo cu o imagine concretă
67 I,8 | Cine poate măsura minunile de har care s-au realizat în
68 I,8(5) | De civ. Dei XVIII, 51,2: PL
69 I,9 | categoriile cele mai diverse de persoane, înregistrând o
70 I,9 | civili. Doresc să profit de această scrisoare pentru
71 I,9 | cordiale. Dar mai presus de cifre, ceea ce m-a emoţionat
72 I,9 | special întâlnirea plină de bucurie şi entuziasmată
73 I,9 | siguranţă aceea a mulţimii de tineri cu care am putut
74 I,9 | am putut stabili un fel de dialog privilegiat, fondat
75 I,9 | răspândindu-se prin oraş, plini de bucurie, aşa cum trebuie
76 I,9 | şi contemplativi, dornici de rugăciune, de "sens", de
77 I,9 | contemplativi, dornici de rugăciune, de "sens", de prietenie adevărată.
78 I,9 | de rugăciune, de "sens", de prietenie adevărată. Nu
79 I,9 | posibil să uităm celebrarea de la Tor Vergata. ~
80 I,9 | posibilelor ambiguităţi, faţă de acele valori autentice care
81 I,9 | el este exigent şi marcat de cruce. De aceea, vibrând
82 I,9 | exigent şi marcat de cruce. De aceea, vibrând la entuziasmul
83 I,9 | le cer o alegere radicală de credinţă şi de viaţă, indicându-le
84 I,9 | radicală de credinţă şi de viaţă, indicându-le o datorie
85 I,9 | datorie minunată: aceea de a se face "străjerii dimineţii" (
86 I,10 | Pelerini de diverse categorii ~10.
87 I,10 | care au luat cunoştinţă de el sau au participat la
88 I,10 | sau au participat la el de la distanţă prin mass-media.
89 I,10 | categoriile cele mai diverse de adulţi: de la bătrâni la
90 I,10 | cele mai diverse de adulţi: de la bătrâni la bolnavi şi
91 I,10 | la persoane cu handicap, de la muncitorii din uzine
92 I,10 | agricultură la sportivi, de la artişti la profesori
93 I,10 | profesori universitari, de la episcopi şi preoţi la
94 I,10 | la persoane consacrate, de la oameni politici la jurnalişti
95 I,10 | amploare a avut-o mulţimea de muncitori care s-a derulat
96 I,10 | care s-a derulat la 1 mai, de tradiţionala sărbătoare
97 I,10 | oferit, în plus, ocazia de a lansa o urgentă invitaţie
98 I,10 | cu hotărâre a proceselor de globalizare economică în
99 I,10 | globalizare economică în funcţie de solidaritatea şi de respectul
100 I,10 | funcţie de solidaritatea şi de respectul datorat fiecărei
101 I,10 | Copiii, cu veselia lor de nestăvilit, au revenit pentru
102 I,10 | avut-o cu persoanele private de libertate de la "Regina
103 I,10 | persoanele private de libertate de la "Regina caeli". Am citit
104 I,10 | care exercită o mare putere de atracţie asupra spiritului
105 I,10 | au marea responsabilitate de a propune, printr-un plăcut
106 I,10 | pozitive, sănătoase din punct de vedere moral, capabile să
107 I,10 | insufle încredere şi dragoste de viaţă. ~
108 I,11 | întrupării Cuvântului? Tocmai de aceea acest an a fost considerat
109 I,11 | mai ales prin marele act de încredere prin care, împreună
110 I,12 | Bisericile particulare. De aceea majoritatea credincioşilor
111 I,12 | îndeosebi indulgenţa legată de anul jubiliar. Rămâne în
112 I,12 | dieceze au simţit dorinţa de a veni aici, la Roma, cu
113 I,12 | Roma, cu grupuri numeroase de credincioşi. Cetatea Eternă
114 I,12 | dată rolul său providenţial de loc în care bogăţiile şi
115 I,12 | mai elocvent misterul său de sacrament al unităţii. (7) ~
116 I,12 | unităţii. (7) ~ De asemenea, am recomandat
117 I,12 | deschisă în acelaşi timp de succesorul lui Petru, de
118 I,12 | de succesorul lui Petru, de primatul anglican şi de
119 I,12 | de primatul anglican şi de un mitropolit al Patriarhiei
120 I,12 | Îmi amintesc, în special, de recenta vizită a patriarhului
121 I,12 | participat la diferite categorii de întâlniri jubiliare. Drumul
122 I,12 | însufleţeşte este speranţa de a fi călăuziţi de prezenţa
123 I,12 | speranţa de a fi călăuziţi de prezenţa Celui Înviat şi
124 I,12 | prezenţa Celui Înviat şi de puterea inepuizabilă a Duhului
125 I,12 | inepuizabilă a Duhului său, capabil de surprize mereu noi. ~
126 I,13 | mă apropia în mod concret de urmele lui Abraham, "tatăl
127 I,13 | Am avut astfel bucuria de a mă opri pe muntele Sinai,
128 I,13 | fost locuite şi sfinţite de Mântuitorul. Este greu să-mi
129 I,13 | În acele locuri încă atât de zbuciumate şi chiar recent
130 I,13 | şi chiar recent îndoliate de violenţă, am putut experimenta
131 I,13 | victimelor din lagărele de exterminare naziste. Acel
132 I,13 | pelerinaj a fost un moment de fraternitate şi de pace,
133 I,13 | moment de fraternitate şi de pace, pe care îmi place
134 I,13 | aceste locuri sfinte, la fel de dragi evreilor, creştinilor
135 I,14 | 14. Jubileul a fost, de asemenea - şi nu se putea
136 I,14 | laborioasă atenţie faţă de problemele sărăciei care
137 I,14 | priveşte aceste ţări, un gest de generozitate s-a aflat în
138 I,14 | multilaterale contractate de ţările cele mai sărace faţă
139 I,14 | ţările cele mai sărace faţă de organismele financiare internaţionale
140 I,14 | dovedit mai problematică. Este de dorit ca statele membre
141 I,14 | soluţia rapidă a unei probleme de care depinde procesul dezvoltării
142 I,15 | să justifice o senzaţie de mulţumire şi încă mai puţin
143 I,15 | ne îndemne la o atitudine de demobilizare. Dimpotrivă,
144 I,15 | Ne aşteaptă multe lucruri de făcut şi de aceea trebuie
145 I,15 | multe lucruri de făcut şi de aceea trebuie să stabilim
146 I,15 | în care trăim este unul de mişcare continuă, care merge
147 I,15 | până la agitaţie, cu riscul de "a face pentru a face".
148 I,15 | căutându-l pe "a fi" înainte de "a face". Să ne amintim,
149 I,15 | În acest spirit, înainte de a propune reflecţiei voastre
150 I,15 | reflecţiei voastre unele direcţii de acţiune, doresc să împart
151 I,15 | împart cu voi câteva elemente de meditaţie asupra misterului
152 II | II. UN CHIP DE CONTEMPLAT ~
153 II,16 | făcută apostolului Filip de câţiva greci care au mers
154 II,16 | Paştelui, a răsunat la fel de profund în urechile noastre
155 II,16 | Asemenea acelor pelerini de acum 2000 de ani, oamenii
156 II,16 | acelor pelerini de acum 2000 de ani, oamenii din timpul
157 II,16 | primit oare Biserica misiunea de a face să strălucească lumina
158 II,16 | fiecare perioadă istorică, de a face să strălucească chipul
159 II,17 | Sfânta Scriptură, care este, de la început până la sfârşit,
160 II,17 | până la sfârşit, străbătută de misterul său, în mod voalat
161 II,17 | mijlocirea lor este o viziune de credinţă, susţinută de o
162 II,17 | viziune de credinţă, susţinută de o mărturie istorică exactă,
163 II,18 | sub acţiunea iluminată de Duhul Sfânt, faptul deconcertat
164 II,18 | faptul deconcertat din punct de vedere uman al naşterii
165 II,18 | Maria, soţia lui Iosif. De la cei care l-au cunoscut
166 II,18 | care l-au cunoscut timp de aproximativ 30 de ani petrecuţi
167 II,18 | cunoscut timp de aproximativ 30 de ani petrecuţi de el la Nazaret (
168 II,18 | aproximativ 30 de ani petrecuţi de el la Nazaret (cf. Lc 3,
169 II,18 | cules date despre viaţa sa de "fiu al tâmplarului" (Mt
170 II,18 | totuşi să constituie o dare de seamă organică şi detaliată,
171 II,18 | tânărul galilean este botezat de către Ioan Botezătorul în
172 II,18 | apele Iordanului. Întărit de mărturia venită de la Dumnezeu,
173 II,18 | Întărit de mărturia venită de la Dumnezeu, conştient de
174 II,18 | de la Dumnezeu, conştient de a fi "Fiul preaiubit" (Lc
175 II,18 | prin cuvintele şi semnele de har şi de iertare. De aceea
176 II,18 | cuvintele şi semnele de har şi de iertare. De aceea evangheliştii
177 II,18 | semnele de har şi de iertare. De aceea evangheliştii ni-l
178 II,18 | prin oraşe şi sate, însoţit de cei doisprezece apostoli
179 II,18 | doisprezece apostoli aleşi de el (cf. Mc 3,13-19), de
180 II,18 | de el (cf. Mc 3,13-19), de un grup de femei care îl
181 II,18 | Mc 3,13-19), de un grup de femei care îl ajută (cf.
182 II,18 | îl ajută (cf. Lc 8,2-3), de mulţimile care îl caută
183 II,18 | îl caută sau îl urmează, de bolnavii care invocă puterea
184 II,18 | bolnavii care invocă puterea sa de vindecare, de interlocutorii
185 II,18 | puterea sa de vindecare, de interlocutorii care ascultă
186 II,18 | ora întunericului, urmată de o nouă, radioasă şi definitivă
187 II,18 | gol şi îl urmează în seria de apariţii în care discipolii,
188 II,18 | stupefiaţi, apoi invadaţi de o bucurie de nespus, îl
189 II,18 | apoi invadaţi de o bucurie de nespus, îl descoperă viu
190 II,18 | şi strălucitor şi primesc de la el darul Duhului (cf.
191 II,18 | cf. In 20,22) şi misiunea de a vesti evanghelia la "toate
192 II,19 | care ei au petrecut timp de trei ani, şi care acum îi
193 II,19 | şi care acum îi asigura de adevărul minunat al noii
194 II,19 | care le veneau în minte de fiecare dată când se simţeau
195 II,19 | când se simţeau interpelaţi de gesturile şi de cuvintele
196 II,19 | interpelaţi de gesturile şi de cuvintele sale. Nu se ajungea
197 II,19 | discipoli, aproape făcând un fel de prim bilanţ al misiunii
198 II,19 | dar departe încă - şi cât de mult! - de adevăr. Poporul
199 II,19 | încă - şi cât de mult! - de adevăr. Poporul percepe
200 II,19 | vorbeşte într-un mod atât de fascinant, dar nu reuşeşte
201 II,19 | să-l plaseze mai presus de acei oameni ai lui Dumnezeu
202 II,19 | altul! Ceea ce el aşteaptă de la ai "săi" este tocmai
203 II,19 | tocmai acest pas ulterior de cunoaştere, care priveşte
204 II,19 | Numai credinţa mărturisită de Petru, şi prin el de Biserica
205 II,19 | mărturisită de Petru, şi prin el de Biserica din toate timpurile,
206 II,20 | mărturisirea lui Petru: "Ferice de tine, Simon, fiul lui Iona,
207 II,20 | evocă omul şi modul obişnuit de cunoaştere. În cazul lui
208 II,20 | suficient. Este necesar un har de "revelaţie" care vine de
209 II,20 | de "revelaţie" care vine de la Tatăl (cf. Mt 16,17).
210 II,20 | noastre, ci lăsându-ne conduşi de har. Numai experienţa tăcerii
211 II,20 | unicului-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (In 1,
212 II,20 | din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (In 1,14). ~
213 II,21 | Suntem conştienţi de caracterul limitat al concepţiilor
214 II,21 | este invitată fără încetare de Cristos să-i atingă rănile,
215 II,21 | umanităţii sale primite de la Maria, purtătoare de
216 II,21 | de la Maria, purtătoare de moarte, transfigurată prin
217 II,22 | strălucitoare prezentare făcută de Ioan despre misterul lui
218 II,22 | existat mai curând tendinţa de a se reduce sau de a face
219 II,22 | tendinţa de a se reduce sau de a face să dispară caracterul
220 II,22 | dimensiunile umane, în afară de păcat (cf. Evr 4,15). În
221 II,22 | partea Fiului lui Dumnezeu de acea glorie pe care el o
222 II,22 | 1Pt 3,18). ~ Pe de altă parte, această umilire
223 II,22 | chiar în umanitatea sa: "De aceea l-a înălţat Dumnezeu
224 II,22 | genunchiul, al celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
225 II,22 | din cer, de pe pământ şi de sub pământ, iar orice limbă
226 II,23 | poate să meargă dincolo de propriile sale limite şi
227 II,23 | propriile sale limite şi de propriile sale contradicţii
228 II,24 | Evanghelii, care ne oferă o serie de elemente graţie cărora noi
229 II,24 | evangheliştii, inspiraţi de sus, au perceput corect
230 II,24 | corect în cuvintele rostite de Isus adevărul despre persoana
231 II,24 | El părea atunci conştient de a fi într-o relaţie unică
232 II,24 | unică cu Dumnezeu, aceea de "Fiu". În fine, mamei sale,
233 II,24 | Isus îi răspunde: "Cum de m-aţi căutat? Nu ştiaţi
234 II,24 | conştiinţa identităţii sale de Fiu al lui Dumnezeu. Ioan
235 II,24 | Dumnezeu" (In 5,18). În scena de la Ghetsemani şi Golgota,
236 II,24 | acea certitudine senină de a fi Fiul lui Dumnezeu. ~
237 II,25 | ochilor noştri. Isus, copleşit de previziunea unei încercări
238 II,25 | maniera sa obişnuită şi tandră de încredere: "Abba, Tată".
239 II,25 | Îi cere să îndepărteze de la el, dacă este posibil,
240 II,25 | să explorăm profunzimea de nepătruns a acestui mister.
241 II,25 | se manifestă în strigătul de durere aparent disperat
242 II,25 | păstrând realismul unei dureri de nespus, "de ce"-ul neliniştii
243 II,25 | unei dureri de nespus, "de ce"-ul neliniştii pe care
244 II,25 | într-un amestec emoţionant de sentimente, suferinţa şi
245 II,25 | eliberat (...) Nu te depărta de mine / Căci se apropie restriştea
246 II,26 | păcatul nostru, "abandonat" de Tatăl, el se abandonează
247 II,26 | pe care el singur o are de la Dumnezeu, chiar în acest
248 II,26 | Dumnezeu, chiar în acest moment de obscuritate, el vede în
249 II,26 | Tatăl şi se bucură deplin de el, experimentează până
250 II,26 | său, prin natura sa izvor de bucurie şi de fericire,
251 II,26 | natura sa izvor de bucurie şi de fericire, şi agonia până
252 II,26 | agonia până la strigătul de abandonare. Prezenţa simultană
253 II,27 | unii dintre ei le-au primit de la Duhul Sfânt, sau chiar
254 II,27 | prin acele stări teribile de încercare pe care tradiţia
255 II,27 | într-un amestec paradoxal de fericire şi durere. În Dialogul
256 II,27 | În acelaşi fel, Tereza de Lisieux trăieşte agonia
257 II,27 | Grădina Măslinilor se bucura de toate deliciile Sfintei
258 II,28 | Dumnezeu care îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat,
259 II,28 | pentru toţi cei care ascultă de el cauză de mântuire veşnică" (
260 II,28 | care ascultă de el cauză de mântuire veşnică" (Evr 5,
261 II,28 | arătându-şi iubirea faţă de Cristos, cu o teamă uşor
262 II,28 | Cristos, cu o teamă uşor de înţeles: "Tu ştii că te
263 II,28 | La două mii de ani distanţă de aceste evenimente,
264 II,28 | două mii de ani distanţă de aceste evenimente, Biserica
265 II,28 | cordis gaudia: Cât este de dulce amintirea lui Isus,
266 II,28 | bucurii a inimii! Întărită de această experienţă, Biserica
267 III,29 | a însoţit Biserica timp de 2000 de ani şi ea a fost
268 III,29 | însoţit Biserica timp de 2000 de ani şi ea a fost reaprinsă
269 III,29 | prin celebrarea jubileului. De la ea noi trebuie să luăm
270 III,29 | drumului nostru. Conştienţi de această prezenţă a Celui
271 III,29 | Nu este vorba, aşadar, de a inventa un "nou program".
272 III,29 | culturilor, chiar dacă ţine cont de timp şi de cultură, pentru
273 III,29 | dacă ţine cont de timp şi de cultură, pentru un dialog
274 III,29 | oportunitatea extraordinară de a ne angaja, pentru câţiva
275 III,29 | întreaga Biserică, un drum de cateheză centrat în jurul
276 III,29 | Sfintei Treimi şi însoţit de angajamente pastorale specifice
277 III,29 | coordonatelor universale şi de nerenunţat, este necesar
278 III,29 | program - obiective şi metode de muncă, formarea şi valorizarea
279 III,29 | Bisericilor particulare, ajutaţi de participarea diverselor
280 III,29 | obişnuită, îndrumată fiind de episcopi în conferinţele
281 III,29 | Acest bogat patrimoniu de reflecţie nu trebuie să
282 III,29 | aşadar, o muncă entuziastă de relansare pastorală care
283 III,30 | jubiliare, ca har special oferit de Cristos pentru ca viaţa
284 III,30 | mulţi care să se bucure de acest har, cu deplina cunoştinţă
285 III,30 | pentru a conferi un fel de aspect spiritual ecleziologiei,
286 III,30 | prin excelenţă Sfântul, "de trei ori sfânt" (cf. Is
287 III,30 | înseamnă a prezenta chipul său de mireasă a lui Cristos, pentru
288 III,30 | creştini: "Toţi credincioşii, de orice stare sau condiţie,
289 III,30(15)| Sfântul Ciprian, De orat. Dom. 23: PL 4, 553;
290 III,31 | sfinţeniei este o alegere plină de consecinţe. Înseamnă a exprima
291 III,31 | caracterul radical al predicii de pe munte: "Fiţi desăvârşiţi,
292 III,31 | a explicat, acest ideal de perfecţiune nu trebuie să
293 III,31 | să se confunde cu un fel de viaţă extraordinară, practicată
294 III,31 | extraordinară, practicată numai de unele "genii" ale sfinţeniei.
295 III,31 | condiţiile cele mai obişnuite de viaţă. Este momentul de
296 III,31 | de viaţă. Este momentul de a propune din nou tuturor
297 III,31 | prin formele tradiţionale de ajutor personal şi de grup
298 III,31 | tradiţionale de ajutor personal şi de grup şi prin forme mai recente
299 III,31 | în mişcările recunoscute de Biserică. ~
300 III,32 | care să se distingă înainte de toate prin arta rugăciunii.
301 III,32 | Anul jubiliar a fost un an de intensă rugăciune personală
302 III,32 | comunitară. Dar ştim bine, de asemenea, că rugăciunea
303 III,32 | culegem din nou această artă de pe buzele Maestrul divin,
304 III,32 | autentice. Realizată în noi de Duhul Sfânt, ea ne deschide,
305 III,32 | trăind-o deplin înainte de toate în liturgie - culmea
306 III,32 | nu are motive să se teamă de viitor, deoarece se întoarce
307 III,33 | în ciuda vastelor procese de secularizare, o exigenţă
308 III,33 | secularizare, o exigenţă răspândită de spiritualitate, care se
309 III,33 | printr-o reînnoită nevoie de rugăciune? Alte religii,
310 III,33 | atrăgătoare. Noi, care avem harul de a crede în Cristos, revelatorul
311 III,33 | Mântuitorul lumii, avem datoria de a arăta la ce profunzime
312 III,33 | veritabil şi propriu dialog de iubire, până la a face persoana
313 III,33 | persoana umană total posedată de Iubitul divin, vibrând la
314 III,33 | iubeşte pe mine va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi
315 III,33 | drum în totalitate susţinut de har, care cere mereu un
316 III,33 | bucuria profundă trăită de mistici ca "unire sponsală".
317 III,33 | Crucii şi a sfintei Tereza de Avila? ~ Da, preaiubiţi
318 III,33 | devină "şcoli" autentice de rugăciune, unde întâlnirea
319 III,33 | exprimă numai în cererea de ajutor, dar şi în a-i aduce
320 III,33 | care totuşi nu îndepărtează de la angajamentul în istorie:
321 III,33 | fraţilor, devenind capabilă de a construi istoria după
322 III,34 | darul vocaţiei la o viaţă de consacrare specială: prin
323 III,34 | numeroaselor piedici pe care lumea de astăzi le pune credinţei,
324 III,34 | prin a ceda fascinaţiei de "surogate", primind propuneri
325 III,34 | chiar la forme extravagante de superstiţie. ~
326 III,34 | dedic următoarele cateheze de miercuri reflecţiei asupra
327 III,34 | psalmilor, începând cu cei de la Laude, prin care rugăciunea
328 III,34 | orientăm zilele noastre. Cât de bine ar fi ca, nu numai
329 III,34 | întregul climat să fie pătruns de rugăciune! Ar trebui să
330 III,34 | angajamente pastorale şi de mărturie în lume cu celebrarea
331 III,35 | secolul al XX-lea, mai ales de la Conciliul Vatican II
332 III,35 | crescut mult în modul său de a celebra sacramentele,
333 III,35 | înţeleasă ca o zi specială de credinţă, ziua Domnului
334 III,35 | Paşte al săptămânii. (20) De 2000 de ani timpul creştin
335 III,35 | săptămânii. (20) De 2000 de ani timpul creştin este
336 III,35 | timpul creştin este marcat de memoria acestei "prime zile
337 III,35 | axa purtătoare a istoriei, de care se leagă misterul originilor
338 III,36 | prefigurează caracterizat de un profund mozaic de culturi
339 III,36 | caracterizat de un profund mozaic de culturi şi religii, chiar
340 III,36 | aşază înaintea provocării de a mărturisi cu mai multă
341 III,36 | putere, deseori în condiţii de solitudine şi de dificultate,
342 III,36 | condiţii de solitudine şi de dificultate, aspectele specifice
343 III,36 | manieră eficientă rolul său de sacrament al unităţii. ~
344 III,37 | menţionat, toţi erau conştienţi de criza sacramentului, mai
345 III,37 | timpul acestui scurt interval de timp. Dar anul jubiliar,
346 III,37 | mulţi tineri, s-au apropiat de acest sacrament cu rezultate
347 III,37 | preţioase dintre ele - vin de la acela care cunoaşte bine
348 III,38 | pastorale însăşi: aceea de a gândi că rezultatele depind
349 III,38 | gândi că rezultatele depind de capacitatea noastră de a
350 III,38 | depind de capacitatea noastră de a face şi de a programa.
351 III,38 | capacitatea noastră de a face şi de a programa. Desigur, Dumnezeu
352 III,38 | investim toate resursele de inteligenţă şi de acţiune
353 III,38 | resursele de inteligenţă şi de acţiune în slujirea noastră
354 III,38 | un sentiment descurajant de frustrare? Facem atunci
355 III,38 | Petru, la acest început de mileniu, să invite întreaga
356 III,38 | întreaga Biserică la acest act de credinţă, care se exprimă
357 III,38 | printr-un reînnoit angajament de rugăciune. ~
358 III,39 | şi al rugăciunii nu este de conceput decât pornind de
359 III,39 | de conceput decât pornind de la o reînnoită ascultare
360 III,39 | Cuvântului lui Dumnezeu. De când Conciliul Vatican II
361 III,39 | biblice. Mai ales opera de evanghelizare şi de cateheză
362 III,39 | opera de evanghelizare şi de cateheză s-a revitalizat
363 III,39 | revitalizat prin atenţia faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie,
364 III,40 | cuvântului", în angajamentul de evanghelizare: aceasta este
365 III,40 | numeroaselor slăbiciuni de care omenirea este mereu
366 III,40 | şi inconstantului amestec de popoare şi culturi care
367 III,40 | culturi care o caracterizează. De nenumărate ori am repetat
368 III,40 | să reînvie în noi elanul de la începuturi, lăsându-ne
369 III,40 | începuturi, lăsându-ne pătrunşi de ardoarea predicării apostolice
370 III,40 | va fi rezervat unui grup de "specialişti", dar va trebui
371 III,40 | ca un angajament cotidian de către comunităţile şi grupurile
372 III,40 | mai bine acestei exigenţe de înculturare. Rămânând în
373 III,40 | absolută fidelitate faţă de vestirea evanghelică şi
374 III,40 | vestirea evanghelică şi de tradiţia eclezială, el va
375 III,40 | ne-am bucurat în mod special de frumuseţea acestui chip
376 III,40 | jubileul ne-a oferit o mărturie de generoasă disponibilitate.
377 III,41 | întreprinzător şi creativ de exemplul luminos al numeroşilor
378 III,41 | celebră "lege" enunţată de Tertulian s-a adeverit întotdeauna
379 III,41 | trecutului, legată numai de primele secole ale erei
380 III,41 | trăiască evanghelia în situaţii de ostilitate şi de persecuţie,
381 III,41 | situaţii de ostilitate şi de persecuţie, deseori până
382 IV,42 | aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35). Dacă
383 IV,42 | realizarea acestei comuniuni de iubire Biserica se manifestă
384 IV,42 | bine a intuit sfânta Tereza de Lisieux, pe care am dorit
385 IV,42 | această inimă este aprinsă de iubire. Am înţeles că numai
386 IV,43 | O spiritualitate de comuniune ~43. A face
387 IV,43 | dar ar fi greşită o astfel de atitudine. Înainte de a
388 IV,43 | astfel de atitudine. Înainte de a se programa iniţiative
389 IV,43 | promoveze o spiritualitate de comuniune, făcând-o să apară
390 IV,43 | comunităţile. Spiritualitatea de comuniune înseamnă, înainte
391 IV,43 | comuniune înseamnă, înainte de toate, o privire a inimii
392 IV,43 | alături. Spiritualitate de comuniune înseamnă, pe lângă
393 IV,43 | lângă acestea, capacitatea de a simţi fratele de credinţă
394 IV,43 | capacitatea de a simţi fratele de credinţă în unitatea profundă
395 IV,43 | dorinţele şi a avea grijă de nevoile sale, pentru a-i
396 IV,43 | prietenie. Spiritualitatea de comuniune este şi capacitatea
397 IV,43 | comuniune este şi capacitatea de a vedea, înainte de toate,
398 IV,43 | capacitatea de a vedea, înainte de toate, ceea ce este pozitiv
399 IV,43 | direct. Spiritualitatea de comuniune înseamnă, în fine,
400 IV,43 | decoruri fără suflet, măşti de comuniune mai mult decât
401 IV,43 | mult decât mijloacele sale de expresie şi de creştere. ~
402 IV,43 | mijloacele sale de expresie şi de creştere. ~
403 IV,44 | să nu ne gândim, înainte de toate, la acele servicii
404 IV,44 | Bisericii, (28) dar tocmai de aceea este nevoie de o verificare
405 IV,44 | tocmai de aceea este nevoie de o verificare continuă care
406 IV,44 | în mod cert multe rămân de făcut, pentru a exprima
407 IV,44 | necesare în faţa exigenţelor de a răspunde cu promptitudine
408 IV,44 | înfrunte în schimbările atât de rapide ale timpului nostru. ~
409 IV,45 | 45. Locurile de comuniune trebuie să fie
410 IV,45 | întreţinute şi extinse zi de zi, la orice nivel, în structura
411 IV,45 | acest scop, organismele de participare prevăzute de
412 IV,45 | de participare prevăzute de Dreptul canonic, precum
413 IV,45 | esenţial, îndreptându-i, pe de altă parte, la a converge,
414 IV,45 | nici un prejudiciu rolului de autoritate al păstorilor,
415 IV,45(29) | ministerul preoţilor Ecclesiae de mysterio (15 august 1997):
416 IV,45(29) | 877, art. 5: Organismele de colaborare în Bisericile
417 IV,45 | Şi sfântul Paulin de Nola îndeamnă: "Să preţuim
418 IV,45 | juridică, punând reguli precise de participare, arată structura
419 IV,45(31) | De omnium fidelium ore pendeamus,
420 IV,46 | Această perspectivă de comuniune este strâns legată
421 IV,46 | comuniune este strâns legată de capacitatea comunităţii
422 IV,46 | capacitatea comunităţii creştine de a face loc tuturor darurilor
423 IV,46 | Cristos (cf. 1Cor 12,12). De aceea este necesar ca Biserica
424 IV,46 | miruiţi să fie conştienţi de propria responsabilitate
425 IV,46 | viaţa eclezială. Alături de ministerul ordinat, alte
426 IV,46 | multiplele sale cerinţe: de la cateheze la animare liturgică,
427 IV,46 | cateheze la animare liturgică, de la educaţia tinerilor la
428 IV,46 | Aceasta este o problemă de mare importanţă pentru viaţa
429 IV,46 | solicită dăruirea totală de sine şi a propriilor energii
430 IV,46 | lui Dumnezeu ocupându-se de cele vremelnice şi orânduindu-le
431 IV,46 | comuniune ocupă datoria de a promova diversele tipuri
432 IV,46 | promova diversele tipuri de asociaţii, care, fie în
433 IV,46 | eclezial şi în supunere faţă de directivele autorităţii
434 IV,47 | moment istoric ca acela de azi, care înregistrează
435 IV,47 | Dumnezeu, umbrit în istorie de "împietrirea inimii", dar
436 IV,47 | ce Dumnezeu a voit încă de "la început" (Mt 19,8).
437 IV,47 | ridicată la demnitatea de sacrament, este exprimat
438 IV,47 | să fie tot mai conştiente de atenţia datorată fiilor
439 IV,48 | spunem apoi despre urgenţa de a promova comuniunea în
440 IV,48 | trecutului ne urmăreşte dincolo de pragul noului mileniu. Celebrarea
441 IV,48 | rămâne încă un lung drum de străbătut. ~ În
442 IV,48 | exprimăm în profesiunea de credinţă are fundamentul
443 IV,48 | său, în unitatea produsă de darul Duhului, ea este indivizibilă.
444 IV,48 | fragilităţii umane în modul de a primi darul care se revarsă
445 IV,48 | care se revarsă permanent de la Cristos-capul în trupul
446 IV,48 | naturii omeneşti, acţionează de asemenea în diverse grade
447 IV,48 | în numeroasele elemente de sfinţire şi de adevăr care
448 IV,48 | elemente de sfinţire şi de adevăr care se găsesc în
449 IV,48 | noastre se sprijină încrederea de a putea atinge şi în istorie
450 IV,48 | Orient, dorind ca schimbul de daruri care a îmbogăţit
451 IV,48 | meargă împreună, în unitatea de credinţă şi în respectul
452 IV,48 | cânta împreună: "Iată, cât e de bine şi de plăcut să locuiască
453 IV,48 | Iată, cât e de bine şi de plăcut să locuiască fraţii
454 IV,49 | carităţii ~49. Pornind de la comuniunea intereclezială,
455 IV,49 | active şi concrete faţă de orice persoană umană. Acesta
456 IV,49 | califică într-o manieră la fel de decisivă viaţa creştină,
457 IV,49 | trebui să vadă, şi este de dorit să vadă cu o mai mare
458 IV,49 | mare claritate, la ce grad de devotament poate să ajungă
459 IV,49 | poate să ajungă iubirea faţă de cei mai săraci. Dacă pornim
460 IV,49 | Dacă pornim cu adevărat de la contemplarea chipului
461 IV,49 | la iubire; este o pagină de cristologie care proiectează
462 IV,49 | care proiectează o rază de lumină asupra misterului
463 IV,49 | îşi măsoară fidelitatea sa de mireasă a lui Cristos. ~
464 IV,50 | noul mileniu împovărată de contradicţiile unei creşteri
465 IV,50 | lăsând milioane şi milioane de oameni nu numai în afara
466 IV,50 | progresului, dar pradă condiţiilor de viaţă cu mult sub nivelul
467 IV,50 | existe încă persoane care mor de foame, care rămân condamnate
468 IV,50 | analfabetism, care sunt lipsite de îngrijirile medicale cele
469 IV,50 | şi categoriile nelipsite de resurse economice, dar expuse
470 IV,50 | înveţe să facă actul lor de credinţă în Cristos şi să
471 IV,50 | care el o lansează pornind de la această lume a sărăciei.
472 IV,50 | lume a sărăciei. Este vorba de a continua o tradiţie a
473 IV,50 | dar şi prin capacitatea de a fi alături, solidari cu
474 IV,50 | suferă, astfel încât gestul de ajutor să fie perceput nu
475 IV,50 | împărţire fraternă. ~ De aceea trebuie s-o facem
476 IV,50 | Dumnezeu? Fără această formă de evanghelizare, împlinită
477 IV,50 | să se înece în acea mare de cuvinte la care ne expune
478 IV,51 | păcii, frecvent ameninţată de coşmarul războaielor catastrofice?
479 IV,51 | carităţii. Mă refer la datoria de a ne angaja pentru respectul
480 IV,51 | vieţii fiecărei fiinţe umane de la concepere până la apusul
481 IV,51 | acelaşi mod, slujirea faţă de om ne impune să strigăm,
482 IV,51 | toţi cei care se folosesc de noile potenţialităţi ale
483 IV,51 | şi viaţă, în dispreţ faţă de demnitatea proprie fiecărei
484 IV,51 | mai ales că nu este vorba de a impune necredincioşilor
485 IV,51 | necredincioşilor o perspectivă de credinţă, ci de a interpreta
486 IV,51 | perspectivă de credinţă, ci de a interpreta şi apăra valorile
487 IV,51 | mod necesar, slujire faţă de cultură, politică, economie,
488 IV,51 | principiile fundamentale de care depind destinul fiinţei
489 IV,52 | cedeze niciodată tentaţiei de a reduce comunităţile creştine
490 IV,52 | conform învăţăturilor propuse de doctrina socială a Bisericii. ~
491 IV,52 | ales în secolul al XX-lea, de a citi realitatea socială
492 IV,52 | în lumina evangheliei şi de a oferi, într-un mod tot
493 IV,52 | urmă ne face conştienţi de caracterul relativ al istoriei,
494 IV,52 | absolvă nici într-un fel de datoria de a o construi.
495 IV,52 | nici într-un fel de datoria de a o construi. Rămâne mai
496 IV,52 | creştin nu-i abate pe oameni de la construirea lumii şi
497 IV,53 | important, într-adevăr, ca de la un eveniment religios
498 IV,53 | eveniment religios atât de semnificativ să fie îndepărtată
499 IV,53 | îndepărtată orice aparenţă de speculaţie economică. Tot
500 IV,53 | împrejurări a experienţei trăite de atâtea alte ori în cursul
1-500 | 501-539 |