Chapter, Paragraph
1 0,1 | naşterea lui Isus şi prin care se deschide pentru Biserică
2 0,1 | răsună din nou cuvintele prin care Isus, după ce s-a urcat
3 0,1 | a fost bucuria Bisericii care s-a dedicat contemplării
4 0,1 | peregrinant, călăuzit de acela care este "păstorul cel mare
5 0,1 | un dinamism extraordinar, care a implicat mulţi dintre
6 0,1 | trecut prin "poarta sfântă" care este Cristos. Lui, scopul
7 0,1 | evaluezi evenimentul de har care a pătruns conştiinţele în
8 0,1 | izvor de apă vie", acela care izvorăşte în permanenţă "
9 0,1 | Bisericii. Este apa Duhului care potoleşte setea şi care
10 0,1 | care potoleşte setea şi care reînnoieşte (cf. In 4,14).
11 0,1 | iubirea milostivă a Tatălui care, în Cristos, ni s-a revelat
12 0,2 | întâlnire providenţială la care Biserica, la 35 de ani de
13 0,2 | recunoştinţă pentru "minunile" pe care Dumnezeu le-a săvârşit pentru
14 0,3 | ne lansa către viitorul care ne aşteaptă. De multe ori,
15 0,3 | privit către noul mileniu care se deschide, trăind jubileul
16 0,3 | concrete. Este o misiune la care eu doresc să invit toate
17 0,3 | realitatea fiecărei Biserici, care face ca el să se adapteze
18 I,4 | speranţă pentru toţi cei care privesc la Cristos şi la
19 I,4 | momente de o intensitate care ne-au făcut să simţim foarte
20 I,4 | milostivă a lui Dumnezeu, de la care "vine orice dar de preţ
21 I,4 | este surpriza unui Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze
22 I,4 | prospeţimea acestui "astăzi", prin care îngerii anunţă păstorilor
23 I,4 | s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul" (Lc
24 I,4 | rămâne vie proclamaţia pe care Isus o face despre propria
25 I,4 | cuvinte ale Scripturii, pe care le-aţi auzit acum, s-au
26 I,4 | 2000 de ani, dar păcătoşii care au nevoie de îndurare -
27 I,4 | acest "astăzi" al mântuirii care, pe cruce, deschide poarta
28 I,5 | Cuvântul şi imaginea Tatălui, care "toate le-a făcut" (In 1,
29 I,5 | Col 1,15). Întruparea sa, care îşi are apogeul în misterul
30 I,5 | timpului, ora misterioasă în care împărăţia lui Dumnezeu se
31 I,5 | indivizibilă, mister inefabil în care toate îşi au începutul şi
32 I,6 | pentru persoanele singure care şi-au pus întrebări asupra
33 I,6 | pentru Biserica întreagă, care a voit să-şi amintească
34 I,6 | amintească infidelităţile prin care mulţi dintre fiii săi au
35 I,6 | identificăm aspectele în care spiritul evanghelic, de-a
36 I,7 | niciodată ca o dimensiune care exprimă cel mai bine misterul
37 I,7 | Bisericii. Mesaj elocvent, care nu are nevoie de cuvinte,
38 I,7 | persecuţiilor. Este o moştenire care nu trebuie să se piardă;
39 I,8 | păcate şi de a primi iertarea care mântuie. În acest an, ochii
40 I,8 | impresionaţi numai de mulţimile care au umplut Piaţa "Sfântul
41 I,8 | şirurile lungi de pelerini, care aşteptau cu răbdare să poată
42 I,8 | cu cea a lui Cristos şi care, în dialogul cu el, îşi
43 I,8 | poate măsura minunile de har care s-au realizat în suflete?
44 I,9 | adevărat impresionantă, care uneori a supus la o probă
45 I,9 | reflecţie, la comuniune, care s-a manifestat în momentul
46 I,9 | jubileului din anul 2000 care, mai mult decât altele,
47 I,9 | a mulţimii de tineri cu care am putut stabili un fel
48 I,9 | manifestat încă din momentul în care le-am urat bun venit în
49 I,9 | ei, nici pentru toţi cei care i-au observat, să se şteargă
50 I,9 | lor această săptămână în care Roma a devenit "tânără împreună
51 I,9 | dimpotrivă mesajul unei tinereţi care exprimă o dorinţă profundă,
52 I,9 | de acele valori autentice care îşi au plinătatea în Cristos.
53 I,10 | mesajul său nu numai celor care au participat la el în mod
54 I,10 | direct, dar şi tuturor celor care au luat cunoştinţă de el
55 I,10 | anume să repetăm gestul pe care el l-a îndeplinit atunci
56 I,10 | însuşi al ataşamentului pe care trebuie să-l asumăm dacă
57 I,10 | sens, pe urmele copiilor care au venit să ceară iertarea
58 I,10 | avut-o mulţimea de muncitori care s-a derulat la 1 mai, de
59 I,10 | dezechilibrelor economice şi sociale care există în lumea muncii şi
60 I,10 | jubileul familiilor, în care au fost desemnaţi lumii
61 I,10 | să-l transmită unei culturi care riscă să piardă, într-un
62 I,10 | Una dintre întâlnirile care au rămas pentru mine cele
63 I,10 | emoţionante este aceea pe care am avut-o cu persoanele
64 I,10 | cu "lumea spectacolului", care exercită o mare putere de
65 I,11 | înseamnă jertfa lui Cristos care se face prezent printre
66 I,11 | marele act de încredere prin care, împreună cu o parte semnificativă
67 I,12 | său providenţial de loc în care bogăţiile şi darurile fiecărei
68 I,13 | apoi în aceleaşi locuri care au fost locuite şi sfinţite
69 I,13 | greu să-mi exprim emoţia pe care am trăit-o la gândul că
70 I,13 | fraternitate şi de pace, pe care îmi place să-l consider
71 I,13 | Regândindu-mă la climatul pe care l-am trăit în acele zile,
72 I,14 | faţă de problemele sărăciei care torturează încă lumea. O
73 I,14 | însăşi logica jubileului, care, în configuraţia sa biblică
74 I,14 | originară, era chiar timpul în care comunitatea se angaja să
75 I,14 | restitui bunurile materiale care le-au fost sustrase. Sunt
76 I,14 | reducere a datoriei bilaterale care greva ţările cele mai sărace
77 I,14 | organizaţii, mai ales acelea care au mai mare putere decizională,
78 I,14 | rapidă a unei probleme de care depinde procesul dezvoltării
79 I,15 | esenţial, marea moştenire pe care ne-o lasă nu ezit să o individualizez
80 I,15 | în noi un dinamism nou, care să ne provoace să investim
81 I,15 | investim entuziasmul pe care l-am resimţit în iniţiative
82 I,15 | avertizat: "Nimeni dintre cei care pun mâna pe plug şi se uită
83 I,15 | program pastoral postjubiliar care să fie eficace. ~
84 I,15 | în rugăciune. Timpul în care trăim este unul de mişcare
85 I,15 | unul de mişcare continuă, care merge adesea până la agitaţie,
86 II,16 | apostolului Filip de câţiva greci care au mers în pelerinaj la
87 II,17 | spune Sfânta Scriptură, care este, de la început până
88 II,17 | Testament, în momentul în care sfântul Ieronim afirmă cu
89 II,17 | Duhului Sfânt (cf. In 15,26), care se află la originea acestor
90 II,17 | apostolilor (cf. In 15,27), care au făcut experienţa vie
91 II,17 | Cristos, Cuvântul vieţii, pe care l-au văzut cu ochii lor,
92 II,17 | o mărturie veridică pe care Evangheliile, în ciuda complexităţii
93 II,18 | soţia lui Iosif. De la cei care l-au cunoscut timp de aproximativ
94 II,18 | vor observa religiozitatea care îl îndemna să meargă cu
95 II,18 | cf. Lc 2,41) şi mai ales care îl făcea să frecventeze
96 II,18 | începând cu momentul în care tânărul galilean este botezat
97 II,18 | 19), de un grup de femei care îl ajută (cf. Lc 8,2-3),
98 II,18 | Lc 8,2-3), de mulţimile care îl caută sau îl urmează,
99 II,18 | îl urmează, de bolnavii care invocă puterea sa de vindecare,
100 II,18 | vindecare, de interlocutorii care ascultă cuvintele sale cu
101 II,18 | apoi în a arăta tensiunea care se observă între Isus şi
102 II,18 | său, până la criza finală care îşi are epilogul dramatic
103 II,18 | în seria de apariţii în care discipolii, mai întâi perplecşi
104 II,19 | Domnul" (In 20,20). Chipul pe care apostolii îl contemplau
105 II,19 | cu chipul acelui Isus cu care ei au petrecut timp de trei
106 II,19 | petrecut timp de trei ani, şi care acum îi asigura de adevărul
107 II,19 | Aceasta era o experienţă pe care discipolii trebuie să o
108 II,19 | Cristos, în întrebările care le veneau în minte de fiecare
109 II,19 | excepţională a acestui rabbi care vorbeşte într-un mod atât
110 II,19 | acei oameni ai lui Dumnezeu care au marcat istoria Israelului.
111 II,19 | ulterior de cunoaştere, care priveşte profunzimea persoanei
112 II,20 | clară prin cuvintele cu care Isus primeşte mărturisirea
113 II,20 | dezvăluit-o, ci Tatăl meu care este în ceruri" (Mt 16,17).
114 II,20 | necesar un har de "revelaţie" care vine de la Tatăl (cf. Mt
115 II,20 | Luca ne oferă o indicaţie care merge în aceeaşi direcţie,
116 II,20 | oferă cadrul potrivit în care se poate maturiza şi dezvolta
117 II,20 | coerentă a acestui mister, care îşi are expresia culminantă
118 II,22 | divinitatea lui Cristos este aceea care creează probleme, în alte
119 II,22 | Dumnezeu de acea glorie pe care el o posedă din veşnicie (
120 II,23 | Ef 4,24; cf. Col 3,10) care cheamă umanitatea răscumpărată
121 II,23 | bazele unei antropologii care poate să meargă dincolo
122 II,24 | evident din Evanghelii, care ne oferă o serie de elemente
123 II,24 | zonă-frontieră" a misterului care este conştiinţa pe care
124 II,24 | care este conştiinţa pe care Cristos o are despre sine.
125 II,24 | şi despre conştiinţa pe care o avea. Oare nu tocmai acest
126 II,24 | Fiu". În fine, mamei sale, care îi mărturiseşte îngrijorarea
127 II,24 | mărturiseşte îngrijorarea cu care ea însăşi şi Iosif l-au
128 II,24 | Evanghelistul. Asupra conştiinţei pe care o are despre el însuşi,
129 II,24 | întrucât în condiţia umană în care el creştea "în înţelepciune,
130 II,25 | paradoxal al misterului său, care se revelează în ora extremă,
131 II,25 | previziunea unei încercări pe care o aşteaptă, singur înaintea
132 II,25 | păcatului". "Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul, pentru
133 II,25 | durere aparent disperat pe care Isus îl înalţă pe cruce: "
134 II,25 | Eloi, lama sabactani?" care înseamnă "Dumnezeul meu,
135 II,25 | de ce"-ul neliniştii pe care Isus îl adresează Tatălui
136 II,25 | sensul întregii rugăciuni în care psalmistul uneşte, într-un
137 II,26 | disperat, ci rugăciunea Fiului care oferă Tatălui viaţa sa din
138 II,26 | cunoaşterea şi experienţa pe care el singur o are de la Dumnezeu,
139 II,26 | suferă pentru el. Numai el, care îl vede pe Tatăl şi se bucură
140 II,27 | vină din marele patrimoniu care este "teologia trăită" a
141 II,27 | oferă indicaţii importante, care permit să se primească mai
142 II,27 | puterea luminilor speciale pe care unii dintre ei le-au primit
143 II,27 | chiar prin experienţa pe care ei înşişi au făcut-o prin
144 II,27 | teribile de încercare pe care tradiţia mistică le descrie
145 II,27 | şi afectul carităţii pe care a primit-o în el însuşi.
146 II,27 | imaculat, Fiul unic al meu, care, fiind răstignit, era fericit
147 II,28 | acest chip însângerat, în care este ascunsă viaţa lui Dumnezeu
148 II,28 | şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte
149 II,28 | devenit pentru toţi cei care ascultă de el cauză de mântuire
150 II,28 | mergând pe urmele lui Petru care varsă lacrimi după renegarea
151 II,28 | face însoţindu-l pe Paul, care trăieşte experienţa fulgerătoare
152 III,29 | seduce perspectiva naivă care, în faţa marilor provocări
153 III,29 | analiză, pe Cristos însuşi, pe care trebuie să-l cunoaştem,
154 III,29 | ceresc. Este un program care nu se schimbă o dată cu
155 III,29 | pentru adeziunea cordială cu care s-a primit propunerea pe
156 III,29 | s-a primit propunerea pe care am făcut-o în scrisoarea
157 III,29 | este un obiectiv imediat care se prezintă înaintea noastră,
158 III,29 | căutarea mijloacelor necesare - care permit ca vestirea lui Cristos
159 III,29 | ale sinodului episcopilor care au subliniat pregătirea
160 III,29 | entuziastă de relansare pastorală care ne aşteaptă. O operă care
161 III,29 | care ne aşteaptă. O operă care ne implică pe toţi. Doresc
162 III,29 | priorităţi pastorale, pe care însăşi experienţa marelui
163 III,30 | să spun că perspectiva în care trebuie să se plaseze orice
164 III,30 | Doresc ca printre cei care au participat la jubileu
165 III,30 | la jubileu să fie mulţi care să se bucure de acest har,
166 III,30 | al apartenenţei la acela care este prin excelenţă Sfântul, "
167 III,30 | mireasă a lui Cristos, pentru care el s-a jertfit, tocmai în
168 III,30 | înseamnă la rândul său datorie, care trebuie să guverneze întreaga
169 III,30 | 4,3). Este un angajament care nu-i priveşte numai pe unii
170 III,31 | baza programului pastoral care ne angajează la începutul
171 III,31 | printre ei mulţi laici, care s-au sfinţit în condiţiile
172 III,31 | pedagogie a sfinţeniei, care să fie capabilă să se adapteze
173 III,32 | este necesar un creştinism care să se distingă înainte de
174 III,32 | dezvoltă dialogul cu Cristos, care face din noi prietenii săi
175 III,32 | creştinism cu adevărat vital, care nu are motive să se teamă
176 III,33 | răspândită de spiritualitate, care se exprimă şi printr-o reînnoită
177 III,33 | moduri atrăgătoare. Noi, care avem harul de a crede în
178 III,33 | totalitate susţinut de har, care cere mereu un puternic angajament
179 III,33 | noaptea neagră"), dar care conduce, sub diverse forme
180 III,33 | inimii. O rugăciune profundă care totuşi nu îndepărtează de
181 III,34 | special chemaţi creştinii care au primit darul vocaţiei
182 III,34 | angajament generos. Se înşală cei care ar gândesc că simplii creştini
183 III,34 | numeroaselor piedici pe care lumea de astăzi le pune
184 III,34 | cu cei de la Laude, prin care rugăciunea publică din Biserică
185 III,34 | comunităţii creştine, în care să se unească multiplele
186 III,34 | grupuri creştine angajate, care au în componenţă în majoritate
187 III,35 | spre liturgie, "culmea spre care tinde acţiunea Bisericii
188 III,35 | acelaşi timp izvorul din care rezultă întreaga sa forţă". (19)
189 III,35 | 9; Lc 24,1; In 20,1), în care Cristos înviat a dat apostolilor
190 III,35 | Cristos este datul original pe care se reazemă credinţa creştină (
191 III,35 | 1Cor 15,14), eveniment care se situează în centrul misterului
192 III,35 | centrul misterului timpului şi care prefigurează ultima zi,
193 III,35 | evenimente ne va rezerva mileniul care începe, dar avem certitudinea
194 III,35 | purtătoare a istoriei, de care se leagă misterul originilor
195 III,36 | duminicii. Este un angajament la care nu se poate renunţa şi care
196 III,36 | care nu se poate renunţa şi care trebuie trăit nu numai ca
197 III,36 | Intrăm într-un mileniu care se prefigurează caracterizat
198 III,36 | şi ziua Bisericii, (22) care poate exercita astfel într-o
199 III,37 | Reconciliatio et paenitentia, care aduna roadele reflecţiei
200 III,37 | crizei "sensului păcatului" care se constată în cultura contemporană, (23)
201 III,37 | mysterium pietatis, cel prin care Dumnezeu ne arată inima
202 III,37 | prin sacramentul Pocăinţei, care este pentru un creştin "
203 III,37 | regiuni ale lumii. Motivele care se aflau la originea acestei
204 III,37 | timp. Dar anul jubiliar, care a fost în mod special caracterizat
205 III,37 | oferit un mesaj încurajator, care nu trebuie lăsat să se piardă:
206 III,37 | dintre ele - vin de la acela care cunoaşte bine inima omului.
207 III,38 | încredere, în programul care ne aşteaptă, la o pastoraţie
208 III,38 | aşteaptă, la o pastoraţie care să ofere întregul său spaţiu
209 III,38 | harului. Există o tentaţie care dintotdeauna întinde o cursă
210 III,38 | in altum! Petru este cel care, în timpul pescuitului,
211 III,38 | la acest act de credinţă, care se exprimă printr-un reînnoit
212 III,39 | s-a asigurat onoarea pe care o merită în rugăciunea publică
213 III,39 | laicii înşişi sunt mulţi care i s-au dedicat cu ajutorul
214 III,39 | tradiţie lectio divina, care permite să se surprindă
215 III,39 | textul biblic cuvântul viu care interpelează, orientează,
216 III,40 | unei "societăţi creştine", care, în ciuda numeroaselor slăbiciuni
217 III,40 | numeroaselor slăbiciuni de care omenirea este mereu marcată,
218 III,40 | cu mult curaj o situaţie care devine tot mai diversificată
219 III,40 | amestec de popoare şi culturi care o caracterizează. De nenumărate
220 III,40 | ardoarea predicării apostolice care a urmat după Rusalii. Trebuie
221 III,40 | înflăcărat al lui Paul, care exclama: "Vai mie dacă nu
222 III,40 | un nou spirit misionar, care nu va fi rezervat unui grup
223 III,40 | poporului lui Dumnezeu. Cel care l-a întâlnit cu adevărat
224 III,40 | necesar un nou elan apostolic care să fie trăit ca un angajament
225 III,40 | pentru diferitele culturi în care trebuie să fie adus mesajul
226 III,40 | multor culturi şi popoare în care este primit şi înrădăcinat.
227 III,40 | conturată a viitorului pe care Duhul lui Dumnezeu ni-l
228 III,40 | după exemplul lui Paul, care afirma: "M-am făcut totul
229 III,40 | talant" (cf. Mt 25,15) pe care Domnul ni l-a pus în mâini
230 III,41 | mărturisitori ai credinţei pe care jubileul i-a evocat. Biserica
231 III,41 | pentru secolul şi mileniul care abia începe? Noi eram poate
232 III,41 | bogat în mărturisitori, care, într-un mod sau altul,
233 IV,42 | inspire din "noua poruncă" pe care el ne-a dat-o: "Precum v-am
234 IV,42 | Este o altă mare sferă în care va trebui să exprimăm un
235 IV,42 | al comuniunii (koinonia) care întruchipează şi manifestă
236 IV,42 | manifestarea acelei iubiri care, izvorând din inima Tatălui,
237 IV,42 | revarsă în noi prin Duhul pe care Isus ni l-a dat (cf. Rom
238 IV,42 | îngerilor şi am avea o credinţă "care să strămute munţii", dacă
239 IV,42 | sfânta Tereza de Lisieux, pe care am dorit s-o proclam învăţător
240 IV,43 | comuniunii: iată marea provocare care ne stă înainte în mileniul
241 IV,43 | stă înainte în mileniul care începe, dacă vrem să fim
242 IV,43 | misterului Sfintei Treimi care locuieşte în noi şi a cărei
243 IV,43 | percepută şi pe chipul fraţilor care ne stau alături. Spiritualitate
244 IV,43 | nu numai pentru fratele care l-a primit în mod direct.
245 IV,43 | respingând tentaţiile egoiste, care permanent ne întind capcane
246 IV,44 | acelor domenii şi mijloace care, conform marilor directive
247 IV,44 | servicii specifice comuniunii care sunt ministerul petrin şi,
248 IV,44 | Este vorba despre realităţi care au fundamentul şi consistenţa
249 IV,44 | de o verificare continuă care să ne asigure autentica
250 IV,44 | eficacitate problemelor pe care Biserica trebuie să le înfrunte
251 IV,45 | însuşim vechea înţelepciunea, care, fără să aducă nici un prejudiciu
252 IV,46 | a secătuirii religioase care decurge din consumism şi
253 IV,46 | pastoraţie a vocaţiilor, care să fie în atenţia parohiilor,
254 IV,46 | valorilor esenţiale ale vieţii, care găsesc sinteza decisivă
255 IV,46 | decisivă în răspunsul pe care fiecare este invitat să-l
256 IV,46 | descoperi mai bine vocaţia care este proprie laicilor, chemaţi "
257 IV,46 | diversele tipuri de asociaţii, care, fie în formele mai tradiţionale,
258 IV,46 | dea Bisericii o vivacitate care este darul lui Dumnezeu
259 IV,47 | istoric ca acela de azi, care înregistrează o criză răspândită
260 IV,47 | împietrirea inimii", dar pe care Cristos a venit să-l restaureze
261 IV,48 | său ultim în Cristos, în care Biserica nu este împărţită (
262 IV,48 | în modul de a primi darul care se revarsă permanent de
263 IV,48 | lui Cristos cu Tatăl său, care este izvorul unităţii Bisericii
264 IV,48 | Bisericii şi darul permanent pe care ea îl va primi în mod misterios
265 IV,48 | timpurilor. Această unitate, care există concret în Biserica
266 IV,48 | de sfinţire şi de adevăr care se găsesc în sânul altor
267 IV,48 | acelaşi timp un imperativ care ne obligă, o forţă care
268 IV,48 | care ne obligă, o forţă care ne susţine, un reproş salutar
269 IV,48 | dorind ca schimbul de daruri care a îmbogăţit Biserica primului
270 IV,48 | deplin. Amintirea timpului în care Biserica respira cu "ambii
271 IV,48 | nostru, aşteptând momentul în care, cu toţi ucenicii lui Cristos,
272 IV,49 | Acesta este un domeniu care califică într-o manieră
273 IV,49 | pastorale. Secolul şi mileniul care încep vor trebui să vadă,
274 IV,49 | descoperim mai ales în cei cu care el însuşi a dorit să se
275 IV,49 | o pagină de cristologie care proiectează o rază de lumină
276 IV,49 | pornind din momentul în care, "prin întrupare, însuşi
277 IV,49 | specială a Fiului lui Dumnezeu, care impune Bisericii o opţiune
278 IV,49 | împărăţiei lui Dumnezeu pe care le-a pus Isus însuşi în
279 IV,49 | pământeşti, întâlnindu-i pe cei care se îndreptau spre el pentru
280 IV,50 | sunt numeroase necesităţile care interpelează sensibilitatea
281 IV,50 | culturale, tehnologice, care oferă mari posibilităţi
282 IV,50 | să existe încă persoane care mor de foame, care rămân
283 IV,50 | persoane care mor de foame, care rămân condamnate la analfabetism,
284 IV,50 | condamnate la analfabetism, care sunt lipsite de îngrijirile
285 IV,50 | medicale cele mai elementare, care nu au case unde să se adăpostească? ~
286 IV,50 | vechi, noile sărăcii pe care le întâlnim frecvent în
287 IV,50 | discriminare sociale. Creştinii care privesc acest tablou trebuie
288 IV,50 | să descifreze chemarea pe care el o lansează pornind de
289 IV,50 | continua o tradiţie a carităţii care a avut deja, în cele două
290 IV,50 | deja, în cele două milenii care au trecut, foarte multe
291 IV,50 | foarte multe expresii, dar care astăzi cere fără îndoială
292 IV,50 | imaginaţii a carităţii", care să se desfăşoare nu numai
293 IV,50 | alături, solidari cu cei care suferă, astfel încât gestul
294 IV,50 | creştine, anunţul evangheliei, care rămâne prima caritate, riscă
295 IV,50 | acea mare de cuvinte la care ne expune zilnic societatea
296 IV,51 | unui dezastru economic, care fac neprimitoare şi ostile
297 IV,51 | Multe sunt urgenţele la care spiritul creştin nu poate
298 IV,51 | radicalităţii evanghelice, care sunt adeseori puţin înţelese,
299 IV,51 | intervenţia Bisericii, dar care, pentru aceasta, nu pot
300 IV,51 | ne la timp, că toţi cei care se folosesc de noile potenţialităţi
301 IV,51 | discutabilă solidaritate, care sfârşeşte prin a face discriminări
302 IV,51 | principiile fundamentale de care depind destinul fiinţei
303 IV,52 | laicii îndeosebi vor fi cei care se vor implica în aceste
304 IV,52 | restrânse şi individualiste, care s-ar armoniza rău cu exigenţele
305 IV,53 | iubirii şi a promovării umane, care se înrădăcinează în exigenţele
306 IV,53 | numeroasele roade ale carităţii care deja s-au produs în timpul
307 IV,53 | jubileu - să lase şi o faptă care să constituie, într-un anume
308 IV,53 | oferit ajutoare generoase, care au servit la asigurarea
309 IV,53 | socotelile cheltuielilor care au fost necesare în cursul
310 IV,53 | în cursul anului, banii care s-au putut economisi trebuie
311 IV,53 | 44-45). ~ Opera care se va realiza va fi numai
312 IV,53 | va fi numai un mic izvor care se va revărsa în marele
313 IV,53 | fluviu al carităţii creştine care străbate istoria. Jubileul,
314 IV,53 | spre Roma, spre Biserica "care prezidează caritatea" (37)
315 IV,53 | spre lume, prin acest semn, care va rămâne ca rod şi memorie
316 IV,54 | contemplării sfinţilor părinţi, care arată cu o astfel de imagine
317 IV,54 | de Cristos, soarele din care ea îşi reflectă lumina. (38)
318 IV,54 | Aceasta este o misiune care ne face să fim îngrijoraţi
319 IV,54 | dacă privim la slăbiciunile care ne fac de atâtea ori opaci
320 IV,54 | să ne deschidem harului care ne face oameni noi. ~
321 IV,55 | dialogului interreligios, care va trebui s-o înfruntăm
322 IV,55 | Vatican II. (39) În anii care au pregătit marele jubileu,
323 IV,55 | al războaielor religioase care au însângerat multe perioade
324 IV,56 | mărturia deplină a speranţei care este în noi (cf. 1Pt 3,15).
325 IV,56 | unui dar oferit tuturor şi care trebuie să fie propus tuturor
326 IV,56 | revelării lui Dumnezeu-iubire care "atât de mult a iubit lumea,
327 IV,56 | dimpotrivă, este pentru noi harul care ne umple de bucurie, este
328 IV,56 | bucurie, este vestea pe care avem datoria s-o anunţăm. ~
329 IV,56 | Adesea Duhul lui Dumnezeu, care "suflă unde vrea" (In 3,
330 IV,57 | nu sunt în orientările pe care Conciliul Vatican II le-a
331 IV,57 | S-a făcut? Congresul care a avut loc la Vatican a
332 IV,57 | Conciliul ca marele har de care Biserica a beneficiat în
333 IV,57 | orienta pe drumul secolului care se deschide. ~
334 Conclu,58| asemenea unui ocean vast în care să ne aventurăm, contând
335 Conclu,58| Cristos. Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat acum două mii
336 Conclu,58| invitându-ne la acelaşi entuziasm care a fost propriu creştinilor
337 Conclu,58| pe puterea aceluiaşi Duh, care a fost revărsat la Rusalii
338 Conclu,58| fost revărsat la Rusalii şi care ne îndeamnă astăzi să plecăm
339 Conclu,58| nou susţinuţi de speranţa "care nu înşală" (Rom 5,5). ~
340 Conclu,58| cărările lumii. Căile pe care fiecare dintre noi şi fiecare
341 Conclu,58| există distanţă între aceia care sunt strâns uniţi prin comuniunea
342 Conclu,58| prin comuniunea unică prin care în fiecare zi se hrănesc
343 Conclu,59| ca niciodată poarta vie care este Cristos. După entuziasmul
344 Conclu,59| ne-a pregătit pentru drumul care ne aşteaptă. Trebuie să
345 Conclu,59| ţintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo
346 Conclu,59| împreună contemplarea Mariei, care, după pelerinajul la cetatea
347 Conclu,59| Isus cel înviat, care ne însoţeşte pe cărările
348 Conclu,59| al anului 2000, jubileu care a repus în ochii noştri
|