Chapter, Paragraph
1 0,1 | spre viitor: "Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi
2 0,1 | călăuzit de acela care este "păstorul cel mare al oilor" (
3 0,1 | prin "poarta sfântă" care este Cristos. Lui, scopul final
4 0,1 | 1Cor 16,22). Este imposibil să evaluezi evenimentul
5 0,1 | revărsat asupra Bisericii. Este apa Duhului care potoleşte
6 0,1 | reînnoieşte (cf. In 4,14). Este iubirea milostivă a Tatălui
7 0,1 | recunoştinţă: "Lăudaţi pe Domnul că este bun, în veac este îndurarea
8 0,1 | Domnul că este bun, în veac este îndurarea lui" (Ps 118/117,
9 0,3 | direcţii de acţiune concrete. Este o misiune la care eu doresc
10 0,3 | frângerea pâinii" (cf. Fap 2,42) este într-adevăr "prezentă şi
11 I,4 | Creştinismul înseamnă har, este surpriza unui Dumnezeu care
12 I,4 | născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul" (Lc 2,11).
13 I,5 | mântuirii. Creştinismul este o religie inserată în istorie!
14 I,5 | său divin şi uman, Cristos este fundamentul şi centrul istoriei,
15 I,6 | cuprinzând în sânul său păcătoşi, este "sfântă şi are mereu nevoie
16 I,7 | vechilor persecuţiilor. Este o moştenire care nu trebuie
17 I,9 | vie în memorie, aceasta este cu siguranţă aceea a mulţimii
18 I,9 | plinătatea în Cristos. Nu este oare Cristos secretul adevăratei
19 I,9 | bucuriei profunde a inimii? Nu este Isus Cristos prietenul suprem
20 I,9 | autentice? Dacă Isus Cristos este prezentat tinerilor cu adevăratul
21 I,9 | mesajul său, chiar dacă el este exigent şi marcat de cruce.
22 I,10 | mine cele mai emoţionante este aceea pe care am avut-o
23 I,12 | ceea ce ne însufleţeşte este speranţa de a fi călăuziţi
24 I,13 | sfinţite de Mântuitorul. Este greu să-mi exprim emoţia
25 I,14 | dovedit mai problematică. Este de dorit ca statele membre
26 I,15 | plug şi se uită înapoi nu este bun pentru împărăţia lui
27 I,15 | fie eficace. ~ Este totuşi important ca atât
28 I,15 | rugăciune. Timpul în care trăim este unul de mişcare continuă,
29 I,15 | frămânţi. Însă un singur lucru este necesar" (Lc 10,41-41).
30 II,17 | spune Sfânta Scriptură, care este, de la început până la sfârşit,
31 II,17 | ajunge prin mijlocirea lor este o viziune de credinţă, susţinută
32 II,18 | în care tânărul galilean este botezat de către Ioan Botezătorul
33 II,18 | epilogul dramatic pe Golgota. Este ora întunericului, urmată
34 II,19 | Israelului. În realitate, Isus este cu totul altul! Ceea ce
35 II,19 | aşteaptă de la ai "săi" este tocmai acest pas ulterior
36 II,20 | dezvăluit-o, ci Tatăl meu care este în ceruri" (Mt 16,17). Expresia "
37 II,20 | Isus, acest mod obişnuit nu este suficient. Este necesar
38 II,20 | obişnuit nu este suficient. Este necesar un har de "revelaţie"
39 II,21 | în două naturi". Persoana este cea a Cuvântului veşnic,
40 II,21 | noastre. Formula, deşi umană, este totuşi meticulos cântărită
41 II,21 | profunzimea misterului. Da, Isus este Dumnezeu adevărat şi om
42 II,21 | Asemenea lui Toma, Biserica este invitată fără încetare de
43 II,21(10)| inseparabile (...) el nu este divizat sau separat în două
44 II,21(10)| separat în două persoane, dar este un unic şi acelaşi Fiu,
45 II,22 | despre misterul lui Cristos este confirmată peste tot în
46 II,22 | afirmă că Fiul lui Dumnezeu este "născut din seminţia lui
47 II,22 | divinitatea lui Cristos este aceea care creează probleme,
48 II,22 | pentru credinţa Bisericii este esenţial să se afirme că
49 II,22 | perspectivă, întruparea este cu adevărat kenosis, "despuiere"
50 II,22 | a Fiului lui Dumnezeu nu este un sfârşit în sine însuşi;
51 II,22 | să dea mărturie că Domn este Isus Cristos, spre mărirea
52 II,23 | om". (11) ~ Isus este "omul nou" (Ef 4,24; cf.
53 II,24 | zonă-frontieră" a misterului care este conştiinţa pe care Cristos
54 II,24 | nici o îndoială: "Tatăl este în mine şi eu în Tatăl" (
55 II,24 | Atât cât ne este permis să reţinem că, întrucât
56 II,24 | pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel
57 II,25 | îndepărteze de la el, dacă este posibil, potirul suferinţei (
58 II,25 | m-ai părăsit?" (Mc 15,34). Este oare posibil să ne imaginăm
59 II,26 | decât în trup, patima sa este suferinţă atroce a sufletului.
60 II,26 | dimensiuni aparent inconciliabile este în realitate înrădăcinată
61 II,27 | din marele patrimoniu care este "teologia trăită" a sfinţilor.
62 II,27 | şi suferinţa: "Sufletul este fericit şi îndurerat: îndurerat
63 II,27 | nu era mai puţin crudă. Este un mister, dar vă asigur
64 II,27 | resimt eu însămi". (14) Este o mărturie strălucitoare!
65 II,28 | chip însângerat, în care este ascunsă viaţa lui Dumnezeu
66 II,28 | Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a
67 II,28 | Damascului: "Pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un
68 II,28 | trăi este Cristos şi a muri este un câştig" (Fil 1,21). ~
69 II,28 | vera cordis gaudia: Cât este de dulce amintirea lui Isus,
70 II,28 | de-al treilea mileniu: el "este acelaşi şi rămâne acelaşi
71 III,29 | sunt cu voi! ~ Nu este vorba, aşadar, de a inventa
72 III,29 | Programul deja există: este cel dintotdeauna extras
73 III,29 | Evanghelie şi din tradiţia vie. Este centrat, în ultimă analiză,
74 III,29 | sa în Ierusalimul ceresc. Este un program care nu se schimbă
75 III,29 | Acest program dintotdeauna este programul nostru pentru
76 III,29 | treilea mileniu. ~ Este totuşi necesar ca el să
77 III,29 | adveniente. Acum nu mai este un obiectiv imediat care
78 III,29 | universale şi de nerenunţat, este necesar ca unicul program
79 III,29 | operaţional. ~ Este, aşadar, o muncă entuziastă
80 III,30 | orice înaintare pastorală este cea a sfinţeniei. Nu era
81 III,30 | pastoraţiei. ~ Este necesar atunci să se descopere,
82 III,30 | apartenenţei la acela care este prin excelenţă Sfântul, "
83 III,30 | A mărturisi că Biserica este sfântă înseamnă a prezenta
84 III,30 | spune aşa, în mod obiectiv, este oferit fiecărui botezat. ~
85 III,30 | creştină: "Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră" (1Tes
86 III,30 | sfinţirea voastră" (1Tes 4,3). Este un angajament care nu-i
87 III,31 | pastoral sub semnul sfinţeniei este o alegere plină de consecinţe.
88 III,31 | convingerea că, dacă Botezul este o adevărată intrare în sfinţenia
89 III,31 | precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit" (Mt 5,48). ~
90 III,31 | mai obişnuite de viaţă. Este momentul de a propune din
91 III,31 | ducă în această direcţie. Este totuşi evident că drumurile
92 III,32 | această pedagogie a sfinţeniei este necesar un creştinism care
93 III,32 | considerată ca evidentă. Este necesar să învăţăm a ne
94 III,32 | Această reciprocitate este substanţa însăşi, sufletul
95 III,32 | experienţa personală, acesta este secretul unui creştinism
96 III,33 | 33. Nu este oare un "semn al timpurilor"
97 III,33 | voi arăta lui" (In 14,21). Este vorba despre un drum în
98 III,34 | experienţa contemplativă şi este important ca ei să o cultive
99 III,34 | Laudelor şi a Vesperelor, este poate mai "imaginabilă"
100 III,35 | 2000 de ani timpul creştin este marcat de memoria acestei "
101 III,35 | Adevărul învierii lui Cristos este datul original pe care se
102 III,36 | botezat sufletul duminicii. Este un angajament la care nu
103 III,36 | Euharistie în fiecare duminică este unul dintre aceste aspecte.
104 III,36 | cuvântului şi a pâinii vieţii, este şi antidotul cel mai natural
105 III,36 | natural al dispersării. Ea este locul privilegiat unde comuniunea
106 III,36 | privilegiat unde comuniunea este constant anunţată şi întreţinută.
107 III,37 | sacramentul Pocăinţei, care este pentru un creştin "calea
108 III,37 | sacrament cu rezultate benefice, este probabil necesar ca păstorii
109 III,37 | cunoaşte bine inima omului. El este Domnul istoriei. ~
110 III,38 | Când acest principiu nu este respectat, trebuie să ne
111 III,38 | nimic" (Lc 5,5). Acesta este momentul credinţei, al rugăciunii,
112 III,38 | sa: Duc in altum! Petru este cel care, în timpul pescuitului,
113 III,39 | sfinţeniei şi al rugăciunii nu este de conceput decât pornind
114 III,39 | familii a Bibliei. În special este necesar ca ascultarea cuvântului
115 III,40 | de evanghelizare: aceasta este cu siguranţă o prioritate
116 III,40 | începutul noului mileniu. Astăzi este depăşită, chiar şi în ţările
117 III,40 | slăbiciuni de care omenirea este mereu marcată, îşi revendică
118 III,40 | trebuie să-l vestească. Este necesar un nou elan apostolic
119 III,40 | culturi şi popoare în care este primit şi înrădăcinat. În
120 III,40 | multiform al Bisericii. Nu este poate decât un început,
121 IV,42 | In 13,34). ~ Este o altă mare sferă în care
122 IV,42 | misterului Bisericii. Comuniunea este fructul şi manifestarea
123 IV,42 | cf. 1Cor 13,2). Iubirea este cu adevărat "inima" Bisericii,
124 IV,42 | inimă şi că această inimă este aprinsă de iubire. Am înţeles
125 IV,42 | toate vocaţiile, că iubirea este totul". (27) ~
126 IV,43 | Spiritualitatea de comuniune este şi capacitatea de a vedea,
127 IV,43 | înainte de toate, ceea ce este pozitiv în altul, pentru
128 IV,44 | colegialitatea episcopală? Este vorba despre realităţi care
129 IV,44 | dar tocmai de aceea este nevoie de o verificare continuă
130 IV,45 | a priori în tot ceea ce este esenţial, îndreptându-i,
131 IV,45 | converge, şi în ceea ce este discutabil, spre alegeri
132 IV,45 | întregului popor al lui Dumnezeu. Este semnificativ ceea ce sfântul
133 IV,46 | perspectivă de comuniune este strâns legată de capacitatea
134 IV,46 | a legitimei diversităţi. Este realitatea multor mădulare
135 IV,46 | cf. 1Cor 12,12). De aceea este necesar ca Biserica mileniului
136 IV,46 | consacrare specială. Aceasta este o problemă de mare importanţă
137 IV,46 | consumism şi secularism. Este necesar şi urgent să se
138 IV,46 | răspunsul pe care fiecare este invitat să-l dea la chemarea
139 IV,46 | descoperi mai bine vocaţia care este proprie laicilor, chemaţi "
140 IV,46 | Bisericii o vivacitate care este darul lui Dumnezeu şi constituie
141 IV,46 | autorităţii păstorilor. Este valabil pentru toţi avertismentul
142 IV,46 | Cercetaţi toate şi păstraţi ce este bun" (1Tes 5,19-21). ~
143 IV,47 | demnitatea de sacrament, este exprimat apoi "marele mister"
144 IV,47 | anumite culturi, chiar dacă este răspândită şi uneori militantă.
145 IV,48 | Cristos, în care Biserica nu este împărţită (cf. 1Cor 1,11-
146 IV,48 | produsă de darul Duhului, ea este indivizibilă. Realitatea
147 IV,48 | eu în tine" (In 17,21) - este în acelaşi timp revelaţie
148 IV,48 | Cristos cu Tatăl său, care este izvorul unităţii Bisericii
149 IV,48 | Cristos ne aminteşte că este necesar să primim acest
150 IV,48 | Invocaţia "ut unum sint" este în acelaşi timp un imperativ
151 IV,49 | orice persoană umană. Acesta este un domeniu care califică
152 IV,49 | încep vor trebui să vadă, şi este de dorit să vadă cu o mai
153 IV,49 | 35-36). Această pagină nu este o simplă invitaţie la iubire;
154 IV,49 | simplă invitaţie la iubire; este o pagină de cristologie
155 IV,50 | datorat demnităţii omului. Este posibil ca în timpul nostru
156 IV,50 | această lume a sărăciei. Este vorba de a continua o tradiţie
157 IV,50 | mai mare inventivitate. Este momentul unei noi "imaginaţii
158 IV,51 | delicate şi controversate, este important să se facă un
159 IV,51 | subliniind mai ales că nu este vorba de a impune necredincioşilor
160 IV,53 | destinaţi scopurilor caritative. Este important, într-adevăr,
161 IV,54 | exigentă de a fi "reflexul" ei. Este mysterium lunae atât de
162 IV,54 | 14). ~ Aceasta este o misiune care ne face să
163 IV,54 | opaci şi plini de umbre. Dar este o misiune uşor de îndeplinit
164 IV,55 | cultural şi religios, atât cât este previzibil în societatea
165 IV,55 | noului mileniu, acest dialog este important şi pentru a asigura
166 IV,55 | devină tot mai mult ceea ce este cu adevărat: un nume al
167 IV,56 | deplină a speranţei care este în noi (cf. 1Pt 3,15). Nu
168 IV,56 | demnitatea altuia ceea ce este de fapt anunţul îmbucurător
169 IV,56 | simplă opinie: dimpotrivă, este pentru noi harul care ne
170 IV,56 | care ne umple de bucurie, este vestea pe care avem datoria
171 IV,56 | 14,17), a cărui misiune este de a o călăuzi "în tot adevărul" (
172 IV,56 | Acest principiu este la baza nu numai a permanentei
173 IV,56 | ce priveşte alte religii. Este rândul nostru ca să-i urmăm
174 IV,57 | şi nici din strălucire. Este necesar ca ele să fie citite
175 Conclu,59| niciodată poarta vie care este Cristos. După entuziasmul
|