Chapter, Paragraph
1 0,1 | şi Domnului ei. Mai mult ca niciodată, ea s-a făcut
2 0,1 | Dumnezeu, aici la Roma, ca şi la Ierusalim şi în toate
3 0,1 | recunoştinţă: "Lăudaţi pe Domnul că este bun, în veac este îndurarea
4 0,2 | gândit la acest an sfânt 2000 ca la un eveniment important.
5 0,3 | trăind jubileul nu numai ca memorie a trecutului, dar
6 0,3 | memorie a trecutului, dar şi ca profeţie a viitorului. Acum
7 0,3 | fiecărei Biserici, care face ca el să se adapteze diverselor
8 0,3 | A venit timpul, aşadar, ca fiecare Biserică, reflectând
9 0,3 | ministerului meu petrin, pentru ca Biserica să strălucească
10 I,4 | jubileului făceam urarea ca sărbătorirea celor două
11 I,4 | întrupării să fie trăită "ca un imn de laudă neîntrerupt
12 I,4 | şi în acelaşi timp "ca un drum de reconciliere
13 I,4 | drum de reconciliere şi ca un semn autentic de speranţă
14 I,4 | jubileul ne-a făcut să simţim că 2000 de ani de istorie au
15 I,4 | 2000 de ani, dar mai mult ca niciodată rămâne vie proclamaţia
16 I,6 | memoriei ~6. Pentru ca privirea noastră să devină
17 I,6 | examen de conştiinţă, ştiind că Biserica însăşi, cuprinzând
18 I,7 | canonizării. Sfinţenia, fie că se referă la papii bine
19 I,7 | pământului, a apărut mai mult ca niciodată ca o dimensiune
20 I,7 | apărut mai mult ca niciodată ca o dimensiune care exprimă
21 I,9 | adevăratul său chip, ei îl simt ca un răspuns convingător şi
22 I,10 | au fost desemnaţi lumii ca "primăvara familiei şi a
23 I,10 | angajate în acest domeniu că au marea responsabilitate
24 I,11 | acest an a fost considerat ca un an "intens euharistic" (6)
25 I,12 | 12. Se va înţelege că mi-a fost mai natural să
26 I,12 | lui Petru. Nu uit totuşi că am voit eu însumi ca această
27 I,12 | totuşi că am voit eu însumi ca această celebrare sa să
28 I,12 | caz semnificativ faptul că numeroase dieceze au simţit
29 I,12 | în "catolicitate", pentru ca unica Biserică a lui Cristos
30 I,12 | asemenea, am recomandat ca în programul anului jubiliar
31 I,12 | spre deplina comuniune, ca însăşi celebrarea comună
32 I,13 | care am trăit-o la gândul că pot venera locurile naşterii
33 I,13 | la Betleem şi la Nazaret, că pot celebra Euharistia în
34 I,13 | acelaşi loc al instituirii ei, că pot medita din nou misterul
35 I,13 | îmi place să-l consider ca unul dintre cele mai frumoase
36 I,14 | Sunt fericit să constat că, recent, parlamentele din
37 I,14 | datoare. Îmi exprim dorinţa ca guvernele respective să
38 I,14 | problematică. Este de dorit ca statele membre ale acestor
39 I,15 | Biserică şi în lume, mărturisit ca sens al istoriei şi lumină
40 I,15 | Este totuşi important ca atât cât ne vom propune,
41 II,16 | noastră rămâne mai mult ca niciodată fixată pe chipul
42 II,18 | arătându-ni-l pe Nazarinean ca învingător al morţii: ele
43 II,19 | sale: "Dar voi, cine ziceţi că sunt eu?" (Mt 16,15). Numai
44 II,20 | direcţie, atunci când notează că acest dialog cu discipolii
45 II,20 | să conştientizăm faptul că la contemplarea deplină
46 II,22 | linie atunci când afirmă că Fiul lui Dumnezeu este "
47 II,22 | este esenţial să se afirme că într-adevăr Cuvântul "s-a
48 II,22 | Cuvântul "s-a făcut trup" şi că el a asumat toate dimensiunile
49 II,22 | deasupra oricărui nume, ca la numele lui Isus să se
50 II,22 | orice limbă să dea mărturie că Domn este Isus Cristos,
51 II,23 | amplu şi mai surprinzător ca în contemplarea chipului
52 II,23 | întrupării: numai pentru că Fiul lui Dumnezeu a devenit
53 II,24 | Biserica nu se îndoieşte că în relatările lor, evangheliştii,
54 II,24 | m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui
55 II,24 | 49). Nu ne miră, aşadar, că la maturitate, limbajul
56 II,24 | ne este permis să reţinem că, întrucât în condiţia umană
57 II,24 | nu există nici o îndoială că Isus, în existenţa sa istorică,
58 II,24 | Ioan o subliniază, afirmând că în definitiv el a fost respins
59 II,24 | ţinea sâmbăta, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl
60 II,24 | dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl său
61 II,25 | Mc 14,36). Dar Tatăl pare că nu vrea să asculte vocea
62 II,25 | păcatul oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim
63 II,27 | tradiţia mistică le descrie ca "noaptea neagră". Foarte
64 II,27 | un mister, dar vă asigur că înţeleg unele lucruri din
65 II,27 | Isus, atunci când aminteşte că Isus însuşi în abisul durerii,
66 II,28 | Înviat ~28. La fel ca în Vinerea şi în Sâmbăta
67 II,28 | a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate. Deşi
68 II,28 | uşor de înţeles: "Tu ştii că te iubesc" (In 21,15.17).
69 II,28 | Biserica le reînnoieşte ca şi cum ele s-ar întâmpla
70 III,29 | persoană, şi certitudinea că ea ne inspiră: Eu sunt cu
71 III,29 | Este totuşi necesar ca el să se traducă prin orientări
72 III,29 | nerenunţat, este necesar ca unicul program al Evangheliei
73 III,29 | mijloacelor necesare - care permit ca vestirea lui Cristos să
74 III,30 | primul rând nu ezit să spun că perspectiva în care trebuie
75 III,30 | al indulgenţei jubiliare, ca har special oferit de Cristos
76 III,30 | oferit de Cristos pentru ca viaţa fiecărui botezat să
77 III,30 | profund? ~ Doresc ca printre cei care au participat
78 III,30 | sfinţenia rămâne mai mult ca niciodată o urgenţă a pastoraţiei. ~
79 III,30 | Redescoperirea Bisericii ca "mister", sau ca popor "
80 III,30 | Bisericii ca "mister", sau ca popor "adunat prin unitatea
81 III,30 | cf. Is 6,3). A mărturisi că Biserica este sfântă înseamnă
82 III,31 | Înseamnă a exprima convingerea că, dacă Botezul este o adevărată
83 III,31 | Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a permis să beatific
84 III,31 | direcţie. Este totuşi evident că drumurile sfinţeniei sunt
85 III,32 | ştim bine, de asemenea, că rugăciunea nu trebuie să
86 III,32 | trebuie să fie considerată ca evidentă. Este necesar să
87 III,32 | necesar să învăţăm a ne ruga, ca şi cum am începe să culegem
88 III,33 | semn al timpurilor" faptul că se înregistrează astăzi
89 III,33 | mistică a Bisericii, în Orient ca şi în Occident, poate spune
90 III,33 | rugăciunea poate progresa, ca un veritabil şi propriu
91 III,33 | profundă trăită de mistici ca "unire sponsală". Cum să
92 III,34 | contemplativă şi este important ca ei să o cultive printr-un
93 III,34 | înşală cei care ar gândesc că simplii creştini pot să
94 III,34 | Trebuie atunci ca educaţia la rugăciune să
95 III,34 | noastre. Cât de bine ar fi ca, nu numai în comunităţile
96 III,34 | mai mult psalmii astfel ca întregul climat să fie pătruns
97 III,35 | duminicii însăşi, înţeleasă ca o zi specială de credinţă,
98 III,35 | începe, dar avem certitudinea că el va sta puternic în mâinile
99 III,36 | continuarea scrisorii Dies Domini, ca participarea la Euharistie
100 III,36 | care trebuie trăit nu numai ca o împlinire a unui precept,
101 III,36 | împlinire a unui precept, ci ca o necesitate pentru o viaţă
102 III,36 | adunându-i săptămânal pe creştini ca familie a lui Dumnezeu în
103 III,37 | reînnoit curaj pastoral pentru ca pedagogia cotidiană a comunităţilor
104 III,37 | redescoperirea lui Cristos ca mysterium pietatis, cel
105 III,37 | benefice, este probabil necesar ca păstorii să se înarmeze
106 III,38 | însăşi: aceea de a gândi că rezultatele depind de capacitatea
107 III,38 | împărăţiei. Dar să nu uităm că "fără Cristos nu putem face
108 III,39 | Nu există îndoială că acest primat al sfinţeniei
109 III,39 | În special este necesar ca ascultarea cuvântului să
110 III,40 | mai ales pentru a arăta că trebuie să reînvie în noi
111 III,40 | apostolic care să fie trăit ca un angajament cotidian de
112 III,40 | mesajul creştin, în aşa fel ca valorile specifice ale fiecărui
113 III,40 | făcut totul pentru toţi, ca să mântuiesc cu orice preţ
114 III,40 | investind acel entuziasm ca pe un nou "talant" (cf.
115 III,40 | Domnul ni l-a pus în mâini ca să-l facem să dea roade. ~
116 III,41 | în termeni îndepărtaţi, ca şi cum ar fi fost vorba
117 IV,42 | aceasta vă vor cunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei,
118 IV,42 | iubire Biserica se manifestă ca "sacrament", mai exact ca "
119 IV,42 | ca "sacrament", mai exact ca "semn şi instrument al unirii
120 IV,42 | învăţător al Bisericii, tocmai ca expertă în scientia amoris: "
121 IV,42 | scientia amoris: "Am înţeles că Biserica are o inimă şi
122 IV,42 | Biserica are o inimă şi că această inimă este aprinsă
123 IV,42 | aprinsă de iubire. Am înţeles că numai iubirea face să acţioneze
124 IV,42 | Bisericii (...) Am înţeles că iubirea cuprinde toate vocaţiile,
125 IV,42 | cuprinde toate vocaţiile, că iubirea este totul". (27) ~
126 IV,43 | comuniune, făcând-o să apară ca principiu educativ în toate
127 IV,43 | a trupului mistic, deci ca "unul care-mi aparţine",
128 IV,43 | valorifica şi a-l primi ca pe un dar al lui Dumnezeu:
129 IV,44 | trebui să ne angajăm mai mult ca niciodată în valorificarea
130 IV,46 | De aceea este necesar ca Biserica mileniului trei
131 IV,46 | Duhului". Trebuie, desigur, ca asociaţiile şi mişcările,
132 IV,47 | necesară într-un moment istoric ca acela de azi, care înregistrează
133 IV,48 | vie conştiinţa Bisericii ca mister al unităţii. "Cred
134 IV,48 | relaţiile dintre fii Bisericii, ca o consecinţă a fragilităţii
135 IV,48 | lui Isus din Cenacol - "Ca toţi să fie una, după cum
136 IV,48 | ecleziale; aceste elemente, ca daruri proprii ale Bisericii
137 IV,48 | lui Cristos ne aminteşte că este necesar să primim acest
138 IV,48 | Bisericile din Orient, dorind ca schimbul de daruri care
139 IV,48 | şi susţinându-se reciproc ca mădulare ale unicului trup
140 IV,48 | lui Dumnezeu, nu vor putea ca în viitor să nu dea roade.
141 IV,49 | cu siguranţă, să uităm că nimeni nu poate fi exclus
142 IV,50 | demnităţii omului. Este posibil ca în timpul nostru să existe
143 IV,50 | ajutor să fie perceput nu ca o pomană umilitoare, ci
144 IV,50 | o pomană umilitoare, ci ca o împărţire fraternă. ~
145 IV,50 | orice comunitate creştină ca "la ei acasă". Acest mod
146 IV,51 | la timp sau ne la timp, că toţi cei care se folosesc
147 IV,51 | Bisericii, subliniind mai ales că nu este vorba de a impune
148 IV,51 | economie, familie, pentru ca pretutindeni să fie respectate
149 IV,52 | etico-social se propune ca dimensiune evidentă a mărturiei
150 IV,52 | construi. Rămâne mai mult ca oricând actuală, în legătură
151 IV,53 | ale evangheliei, am dorit ca însuşi anul jubiliar, printre
152 IV,53 | important, într-adevăr, ca de la un eveniment religios
153 IV,53 | acest semn, care va rămâne ca rod şi memorie vie a comuniunii
154 IV,54 | Cristos zice, prezentându-se ca "lumina lumii" (In 8,12)
155 IV,56 | trebuie să ne fie teamă că poate fi o ofensă la demnitatea
156 IV,56 | de negociere în dialog, ca şi cum ar fi pentru noi
157 IV,56 | misiunii ad gentes de a anunţa că în Cristos, "calea, adevărul
158 IV,56 | ascultare. Ştim într-adevăr că, înaintea misterului harului
159 IV,56 | Biserica recunoaşte nu numai că a dat, ci că a şi "primit
160 IV,56 | recunoaşte nu numai că a dat, ci că a şi "primit din istorie
161 IV,56 | religii. Este rândul nostru ca să-i urmăm învăţătura şi
162 IV,57 | reflecţii, şi îmi place să cred că s-a făcut la fel, într-un
163 IV,57 | strălucire. Este necesar ca ele să fie citite într-o
164 IV,57 | fie cunoscute şi asimilate ca texte calificate şi normative
165 IV,57 | jubileului am simţit mai mult ca oricând datoria de a considera
166 IV,57 | de a considera Conciliul ca marele har de care Biserica
167 Conclu,58| instrumentele lui. Faptul că am celebrat anul jubiliar
168 Conclu,58| înviat revine printre noi ca la întâlnirea din Cenacol,
169 Conclu,58| prezentat-o şi am invocat-o ca "stea a noii evanghelizări".
170 Conclu,58| evanghelizări". Am indicat-o şi ca auroră luminoasă şi călăuză
171 Conclu,59| lăsa larg deschisă mai mult ca niciodată poarta vie care
|