Chapter, Paragraph
1 0,1 | invitându-l pe apostol "să înainteze în larg" pentru
2 0,1 | pentru noi şi ne invită să ne aducem aminte cu recunoştinţă
3 0,1 | recunoştinţă de trecut, să trăim cu pasiune prezentul,
4 0,1 | trăim cu pasiune prezentul, să ne deschidem cu încredere
5 0,1 | Este imposibil să evaluezi evenimentul de
6 0,1 | sfârşitul acestui an, putem să repetăm, cu bucurie reînnoită,
7 0,2 | De aceea, eu simt nevoia să mă adresez vouă, preaiubiţilor,
8 0,2 | Vatican II, va fi invitată să se întrebe asupra primenirii
9 0,2 | cu un nou elan misiunea sa evanghelizatoare. ~
10 0,2 | întâmplat sub ochii noştri cere să fie reconsiderat şi, într-un
11 0,3 | viitorului. Acum trebuie să ne folosim de harul primit,
12 0,3 | misiune la care eu doresc să invit toate Bisericile locale.
13 0,3 | Biserici, care face ca el să se adapteze diverselor contexte
14 0,3 | Vatican II la marele jubileu, să se angajeze la un examen
15 0,3 | examen al zelului său şi să găsească un nou elan pentru
16 0,3 | În cele din urmă, doresc să ofer prin această scrisoare,
17 0,3 | petrin, pentru ca Biserica să strălucească tot mai mult
18 I,4 | de la misterul întrupării să fie trăită "ca un imn de
19 I,4 | la Cristos şi la Biserica sa" (3). Experienţa anului
20 I,4 | intensitate care ne-au făcut să simţim foarte aproape prezenţa
21 I,4 | Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze lumea şi omul, ci
22 I,4 | merge alături de creatura sa şi "după ce în trecut a
23 I,4 | Da, jubileul ne-a făcut să simţim că 2000 de ani de
24 I,4 | de istorie au trecut fără să atenueze prospeţimea acestui "
25 I,4 | Isus o face despre propria sa misiune în sinagoga din
26 I,5 | favorizat, cu siguranţă, fără să ne lăsăm pradă câtuşi de
27 I,5 | istoriei, Dumnezeu a voit să stabilească o alianţă cu
28 I,5 | stabilească o alianţă cu Israel şi să pregătească astfel naşterea
29 I,5 | cf. Col 1,15). Întruparea sa, care îşi are apogeul în
30 I,5 | grăunte de muştar destinat să devină un arbore mare (cf.
31 I,6 | Pentru ca privirea noastră să devină mai pură pentru a
32 I,6 | ştiinţifice ne-au ajutat să identificăm aspectele în
33 I,6 | strălucit întotdeauna. Cum să uităm emoţionanta Liturghie
34 I,7 | nu ne-a împiedicat totuşi să aducem glorie Domnului pentru
35 I,7 | moştenire care nu trebuie să se piardă; trebuie să se
36 I,7 | trebuie să se piardă; trebuie să se păstreze o recunoştinţă
37 I,8 | care aşteptau cu răbdare să poată trece poarta sfântă.
38 I,8 | Dumnezeu". (5) Nu ne-a fost dat să observăm decât imaginea
39 I,8 | realizat în suflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm, încredinţându-ne
40 I,8 | suflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm, încredinţându-ne
41 I,8 | Dumnezeu şi cântând iubirea sa infinită: "Misericordias
42 I,9 | ecleziali sau civili. Doresc să profit de această scrisoare
43 I,9 | întâlniri. ~ Şi cum să nu ne amintim în mod special
44 I,9 | bucurie, aşa cum trebuie să fie tinerii, dar şi contemplativi,
45 I,9 | cei care i-au observat, să se şteargă din memoria lor
46 I,9 | tinerii". Nu va fi posibil să uităm celebrarea de la Tor
47 I,9 | convingător şi sunt capabili să recepteze mesajul său, chiar
48 I,9 | entuziasmul lor, nu am ezitat să le cer o alegere radicală
49 I,10 | 10. Evident, nu pot să mă opresc asupra detaliilor
50 I,10 | distanţă prin mass-media. Cum să nu ne amintim atmosfera
51 I,10 | lui Isus: "Lăsaţi pe copii să vină la mine" (Mc 10,14).
52 I,10 | chiar mai mult, şi anume să repetăm gestul pe care el
53 I,10 | trebuie să-l asumăm dacă vrem să intrăm în împărăţia lui
54 I,10 | urmele copiilor care au venit să ceară iertarea jubiliară
55 I,10 | până la militari au venit să confirme sensul slujirii
56 I,10 | muncii. Lor le-am cerut să trăiască spiritualitatea
57 I,10 | regiuni ale lumii au venit să obţină, cu o fervoare reînnoită,
58 I,10 | unei culturi care riscă să piardă, într-un mod tot
59 I,10 | de vedere moral, capabile să insufle încredere şi dragoste
60 I,11 | semnificaţie aparte trebuia să o aibă Congresul Euharistic
61 I,11 | prezent printre noi, prezenţa sa reală putea să nu fie în
62 I,11 | prezenţa sa reală putea să nu fie în centrul anului
63 I,11 | naşterea Fiului, cum putea să lipsească memoria mamei
64 I,12 | că mi-a fost mai natural să vorbesc despre jubileul
65 I,12 | însumi ca această celebrare sa să aibă loc în aceeaşi măsură
66 I,12 | ca această celebrare sa să aibă loc în aceeaşi măsură
67 I,12 | unica Biserică a lui Cristos să manifeste în mod tot mai
68 I,12 | programul anului jubiliar să se rezerve o atenţie specială
69 I,13 | Ţara Sfântă ~13. Cum să nu-mi amintesc apoi jubileul
70 I,13 | Rom 4,11-16). A trebuit să mă mulţumesc cu o etapă
71 I,13 | trăit în acele zile, nu pot să nu-mi exprim dorinţa arzătoare
72 I,14 | asemenea - şi nu se putea să fie altfel -, un mare eveniment
73 I,14 | jubileului, care, în configuraţia sa biblică originară, era chiar
74 I,14 | care comunitatea se angaja să restabilească dreptatea
75 I,14 | fost sustrase. Sunt fericit să constat că, recent, parlamentele
76 I,14 | ca guvernele respective să finalizeze urgent aceste
77 I,14 | mare putere decizională, să reuşească să găsească acele
78 I,14 | decizională, să reuşească să găsească acele consensuri
79 I,15 | amintiri. Dar dacă am vrea să ne rezumăm la nucleul esenţial,
80 I,15 | pe care ne-o lasă nu ezit să o individualizez decât prin
81 I,15 | său, primit în prezenţa sa multiplă în Biserică şi
82 I,15 | Acum trebuie să privim înainte, trebuie
83 I,15 | privim înainte, trebuie să "înaintăm în larg", încrezători
84 I,15 | făcut în acest an nu poate să justifice o senzaţie de
85 I,15 | mulţumire şi încă mai puţin să ne îndemne la o atitudine
86 I,15 | experienţele trăite trebuie să trezească în noi un dinamism
87 I,15 | noi un dinamism nou, care să ne provoace să investim
88 I,15 | nou, care să ne provoace să investim entuziasmul pe
89 I,15 | făcut şi de aceea trebuie să stabilim un program pastoral
90 I,15 | pastoral postjubiliar care să fie eficace. ~
91 I,15 | cu ajutorul lui Dumnezeu, să fie înrădăcinat în contemplaţie
92 I,15 | pentru a face". Trebuie să rezistăm acestei tentaţii,
93 I,15 | fi" înainte de "a face". Să ne amintim, în acest punct,
94 I,15 | direcţii de acţiune, doresc să împart cu voi câteva elemente
95 II,16 | credincioşilor nu numai să le "vorbească" despre Cristos,
96 II,16 | Biserica misiunea de a face să strălucească lumina lui
97 II,16 | perioadă istorică, de a face să strălucească chipul său
98 II,16 | ne-a ajutat, fără îndoială, să o facem într-o manieră mai
99 II,17 | lui Cristos nu poate decât să ne sugereze, referitor la
100 II,17 | ancoraţi în Sfânta Scriptură, să ne deschidem la lucrarea
101 II,18 | Evangheliile nu pretind să fie o biografie completă
102 II,18 | cules date despre viaţa sa de "fiu al tâmplarului" (
103 II,18 | religiozitatea care îl îndemna să meargă cu ai săi în pelerinajul
104 II,18 | şi mai ales care îl făcea să frecventeze în mod regulat
105 II,18 | Fără totuşi să constituie o dare de seamă
106 II,18 | bolnavii care invocă puterea sa de vindecare, de interlocutorii
107 II,19 | îndoială, nu le-a fost uşor să creadă. Abia după un itinerar
108 II,19 | său, numai credinţa putea să traverseze în mod deplin
109 II,19 | care discipolii trebuie să o fi făcut deja în viaţa
110 II,20 | ni se cere nouă dacă vrem să mergem pe urmele sale tot
111 II,20 | indicii convergente ne fac să conştientizăm faptul că
112 II,21 | doctrinal şi ne permite să accedem, într-un anumit
113 II,21(10)| unanimitate, noi învăţăm să ne încredinţăm unui singur
114 II,21(10)| perfect în divinitatea sa şi perfect în umanitatea
115 II,21(10)| şi perfect în umanitatea sa, om adevărat şi Dumnezeu
116 II,22 | se reduce sau de a face să dispară caracterul concret
117 II,22 | Bisericii este esenţial să se afirme că într-adevăr
118 II,22 | Cristos, chiar în umanitatea sa: "De aceea l-a înălţat Dumnezeu
119 II,22 | nume, ca la numele lui Isus să se plece tot genunchiul,
120 II,22 | pământ, iar orice limbă să dea mărturie că Domn este
121 II,23 | a psalmistului nu putea să fie împlinită într-un mod
122 II,23 | cu adevărat şi a făcut "să strălucească chipul său
123 II,23 | umanitatea răscumpărată să participe la viaţa sa divină.
124 II,23 | răscumpărată să participe la viaţa sa divină. În misterul întrupării
125 II,23 | antropologii care poate să meargă dincolo de propriile
126 II,23 | poate, în el şi prin el, să devină cu adevărat fiul
127 II,23(12)| această ţintă: "Omul nu putea să fie divizat rămânând unit
128 II,24 | graţie cărora noi putem să ne introducem în acea "zonă-frontieră"
129 II,24 | adevărul despre persoana sa şi despre conştiinţa pe
130 II,24 | căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" (
131 II,24 | Atât cât ne este permis să reţinem că, întrucât în
132 II,24 | îndoială că Isus, în existenţa sa istorică, avea deja conştiinţa
133 II,24 | nici moartea nu vor reuşi să ştirbească acea certitudine
134 II,25 | Cristos ne conduce astfel să abordăm aspectul cel mai
135 II,25 | fiinţa umană nu poate decât să se prosterne în adoraţie. ~
136 II,25 | Dumnezeu, îl invocă în maniera sa obişnuită şi tandră de încredere: "
137 II,25 | încredere: "Abba, Tată". Îi cere să îndepărteze de la el, dacă
138 II,25 | Dar Tatăl pare că nu vrea să asculte vocea Fiului. Pentru
139 II,25 | asume chipul omului, ci să se împovăreze şi cu "chipul
140 II,25 | oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu" (
141 II,25 | Nu vom înceta niciodată să explorăm profunzimea de
142 II,25 | 15,34). Este oare posibil să ne imaginăm o suferinţă
143 II,26 | care oferă Tatălui viaţa sa din iubire, pentru mântuirea
144 II,26 | capăt ce anume înseamnă să rezişti o dată cu păcatul
145 II,26 | dată cu păcatul la iubirea sa. Înainte chiar şi mult mai
146 II,26 | mult decât în trup, patima sa este suferinţă atroce a
147 II,26 | Tradiţia teologică nu a evitat să se întrebe cum a putut Isus
148 II,26 | întrebe cum a putut Isus să trăiască la un loc unirea
149 II,26 | cu Tatăl său, prin natura sa izvor de bucurie şi de fericire,
150 II,27 | un ajutor serios poate să ne vină din marele patrimoniu
151 II,27 | importante, care permit să se primească mai uşor intuiţia
152 II,27 | Lisieux trăieşte agonia sa în comuniune cu cea a lui
153 II,27 | Treimi, şi totuşi agonia sa nu era mai puţin crudă.
154 II,28 | Sfântă, Biserica nu încetează să contemple acest chip însângerat,
155 II,28 | lumii. Dar contemplaţia sa asupra chipului lui Cristos
156 II,28 | răspunsul Tatălui la supunerea sa, aşa cum se aminteşte în
157 II,28 | pătimit, ajungând astfel să fie desăvârşit, a devenit
158 II,28 | varsă lacrimi după renegarea sa şi reia drumul său arătându-şi
159 II,28 | mireasa, contemplă comoara sa, bucuria sa. Dulcis Iesu
160 II,28 | contemplă comoara sa, bucuria sa. Dulcis Iesu memoria, dans
161 III,29 | jubileului. De la ea noi trebuie să luăm un reînnoit elan în
162 III,29 | după Rusalii: "Ce trebuie să facem?" (Fap 2,37). ~
163 III,29 | istoria până la împlinirea sa în Ierusalimul ceresc. Este
164 III,29 | Este totuşi necesar ca el să se traducă prin orientări
165 III,29 | unicul program al Evangheliei să continue să se înscrie,
166 III,29 | Evangheliei să continue să se înscrie, aşa cum s-a
167 III,29 | ca vestirea lui Cristos să ajungă la persoane, să modeleze
168 III,29 | Cristos să ajungă la persoane, să modeleze comunităţile, să
169 III,29 | să modeleze comunităţile, să acţioneze în profunzime
170 III,29 | poporului lui Dumnezeu, să traseze cu încredere etapele
171 III,29 | de reflecţie nu trebuie să fie lăsat să cadă, ci să
172 III,29 | nu trebuie să fie lăsat să cadă, ci să rămână în mod
173 III,29 | să fie lăsat să cadă, ci să rămână în mod concret operaţional. ~
174 III,29 | implică pe toţi. Doresc totuşi să sugerez, pentru edificarea
175 III,29 | marelui jubileu le-a făcut să răsară în ochii mei cu o
176 III,30 | În primul rând nu ezit să spun că perspectiva în care
177 III,30 | perspectiva în care trebuie să se plaseze orice înaintare
178 III,30 | ca viaţa fiecărui botezat să se poată purifica şi reînnoi
179 III,30 | au participat la jubileu să fie mulţi care să se bucure
180 III,30 | jubileu să fie mulţi care să se bucure de acest har,
181 III,30 | Este necesar atunci să se descopere, în întreaga
182 III,30 | se descopere, în întreaga sa valoare programatică, din
183 III,30 | mai curând pentru a face să reiasă un dinamism intrinsec
184 III,30 | Sfântului Duh" (15), nu putea să nu permită şi redescoperirea "
185 III,30 | său datorie, care trebuie să guverneze întreaga existenţă
186 III,31 | întreba un catehumen: "Vrei să primeşti Botezul?" înseamnă
187 III,31 | timp a-l întreba: "Vrei să devii sfânt?". Înseamnă
188 III,31 | de perfecţiune nu trebuie să se confunde cu un fel de
189 III,31 | Dumnezeu că mi-a permis să beatific şi să canonizez
190 III,31 | mi-a permis să beatific şi să canonizez în aceşti ultimi
191 III,31 | familiilor creştine trebuie să ducă în această direcţie.
192 III,31 | pedagogie a sfinţeniei, care să fie capabilă să se adapteze
193 III,31 | sfinţeniei, care să fie capabilă să se adapteze la ritmurile
194 III,31 | fiecărei persoane. Ea va trebui să integreze bogăţiile propunerii
195 III,32 | necesar un creştinism care să se distingă înainte de toate
196 III,32 | că rugăciunea nu trebuie să fie considerată ca evidentă.
197 III,32 | ca evidentă. Este necesar să învăţăm a ne ruga, ca şi
198 III,32 | ruga, ca şi cum am începe să culegem din nou această
199 III,32 | discipoli: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!" (Lc 11,1). Prin
200 III,32 | vital, care nu are motive să se teamă de viitor, deoarece
201 III,33 | ca "unire sponsală". Cum să uităm aici, printre atâtea
202 III,33 | noastre creştine trebuie să devină "şcoli" autentice
203 III,34 | consacrare specială: prin natura sa, această vocaţie îi face
204 III,34 | şi este important ca ei să o cultive printr-un angajament
205 III,34 | că simplii creştini pot să se mulţumească cu o rugăciune
206 III,34 | superficială, incapabilă să le umple viaţa. În special
207 III,34 | Ei ar risca într-adevăr să vadă credinţa lor progresiv
208 III,34 | ca educaţia la rugăciune să devină oarecum un punct
209 III,34 | pastoral. Eu însumi m-am gândit să dedic următoarele cateheze
210 III,34 | publică din Biserică ne invită să consacrăm şi să orientăm
211 III,34 | ne invită să consacrăm şi să orientăm zilele noastre.
212 III,34 | comunităţile parohiale, să se folosească mai mult psalmii
213 III,34 | astfel ca întregul climat să fie pătruns de rugăciune!
214 III,34 | de rugăciune! Ar trebui să se valorifice, cu discernământul
215 III,34 | formele populare şi mai ales să se cultive rugăciunea liturgică.
216 III,34 | comunităţii creştine, în care să se unească multiplele angajamente
217 III,35 | mare atenţie trebuie deci să fie îndreptată spre liturgie, "
218 III,35 | din care rezultă întreaga sa forţă". (19) În secolul
219 III,35 | ales Euharistia. Trebuie să se persevereze în această
220 III,35 | duminică, Biserica va continua "să arate fiecărei generaţii
221 III,36 | 36. Aş vrea deci să insist, în continuarea scrisorii
222 III,36 | participarea la Euharistie să fie cu adevărat pentru orice
223 III,37 | a comunităţilor creştine să propună într-o manieră convingătoare
224 III,37 | Dumnezeu ne arată inima sa compătimitoare şi ne reconciliază
225 III,37 | încurajator, care nu trebuie lăsat să se piardă: dacă mulţi dintre
226 III,37 | probabil necesar ca păstorii să se înarmeze cu mare încredere,
227 III,37 | a-l valorifica. Nu trebuie să cedăm, preaiubiţi fraţi
228 III,38 | aşteaptă, la o pastoraţie care să ofere întregul său spaţiu
229 III,38 | său şi ne invită, aşadar, să investim toate resursele
230 III,38 | pentru cauza împărăţiei. Dar să nu uităm că "fără Cristos
231 III,38 | Rugăciunea ne ajută să trăim tocmai în acest adevăr.
232 III,38 | este respectat, trebuie să ne mirăm oare dacă proiectele
233 III,38 | permite cuvântului lui Cristos să pătrundă în noi cu toată
234 III,38 | în noi cu toată puterea sa: Duc in altum! Petru este
235 III,38 | acest început de mileniu, să invite întreaga Biserică
236 III,39 | preaiubiţi fraţi şi surori, să se consolideze şi să se
237 III,39 | surori, să se consolideze şi să se aprofundeze această perspectivă,
238 III,39 | ca ascultarea cuvântului să devină o întâlnire vitală,
239 III,39 | lectio divina, care permite să se surprindă în textul biblic
240 III,40 | evanghelice. Astăzi trebuie să se înfrunte cu mult curaj
241 III,40 | pentru a arăta că trebuie să reînvie în noi elanul de
242 III,40 | urmat după Rusalii. Trebuie să reînnoim în noi sentimentul
243 III,40 | Această pasiune nu va înceta să trezească în Biserică un
244 III,40 | specialişti", dar va trebui să angajeze responsabilitatea
245 III,40 | nou elan apostolic care să fie trăit ca un angajament
246 III,40 | culturi în care trebuie să fie adus mesajul creştin,
247 III,40 | specifice ale fiecărui popor să nu fie renegate, ci purificate
248 III,40 | treilea mileniu va trebui să răspundă tot mai bine acestei
249 III,40 | Propunerea lui Cristos trebuie să fie făcută tuturor cu încredere.
250 III,40 | tinerilor, copiilor, fără să ascundem exigenţele cele
251 III,40 | făcut totul pentru toţi, ca să mântuiesc cu orice preţ
252 III,40 | disponibilitate. Trebuie să valorificăm acel răspuns
253 III,40 | pus în mâini ca să-l facem să dea roade. ~
254 III,41 | eram poate prea obişnuiţi să ne gândim la martiri în
255 III,41 | mod sau altul, au ştiut să trăiască evanghelia în situaţii
256 III,41 | Nouă nu ne rămâne decât să mergem pe urmele lor, prin
257 IV,42 | noastre pastorale nu vor putea să nu se inspire din "noua
258 IV,42 | Precum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe
259 IV,42 | sferă în care va trebui să exprimăm un hotărât angajament
260 IV,42 | am avea o credinţă "care să strămute munţii", dacă ar
261 IV,42 | înţeles că numai iubirea face să acţioneze mădularele Bisericii (...)
262 IV,43 | mileniul care începe, dacă vrem să fim fideli planului lui
263 IV,43 | planului lui Dumnezeu şi să răspundem aşteptărilor profunde
264 IV,43 | aici discursul ar putea să devină imediat operativ,
265 IV,43 | iniţiative concrete trebuie să se promoveze o spiritualitate
266 IV,43 | spiritualitate de comuniune, făcând-o să apară ca principiu educativ
267 IV,43 | şi a cărei lumină trebuie să fie percepută şi pe chipul
268 IV,43 | aparţine", pentru a şti să împărtăşeşti bucuriile şi
269 IV,43 | înseamnă, în fine, a şti "să se facă loc" fratelui, purtând "
270 IV,43 | carierism, deficienţă, gelozie. Să nu ne facem iluzii: fără
271 IV,44 | în noul secol va trebui să ne angajăm mai mult ca niciodată
272 IV,44 | garantarea comuniunii. Cum să nu ne gândim, înainte de
273 IV,44 | verificare continuă care să ne asigure autentica inspiraţie
274 IV,44 | pe care Biserica trebuie să le înfrunte în schimbările
275 IV,45 | Locurile de comuniune trebuie să fie întreţinute şi extinse
276 IV,45 | Biserici. Comuniunea trebuie să apară aici cu claritate
277 IV,45 | prezbiterale şi pastorale, trebuie să fie mai bine puse în valoare.
278 IV,45 | În acest scop trebuie să ne însuşim vechea înţelepciunea,
279 IV,45 | înţelepciunea, care, fără să aducă nici un prejudiciu
280 IV,45 | Paulin de Nola îndeamnă: "Să preţuim vorbele tuturor
281 IV,46 | cei botezaţi şi miruiţi să fie conştienţi de propria
282 IV,46 | sau numai recunoscute, pot să înflorească în avantajul
283 IV,46 | Este necesar şi urgent să se înceapă o vastă pastoraţie
284 IV,46 | pastoraţie a vocaţiilor, care să fie în atenţia parohiilor,
285 IV,46 | proprie laicilor, chemaţi "să caute împărăţia lui Dumnezeu
286 IV,46 | Dumnezeu" (32) şi chiar să desfăşoare "în Biserică
287 IV,46 | mişcărilor ecleziale, continuă să dea Bisericii o vivacitate
288 IV,46 | Bisericile particulare, să lucreze în deplin acord
289 IV,46 | stingeţi Duhul. Profeţiile să nu le dispreţuiţi. Cercetaţi
290 IV,47 | atenţie specială trebuie să fie dată pastoraţiei familiei,
291 IV,47 | restaureze în splendoarea sa originară, dezvăluind ceea
292 IV,47 | Cristos pentru Biserica sa (cf. Ef 5,32). ~
293 IV,47 | punct, Biserica nu poate să cedeze presiunilor unei
294 IV,47 | militantă. Trebuie mai curând să se facă în aşa fel încât,
295 IV,47 | completă, familiile creştine să ofere un exemplu convingător
296 IV,47 | Familiile înseşi trebuie să fie tot mai conştiente de
297 IV,47 | atenţia datorată fiilor şi să se facă subiecţi activi
298 IV,48 | ecumenic ~48. Şi ce să spunem apoi despre urgenţa
299 IV,48 | În realitate, făcându-ne să ne fixăm privirea asupra
300 IV,48 | Isus din Cenacol - "Ca toţi să fie una, după cum tu, Tată,
301 IV,48 | aminteşte că este necesar să primim acest dar şi să-l
302 IV,48 | Biserica primului mileniu să se reia în mod deplin. Amintirea
303 IV,48 | din Orient şi din Occident să meargă împreună, în unitatea
304 IV,48 | angajament asemănător trebuie să fie cultivat dialogul ecumenic
305 IV,48 | nu vor putea ca în viitor să nu dea roade. Să continuăm,
306 IV,48 | viitor să nu dea roade. Să continuăm, aşadar, cu încredere
307 IV,48 | cât e de bine şi de plăcut să locuiască fraţii laolaltă" (
308 IV,49 | se deschide, prin natura sa, slujirii universale, lansându-ne
309 IV,49 | mileniul care încep vor trebui să vadă, şi este de dorit să
310 IV,49 | să vadă, şi este de dorit să vadă cu o mai mare claritate,
311 IV,49 | grad de devotament poate să ajungă iubirea faţă de cei
312 IV,49 | chipului lui Cristos, trebuie să ştim să-l descoperim mai
313 IV,49 | cu care el însuşi a dorit să se identifice: "Am fost
314 IV,49 | flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat
315 IV,49 | însetat şi voi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi
316 IV,49 | îşi măsoară fidelitatea sa de mireasă a lui Cristos. ~
317 IV,49 | Nu trebuie, cu siguranţă, să uităm că nimeni nu poate
318 IV,50 | posibil ca în timpul nostru să existe încă persoane care
319 IV,50 | elementare, care nu au case unde să se adăpostească? ~
320 IV,50 | privesc acest tablou trebuie să înveţe să facă actul lor
321 IV,50 | tablou trebuie să înveţe să facă actul lor de credinţă
322 IV,50 | de credinţă în Cristos şi să descifreze chemarea pe care
323 IV,50 | imaginaţii a carităţii", care să se desfăşoare nu numai prin
324 IV,50 | astfel încât gestul de ajutor să fie perceput nu ca o pomană
325 IV,50 | în aşa fel încât săracii să se simtă în orice comunitate
326 IV,50 | rămâne prima caritate, riscă să fie neînţeles sau să se
327 IV,50 | riscă să fie neînţeles sau să se înece în acea mare de
328 IV,51 | actuale ~51. Şi apoi cum să ne ţinem deoparte în faţa
329 IV,51 | angajament special trebuie să privească unele aspecte
330 IV,51 | pentru aceasta, nu pot să fie mai puţin prezente în
331 IV,51 | slujirea faţă de om ne impune să strigăm, la timp sau ne
332 IV,51 | nu vor putea niciodată să ignore exigenţele fundamentale
333 IV,51 | controversate, este important să se facă un mare efort pentru
334 IV,51 | pentru ca pretutindeni să fie respectate principiile
335 IV,52 | Toate acestea vor trebui să fie realizate într-un mod
336 IV,52 | vocaţia lor proprie, fără să cedeze niciodată tentaţiei
337 IV,52 | societatea civilă trebuie să se configureze în aşa fel
338 IV,52 | configureze în aşa fel încât să respecte autonomia şi competenţele
339 IV,52 | mărturiei creştine: trebuie să se respingă tentaţia unei
340 IV,52 | lumii şi nici nu-i îndeamnă să neglijeze binele semenilor
341 IV,53 | săraci pentru a le îngădui să ia parte la jubileu - să
342 IV,53 | să ia parte la jubileu - să lase şi o faptă care să
343 IV,53 | să lase şi o faptă care să constituie, într-un anume
344 IV,53 | putut economisi trebuie să fie destinaţi scopurilor
345 IV,53 | religios atât de semnificativ să fie îndepărtată orice aparenţă
346 IV,53 | izvor, a îndemnat lumea să privească spre Roma, spre
347 IV,53 | prezidează caritatea" (37) şi să aducă lui Petru propriul
348 IV,54 | cerând discipolilor săi să fie la rândul lor "lumina
349 IV,54 | este o misiune care ne face să fim îngrijoraţi dacă privim
350 IV,54 | luminii lui Cristos, vom şti să ne deschidem harului care
351 IV,55 | de relevanţă simbolică, să stabilească un raport de
352 IV,55 | religii. Acest dialog trebuie să continue. În contextul unui
353 IV,55 | unicului Dumnezeu trebuie să devină tot mai mult ceea
354 IV,56 | cf. 1Pt 3,15). Nu trebuie să ne fie teamă că poate fi
355 IV,56 | tuturor şi care trebuie să fie propus tuturor în cel
356 IV,56 | nu poate pur şi simplu să înlocuiască anunţul, ci
357 IV,56 | altă parte, nu ne împiedică să intrăm în dialog cu o inimă
358 IV,56 | însăşi nu va înceta niciodată să aprofundeze căutarea sa,
359 IV,56 | să aprofundeze căutarea sa, contând pe ajutorul Paracletului,
360 IV,56 | însăşi discipolii lui Cristos să înţeleagă mai profund mesajul
361 IV,56 | Conciliul Vatican II s-a angajat să citească "semnele timpurilor?" (41)
362 IV,57 | jubileu, am cerut Bisericii să se întrebe asupra recepţionării
363 IV,57 | reflecţii, şi îmi place să cred că s-a făcut la fel,
364 IV,57 | strălucire. Este necesar ca ele să fie citite într-o manieră
365 IV,57 | manieră corespunzătoare, să fie cunoscute şi asimilate
366 Conclu,58| Duc in altum! ~58. Să mergem înainte cu speranţă!
367 Conclu,58| unui ocean vast în care să ne aventurăm, contând pe
368 Conclu,58| împlineşte şi astăzi opera sa: trebuie să avem ochi pătrunzători
369 Conclu,58| astăzi opera sa: trebuie să avem ochi pătrunzători pentru
370 Conclu,58| iubit, ne invită încă o dată să mergem pe cale: "Aşadar,
371 Conclu,58| de la începuturi: putem să contăm pe puterea aceluiaşi
372 Conclu,58| care ne îndeamnă astăzi să plecăm din nou susţinuţi
373 Conclu,58| acestui nou secol, trebuie să fie mai sprinten pentru
374 Conclu,58| Bisericile noastre trebuie să meargă sunt multe, dar nu
375 Conclu,59| care ne aşteaptă. Trebuie să imităm elanul apostolului
376 Conclu,59| Fil 3,13-14). Trebuie să imităm împreună contemplarea
377 Conclu,59| Nazaret păstrând în inima sa misterul Fiului (cf. Lc
378 Conclu,59| frângerea pâinii" (Lc 24,35), să ne găsească vigilenţi şi
379 Conclu,59| În timp ce el se încheie să ne deschidem spre un viitor
380 Conclu,59| un viitor de speranţă, şi să înălţăm spre Tatăl, prin
|