Chapter, Paragraph
1 0,1 | noului mileniu, în timp ce se încheie marele jubileu pe
2 0,1 | naşterea lui Isus şi prin care se deschide pentru Biserică
3 0,1 | mare de peşti, încât li se rupeau mrejele" (Lc 5,6). ~
4 0,2 | Vatican II, va fi invitată să se întrebe asupra primenirii
5 0,2 | inevitabilele slăbiciuni, se află sub privirea lui Dumnezeu.
6 0,3 | către noul mileniu care se deschide, trăind jubileul
7 0,3 | unicului popor al lui Dumnezeu se configurează mai ales în
8 0,3 | Biserici, care face ca el să se adapteze diverselor contexte
9 0,3 | II la marele jubileu, să se angajeze la un examen al
10 I,4 | surpriza unui Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze lumea
11 I,4 | cine nu are nevoie de ea? - se îndreaptă întotdeauna spre
12 I,5 | scopul ei ultim. Prin el se revelează într-adevăr Cuvântul
13 I,5 | care împărăţia lui Dumnezeu se apropie (cf. Mc 1,15) şi
14 I,5 | apropie (cf. Mc 1,15) şi se înrădăcinează în istoria
15 I,7 | canonizării. Sfinţenia, fie că se referă la papii bine cunoscuţi
16 I,7 | moştenire care nu trebuie să se piardă; trebuie să se păstreze
17 I,7 | să se piardă; trebuie să se păstreze o recunoştinţă
18 I,8 | s-au realizat în suflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm,
19 I,9 | cei care i-au observat, să se şteargă din memoria lor
20 I,9 | datorie minunată: aceea de a se face "străjerii dimineţii" (
21 I,11 | jertfa lui Cristos care se face prezent printre noi,
22 I,12 | Dimensiunea ecumenică ~12. Se va înţelege că mi-a fost
23 I,12 | şi ale fiecărei culturi se armonizează în "catolicitate",
24 I,12 | programul anului jubiliar să se rezerve o atenţie specială
25 I,14 | fost, de asemenea - şi nu se putea să fie altfel -, un
26 I,14 | timpul în care comunitatea se angaja să restabilească
27 I,15 | care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu este bun
28 II,17 | Sfânt (cf. In 15,26), care se află la originea acestor
29 II,18 | în a arăta tensiunea care se observă între Isus şi grupurile
30 II,18 | fine, scrierile evanghelice se termină arătându-ni-l pe
31 II,19 | minte de fiecare dată când se simţeau interpelaţi de gesturile
32 II,19 | şi de cuvintele sale. Nu se ajungea cu adevărat la Isus
33 II,20 | credinţă? Şi ce anume ni se cere nouă dacă vrem să mergem
34 II,20 | acest dialog cu discipolii se desfăşoară "în timp ce Isus
35 II,20 | desfăşoară "în timp ce Isus se afla într-un loc separat
36 II,20 | cadrul potrivit în care se poate maturiza şi dezvolta
37 II,21 | acestor două polarităţi se află identitatea lui Cristos,
38 II,21 | Asemenea lui Toma, Biserica se prosternează, adorându-l
39 II,22 | Testament. Apostolul Paul se situează pe aceeaşi linie
40 II,22 | mai curând tendinţa de a se reduce sau de a face să
41 II,22 | Bisericii este esenţial să se afirme că într-adevăr Cuvântul "
42 II,22 | ca la numele lui Isus să se plece tot genunchiul, al
43 II,23 | sale contradicţii pentru a se îndrepta spre Dumnezeu însuşi
44 II,24 | despre sine. Biserica nu se îndoieşte că în relatările
45 II,24 | Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel deopotrivă
46 II,25 | al misterului său, care se revelează în ora extremă,
47 II,25 | umană nu poate decât să se prosterne în adoraţie. ~
48 II,25 | agoniei din Grădina Măslinilor se conturează cu intensitate
49 II,25 | asume chipul omului, ci să se împovăreze şi cu "chipul
50 II,25 | severitate a acestui paradox se manifestă în strigătul de
51 II,25 | cuvinte ale Psalmului 22 se iluminează cu sensul întregii
52 II,25 | te depărta de mine / Căci se apropie restriştea şi nu
53 II,26 | mântuirea tuturor. În timp ce el se identifică cu păcatul nostru, "
54 II,26 | abandonat" de Tatăl, el se abandonează în mâinile Tatălui.
55 II,26 | care îl vede pe Tatăl şi se bucură deplin de el, experimentează
56 II,26 | teologică nu a evitat să se întrebe cum a putut Isus
57 II,27 | importante, care permit să se primească mai uşor intuiţia
58 II,27 | nostru în Grădina Măslinilor se bucura de toate deliciile
59 II,28 | chipului lui Cristos nu se poate opri la imaginea crucificării
60 II,28 | la supunerea sa, aşa cum se aminteşte în Scrisoarea
61 III,29 | Este un program care nu se schimbă o dată cu variaţia
62 III,29 | totuşi necesar ca el să se traducă prin orientări pastorale
63 III,29 | un obiectiv imediat care se prezintă înaintea noastră,
64 III,29 | Evangheliei să continue să se înscrie, aşa cum s-a întâmplat
65 III,29 | ecleziale. În Bisericile locale se pot stabili elementele concrete
66 III,30 | perspectiva în care trebuie să se plaseze orice înaintare
67 III,30 | viaţa fiecărui botezat să se poată purifica şi reînnoi
68 III,30 | jubileu să fie mulţi care să se bucure de acest har, cu
69 III,30 | Este necesar atunci să se descopere, în întreaga sa
70 III,31 | ceva mai puţin operativ. Se poate oare "programa" sfinţenia?
71 III,31 | perfecţiune nu trebuie să se confunde cu un fel de viaţă
72 III,31 | care să fie capabilă să se adapteze la ritmurile fiecărei
73 III,32 | necesar un creştinism care să se distingă înainte de toate
74 III,32 | Lc 11,1). Prin rugăciune se dezvoltă dialogul cu Cristos,
75 III,32 | vital, care nu are motive să se teamă de viitor, deoarece
76 III,32 | teamă de viitor, deoarece se întoarce mereu la izvoare
77 III,32 | întoarce mereu la izvoare şi se regenerează din ele. ~
78 III,33 | al timpurilor" faptul că se înregistrează astăzi în
79 III,33 | de spiritualitate, care se exprimă şi printr-o reînnoită
80 III,33 | în inima Tatălui. Atunci se face experienţa vie a promisiunii
81 III,33 | întâlnirea cu Cristos nu se exprimă numai în cererea
82 III,33 | la iubirea lui Dumnezeu, se deschide şi la iubirea fraţilor,
83 III,34 | printr-un angajament generos. Se înşală cei care ar gândesc
84 III,34 | simplii creştini pot să se mulţumească cu o rugăciune
85 III,34 | comunităţile parohiale, să se folosească mai mult psalmii
86 III,34 | rugăciune! Ar trebui să se valorifice, cu discernământul
87 III,34 | populare şi mai ales să se cultive rugăciunea liturgică.
88 III,34 | comunităţii creştine, în care să se unească multiplele angajamente
89 III,34 | mai "imaginabilă" decât se crede în mod obişnuit. O
90 III,35 | ales Euharistia. Trebuie să se persevereze în această direcţie,
91 III,35 | este datul original pe care se reazemă credinţa creştină (
92 III,35 | 1Cor 15,14), eveniment care se situează în centrul misterului
93 III,35 | purtătoare a istoriei, de care se leagă misterul originilor
94 III,36 | un angajament la care nu se poate renunţa şi care trebuie
95 III,36 | Intrăm într-un mileniu care se prefigurează caracterizat
96 III,37 | sensului păcatului" care se constată în cultura contemporană, (23)
97 III,37 | ale lumii. Motivele care se aflau la originea acestei
98 III,37 | care nu trebuie lăsat să se piardă: dacă mulţi dintre
99 III,37 | probabil necesar ca păstorii să se înarmeze cu mare încredere,
100 III,38 | acest act de credinţă, care se exprimă printr-un reînnoit
101 III,39 | preaiubiţi fraţi şi surori, să se consolideze şi să se aprofundeze
102 III,39 | să se consolideze şi să se aprofundeze această perspectivă,
103 III,39 | divina, care permite să se surprindă în textul biblic
104 III,40 | evanghelice. Astăzi trebuie să se înfrunte cu mult curaj o
105 III,40 | grupurile creştine. Aceasta se va face totodată în respectul
106 III,40 | tuturor cu încredere. Ea se va adresa adulţilor, familiilor,
107 IV,42 | pastorale nu vor putea să nu se inspire din "noua poruncă"
108 IV,42 | izvorând din inima Tatălui, se revarsă în noi prin Duhul
109 IV,42 | comuniuni de iubire Biserica se manifestă ca "sacrament",
110 IV,43 | atitudine. Înainte de a se programa iniţiative concrete
111 IV,43 | iniţiative concrete trebuie să se promoveze o spiritualitate
112 IV,43 | educativ în toate locurile unde se formează omul şi creştinul,
113 IV,43 | omul şi creştinul, unde se educă slujitorii altarului,
114 IV,43 | lucrătorii pastorali, unde se formează familiile şi comunităţile.
115 IV,43 | înseamnă, în fine, a şti "să se facă loc" fratelui, purtând "
116 IV,45 | în valoare. Ele, aşa cum se ştie, nu se inspiră din
117 IV,45 | Ele, aşa cum se ştie, nu se inspiră din criteriile democraţiei
118 IV,46 | Este necesar şi urgent să se înceapă o vastă pastoraţie
119 IV,46 | În acest context se conturează şi orice altă
120 IV,46 | sacramentul Botezului. În special, se va descoperi mai bine vocaţia
121 IV,47 | militantă. Trebuie mai curând să se facă în aşa fel încât, printr-o
122 IV,47 | atenţia datorată fiilor şi să se facă subiecţi activi ai
123 IV,48 | Realitatea diviziunilor se desfăşoară pe terenul istoriei,
124 IV,48 | modul de a primi darul care se revarsă permanent de la
125 IV,48 | sfinţire şi de adevăr care se găsesc în sânul altor Biserici
126 IV,48 | pe capacităţile noastre se sprijină încrederea de a
127 IV,48 | Biserica primului mileniu să se reia în mod deplin. Amintirea
128 IV,49 | intereclezială, caritatea se deschide, prin natura sa,
129 IV,49 | care el însuşi a dorit să se identifice: "Am fost flămând
130 IV,49 | ei. Prin această opţiune se mărturiseşte stilul iubirii
131 IV,49 | şi, într-un oarecare mod, se seamănă încă în istorie
132 IV,49 | întâlnindu-i pe cei care se îndreptau spre el pentru
133 IV,50 | care nu au case unde să se adăpostească? ~
134 IV,50 | extins foarte mult, dacă se adaugă, la cele vechi, noile
135 IV,50 | imaginaţii a carităţii", care să se desfăşoare nu numai prin
136 IV,50 | aşa fel încât săracii să se simtă în orice comunitate
137 IV,50 | să fie neînţeles sau să se înece în acea mare de cuvinte
138 IV,51 | la timp, că toţi cei care se folosesc de noile potenţialităţi
139 IV,51 | controversate, este important să se facă un mare efort pentru
140 IV,52 | îndeosebi vor fi cei care se vor implica în aceste îndatoriri,
141 IV,52 | societatea civilă trebuie să se configureze în aşa fel încât
142 IV,52 | Acest versant etico-social se propune ca dimensiune evidentă
143 IV,52 | mărturiei creştine: trebuie să se respingă tentaţia unei spiritualităţi
144 IV,53 | a promovării umane, care se înrădăcinează în exigenţele
145 IV,53 | Opera care se va realiza va fi numai un
146 IV,53 | numai un mic izvor care se va revărsa în marele fluviu
147 IV,53 | în centrul catolicităţii se întoarce într-un anume mod
148 IV,54 | nou secol, un nou mileniu se deschid în lumina lui Cristos.
149 IV,55 | În această perspectivă se aşază marea provocare a
150 IV,56 | Biserica, aşadar, nu se poate sustrage activităţii
151 IV,57 | jubileu, am cerut Bisericii să se întrebe asupra recepţionării
152 IV,57 | pe drumul secolului care se deschide. ~
153 Conclu,58| speranţă! Un nou mileniu se deschide înaintea Bisericii,
154 Conclu,58| prin care în fiecare zi se hrănesc la masa pâinii euharistice
155 Conclu,59| Simbolul porţii sfinte se închide în spatele nostru,
156 Conclu,59| cetatea sfântă din Ierusalim, se reîntorcea la casa din Nazaret
157 Conclu,59| mântuitorul omului. În timp ce el se încheie să ne deschidem
|