Chapter, Paragraph
1 0,1 | deschide pentru Biserică o nouă etapă a drumului său,
2 0,1 | Aşa au făcut şi au prins o mulţime mare de peşti, încât
3 0,1 | s-a revelat şi dăruit încă o dată. La sfârşitul acestui
4 0,2 | întrezărit în această celebrare o întâlnire providenţială
5 0,3 | de acţiune concrete. Este o misiune la care eu doresc
6 I,4 | vitale, atingând momente de o intensitate care ne-au făcut
7 I,4 | proclamaţia pe care Isus o face despre propria sa misiune
8 I,4(3) | Idem, 4: o.c., 133.
9 I,5 | mântuirii. Creştinismul este o religie inserată în istorie!
10 I,5 | Dumnezeu a voit să stabilească o alianţă cu Israel şi să
11 I,6 | aruncat, de-a lungul istoriei, o umbră pe chipul său de mireasă
12 I,7 | încredinţând Bisericii sale o mare ceată de sfinţi şi
13 I,7 | mai mult ca niciodată ca o dimensiune care exprimă
14 I,7 | vechilor persecuţiilor. Este o moştenire care nu trebuie
15 I,7 | trebuie să se păstreze o recunoştinţă veşnică şi
16 I,7 | recunoştinţă veşnică şi o reînnoită propunere de imitare. ~
17 I,8 | bucurii, nelinişti, suferinţe; o istorie unită cu cea a lui
18 I,8 | m-am retras de acolo cu o imagine concretă a Bisericii
19 I,9 | de persoane, înregistrând o participare cu adevărat
20 I,9 | care uneori a supus la o probă dură misiunea organizatorilor
21 I,9 | a tinerilor? Dacă există o imagine a jubileului din
22 I,9 | dialog privilegiat, fondat pe o simpatie reciprocă şi o
23 I,9 | o simpatie reciprocă şi o înţelegere profundă. Această
24 I,9 | Vergata. ~ Încă o dată, tinerii s-au revelat
25 I,9 | societatea contemporană, o adevărată tendinţă spre
26 I,9 | unei tinereţi care exprimă o dorinţă profundă, în ciuda
27 I,9 | nu am ezitat să le cer o alegere radicală de credinţă
28 I,9 | şi de viaţă, indicându-le o datorie minunată: aceea
29 I,10 | confirme sensul slujirii lor, o slujire a păcii. ~
30 I,10 | slujire a păcii. ~ O mare amploare a avut-o mulţimea
31 I,10 | plus, ocazia de a lansa o urgentă invitaţie privind
32 I,10 | lumii au venit să obţină, cu o fervoare reînnoită, lumina
33 I,10 | spectacolului", care exercită o mare putere de atracţie
34 I,11 | logica acestui an jubiliar, o semnificaţie aparte trebuia
35 I,11 | semnificaţie aparte trebuia să o aibă Congresul Euharistic
36 I,11 | încredere prin care, împreună cu o parte semnificativă a episcopatului
37 I,12 | Eternă a arătat astfel încă o dată rolul său providenţial
38 I,12 | anului jubiliar să se rezerve o atenţie specială dimensiunii
39 I,12 | pentru prima oară în istorie, o poartă sfântă a fost deschisă
40 I,13 | trebuit să mă mulţumesc cu o etapă pur spirituală, cu
41 I,13 | decalogului şi al primei alianţe. O lună mai târziu am reluat
42 I,13 | violenţă, am putut experimenta o primire extraordinare nu
43 I,14 | pregătitori am făcut apel pentru o mai mare şi mai laborioasă
44 I,14 | care torturează încă lumea. O semnificaţie specială a
45 I,14 | state creditoare au votat o substanţială reducere a
46 I,15 | care ne-o lasă nu ezit să o individualizez decât prin
47 I,15 | an nu poate să justifice o senzaţie de mulţumire şi
48 I,15 | mai puţin să ne îndemne la o atitudine de demobilizare.
49 II,16 | ajutat, fără îndoială, să o facem într-o manieră mai
50 II,17 | prin mijlocirea lor este o viziune de credinţă, susţinută
51 II,17 | de credinţă, susţinută de o mărturie istorică exactă,
52 II,17 | mărturie istorică exactă, o mărturie veridică pe care
53 II,18 | Evangheliile nu pretind să fie o biografie completă a lui
54 II,18 | Fără totuşi să constituie o dare de seamă organică şi
55 II,18 | întunericului, urmată de o nouă, radioasă şi definitivă
56 II,18 | stupefiaţi, apoi invadaţi de o bucurie de nespus, îl descoperă
57 II,19 | acestui chip. Aceasta era o experienţă pe care discipolii
58 II,19 | care discipolii trebuie să o fi făcut deja în viaţa istorică
59 II,20 | mai convinşi? Matei ne dă o indicaţie clară prin cuvintele
60 II,20 | Mt 16,17). Luca ne oferă o indicaţie care merge în
61 II,21 | Conciliului din Calcedon (451): "O persoană în două naturi".
62 II,21 | Cele două naturi, fără nici o confuzie, dar şi fără nici
63 II,21 | confuzie, dar şi fără nici o separare posibilă, sunt
64 II,22 | de acea glorie pe care el o posedă din veşnicie (cf.
65 II,23 | Faţa ta, Doamne, o caut" (Ps 27/26,8). Aspiraţia
66 II,24 | Evanghelii, care ne oferă o serie de elemente graţie
67 II,24 | conştiinţa pe care Cristos o are despre sine. Biserica
68 II,24 | despre conştiinţa pe care o avea. Oare nu tocmai acest
69 II,24 | Asupra conştiinţei pe care o are despre el însuşi, Isus
70 II,24 | însuşi, Isus nu are nici o îndoială: "Tatăl este în
71 II,24 | glorificate, nu există nici o îndoială că Isus, în existenţa
72 II,24 | Fiu al lui Dumnezeu. Ioan o subliniază, afirmând că
73 II,25 | previziunea unei încercări pe care o aşteaptă, singur înaintea
74 II,25 | oare posibil să ne imaginăm o suferinţă mai mare, o obscuritate
75 II,25 | imaginăm o suferinţă mai mare, o obscuritate mai densă? În
76 II,25 | Isus îl adresează Tatălui o dată cu primele cuvinte
77 II,26 | experienţa pe care el singur o are de la Dumnezeu, chiar
78 II,26 | anume înseamnă să rezişti o dată cu păcatul la iubirea
79 II,27 | resimt eu însămi". (14) Este o mărturie strălucitoare!
80 II,28 | spre Cristos cel înviat. Ea o face mergând pe urmele lui
81 II,28 | iubirea faţă de Cristos, cu o teamă uşor de înţeles: "
82 II,28 | te iubesc" (In 21,15.17). O face însoţindu-l pe Paul,
83 III,29 | timpului nostru, ar putea fi o formulă magică. Nu, nu o
84 III,29 | o formulă magică. Nu, nu o formulă magică ne va mântui,
85 III,29 | magică ne va mântui, ci o persoană, şi certitudinea
86 III,29 | program care nu se schimbă o dată cu variaţia timpurilor
87 III,29 | pentru un dialog adevărat şi o comunicare eficace. Acest
88 III,29 | specifice pentru a realiza o fructuoasă experienţă jubiliară.
89 III,29 | Bisericii Universale. ~ O asemenea armonie va fi cu
90 III,29 | Este, aşadar, o muncă entuziastă de relansare
91 III,29 | pastorală care ne aşteaptă. O operă care ne implică pe
92 III,29 | să răsară în ochii mei cu o forţă specială. ~
93 III,30 | caracterului său exigent. O dată jubileul încheiat,
94 III,30 | rămâne mai mult ca niciodată o urgenţă a pastoraţiei. ~
95 III,31 | sub semnul sfinţeniei este o alegere plină de consecinţe.
96 III,31 | convingerea că, dacă Botezul este o adevărată intrare în sfinţenia
97 III,31 | contrasens în mulţumirea cu o viaţă mediocră, trăită sub
98 III,31 | sfinţeniei sunt personale şi cer o adevărată şi proprie pedagogie
99 III,33 | procese de secularizare, o exigenţă răspândită de spiritualitate,
100 III,33 | la această necesitate, şi o fac uneori în moduri atrăgătoare.
101 III,33 | afecţiune arzătoare, până la o adevărată "nebunie" a inimii.
102 III,33 | adevărată "nebunie" a inimii. O rugăciune profundă care
103 III,34 | primit darul vocaţiei la o viaţă de consacrare specială:
104 III,34 | este important ca ei să o cultive printr-un angajament
105 III,34 | pot să se mulţumească cu o rugăciune superficială,
106 III,34 | cultive rugăciunea liturgică. O zi a comunităţii creştine,
107 III,34 | se crede în mod obişnuit. O demonstrează experienţa
108 III,35 | în această direcţie, dând o importanţă specială Euharistiei
109 III,35 | duminicii însăşi, înţeleasă ca o zi specială de credinţă,
110 III,35 | chiar Paştele său nu numai o dată pe an, ci în fiecare
111 III,35(21)| Idem, 2: o.c., 714.
112 III,36 | trebuie trăit nu numai ca o împlinire a unui precept,
113 III,36 | împlinire a unui precept, ci ca o necesitate pentru o viaţă
114 III,36 | ci ca o necesitate pentru o viaţă creştină într-adevăr
115 III,36 | creştinii sunt sau devin o "turmă mică" (Lc 12,32).
116 III,36(22)| Cf. idem, 35: o.c., 734.
117 III,37(24)| Idem, 31: o.c., 258.
118 III,38 | programul care ne aşteaptă, la o pastoraţie care să ofere
119 III,38 | primatul harului. Există o tentaţie care dintotdeauna
120 III,38 | care dintotdeauna întinde o cursă întregului drum spiritual
121 III,38 | Desigur, Dumnezeu ne cere o reală colaborare la harul
122 III,39 | conceput decât pornind de la o reînnoită ascultare a Cuvântului
123 III,39 | asigurat onoarea pe care o merită în rugăciunea publică
124 III,39 | ascultarea cuvântului să devină o întâlnire vitală, după vechea
125 III,40 | aceasta este cu siguranţă o prioritate pentru Biserică
126 III,40 | se înfrunte cu mult curaj o situaţie care devine tot
127 III,40 | popoare şi culturi care o caracterizează. De nenumărate
128 III,40 | aceşti ultimi ani apelul la o nouă evanghelizare. Îl reiau
129 III,40 | poate decât un început, o icoană abia conturată a
130 III,40 | sus, jubileul ne-a oferit o mărturie de generoasă disponibilitate.
131 III,41 | întotdeauna în martirii săi o sămânţă vie. Sanguis martyrum -
132 III,41 | ar fi fost vorba despre o categorie a trecutului,
133 IV,42 | 13,34). ~ Este o altă mare sferă în care
134 IV,42 | pentru a face din noi toţi "o singură inimă şi un singur
135 IV,42 | zadar. Însuşi apostolul Paul o aminteşte în imnul iubirii:
136 IV,42 | ale îngerilor şi am avea o credinţă "care să strămute
137 IV,42 | înţeles că Biserica are o inimă şi că această inimă
138 IV,43 | O spiritualitate de comuniune ~
139 IV,43 | operativ, dar ar fi greşită o astfel de atitudine. Înainte
140 IV,43 | trebuie să se promoveze o spiritualitate de comuniune,
141 IV,43 | înseamnă, înainte de toate, o privire a inimii îndreptată
142 IV,43 | nevoile sale, pentru a-i oferi o adevărată şi profundă prietenie.
143 IV,44 | de aceea este nevoie de o verificare continuă care
144 IV,45 | spiritualitatea comuniunii inspiră o ascultare reciprocă şi eficace
145 IV,45 | tânăr îi inspiră Domnul o părere mai bună". (30) Şi
146 IV,46 | la preoţie şi a celor la o consacrare specială. Aceasta
147 IV,46 | consacrare specială. Aceasta este o problemă de mare importanţă
148 IV,46 | şi urgent să se înceapă o vastă pastoraţie a vocaţiilor,
149 IV,46 | a familiilor, suscitând o mai atentă reflecţie asupra
150 IV,46 | În acelaşi sens, o mare importanţă pentru comuniune
151 IV,46 | continuă să dea Bisericii o vivacitate care este darul
152 IV,46 | lui Dumnezeu şi constituie o autentică "primăvară a Duhului".
153 IV,47 | 47. O atenţie specială trebuie
154 IV,47 | azi, care înregistrează o criză răspândită şi radicală
155 IV,48 | dintre fii Bisericii, ca o consecinţă a fragilităţii
156 IV,48 | imperativ care ne obligă, o forţă care ne susţine, un
157 IV,49 | este de dorit să vadă cu o mai mare claritate, la ce
158 IV,49 | Această pagină nu este o simplă invitaţie la iubire;
159 IV,49 | invitaţie la iubire; este o pagină de cristologie care
160 IV,49 | cristologie care proiectează o rază de lumină asupra misterului
161 IV,49 | persoana săracilor există o prezenţă specială a Fiului
162 IV,49 | Dumnezeu, care impune Bisericii o opţiune preferenţială pentru
163 IV,50 | descifreze chemarea pe care el o lansează pornind de la această
164 IV,50 | Este vorba de a continua o tradiţie a carităţii care
165 IV,50 | astăzi cere fără îndoială o mai mare inventivitate.
166 IV,50 | ajutor să fie perceput nu ca o pomană umilitoare, ci ca
167 IV,50 | pomană umilitoare, ci ca o împărţire fraternă. ~
168 IV,50 | Caritatea faptelor asigură o tărie extraordinară carităţii
169 IV,51 | chiar dacă ar apela la o discutabilă solidaritate,
170 IV,51 | impune necredincioşilor o perspectivă de credinţă,
171 IV,52 | sociale, devenite astăzi o problemă planetară. ~
172 IV,52 | într-un fel de datoria de a o construi. Rămâne mai mult
173 IV,53 | la jubileu - să lase şi o faptă care să constituie,
174 IV,54 | sfinţilor părinţi, care arată cu o astfel de imagine dependenţa
175 IV,54 | Aceasta este o misiune care ne face să
176 IV,54 | plini de umbre. Dar este o misiune uşor de îndeplinit
177 IV,56 | ne fie teamă că poate fi o ofensă la demnitatea altuia
178 IV,56 | şi cum ar fi pentru noi o simplă opinie: dimpotrivă,
179 IV,56 | împiedică să intrăm în dialog cu o inimă profund deschisă la
180 IV,56 | cărui misiune este de a o călăuzi "în tot adevărul" (
181 IV,57 | Bisericile particulare. O dată cu trecerea anilor,
182 IV,57 | al XX-lea: el ne-a oferit o busolă sigură pentru a ne
183 Conclu,58 | pentru a-l vedea, şi mai ales o inimă mare pentru a deveni
184 Conclu,58 | şi iubit, ne invită încă o dată să mergem pe cale: "
|