Chapter, Paragraph
1 0,2 | privirea lui Dumnezeu. Dar nu ne putem sustrage datoriei
2 0,3 | deschide, trăind jubileul nu numai ca memorie a trecutului,
3 I,4 | surpriza unui Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze
4 I,4 | nevoie de îndurare - şi cine nu are nevoie de ea? - se îndreaptă
5 I,6 | acest lucru a fost adevărat nu numai pentru persoanele
6 I,6 | lungul primelor două milenii, nu a strălucit întotdeauna.
7 I,7 | Conştiinţa vie de pocăinţă nu ne-a împiedicat totuşi să
8 I,7 | Bisericii. Mesaj elocvent, care nu are nevoie de cuvinte, ea
9 I,7 | persecuţiilor. Este o moştenire care nu trebuie să se piardă; trebuie
10 I,8 | mângâierile lui Dumnezeu". (5) Nu ne-a fost dat să observăm
11 I,9 | întâlniri. ~ Şi cum să nu ne amintim în mod special
12 I,9 | de prietenie adevărată. Nu va fi uşor nici pentru ei,
13 I,9 | tânără împreună cu tinerii". Nu va fi posibil să uităm celebrarea
14 I,9 | au plinătatea în Cristos. Nu este oare Cristos secretul
15 I,9 | bucuriei profunde a inimii? Nu este Isus Cristos prietenul
16 I,9 | vibrând la entuziasmul lor, nu am ezitat să le cer o alegere
17 I,10 | categorii ~10. Evident, nu pot să mă opresc asupra
18 I,10 | propriu şi a lăsat mesajul său nu numai celor care au participat
19 I,10 | prin mass-media. Cum să nu ne amintim atmosfera festivă
20 I,11 | prezenţa sa reală putea să nu fie în centrul anului sfânt
21 I,11 | în celebrarea jubiliară, nu numai cu ocazia întâlnirilor
22 I,12 | văzut din Scaunul lui Petru. Nu uit totuşi că am voit eu
23 I,13 | o primire extraordinare nu numai din partea fiilor
24 I,13 | l-am trăit în acele zile, nu pot să nu-mi exprim dorinţa
25 I,14 | a fost, de asemenea - şi nu se putea să fie altfel -,
26 I,15 | moştenire pe care ne-o lasă nu ezit să o individualizez
27 I,15 | noi am făcut în acest an nu poate să justifice o senzaţie
28 I,15 | pe plug şi se uită înapoi nu este bun pentru împărăţia
29 I,15 | În împărăţia cerurilor nu există timp pentru a privi
30 II,16 | involuntar, cer credincioşilor nu numai să le "vorbească"
31 II,16 | anumit sens, să-l şi "vadă". Nu a primit oare Biserica misiunea
32 II,16 | într-un mod inacceptabil dacă nu vom fi mai întâi noi înşine
33 II,17 | Contemplarea chipului lui Cristos nu poate decât să ne sugereze,
34 II,18 | realitate, Evangheliile nu pretind să fie o biografie
35 II,19 | In 20,20). Fără îndoială, nu le-a fost uşor să creadă.
36 II,19 | gesturile şi de cuvintele sale. Nu se ajungea cu adevărat la
37 II,19 | mod atât de fascinant, dar nu reuşeşte să-l plaseze mai
38 II,20 | Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au
39 II,20 | Isus, acest mod obişnuit nu este suficient. Este necesar
40 II,20 | deplină a chipului lui Isus nu ajungem numai cu forţele
41 II,21(10)| indivizibile, inseparabile (...) el nu este divizat sau separat
42 II,22 | umilire a Fiului lui Dumnezeu nu este un sfârşit în sine
43 II,23 | Aspiraţia veche a psalmistului nu putea să fie împlinită într-un
44 II,23(12)| observă această ţintă: "Omul nu putea să fie divizat rămânând
45 II,23(12)| într-o creatură, dacă Fiul nu ar fi fost cu adevărat Dumnezeu",
46 II,24 | are despre sine. Biserica nu se îndoieşte că în relatările
47 II,24 | conştiinţa pe care o avea. Oare nu tocmai acest adevăr îl spune
48 II,24 | răspunde: "Cum de m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu
49 II,24 | Tatălui meu?" (Lc 2,49). Nu ne miră, aşadar, că la maturitate,
50 II,24 | are despre el însuşi, Isus nu are nici o îndoială: "Tatăl
51 II,24 | umanităţii sale glorificate, nu există nici o îndoială că
52 II,24 | realitate căutau să-l omoare "nu numai fiindcă nu ţinea sâmbăta,
53 II,24 | omoare "nu numai fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi pentru
54 II,24 | drama patimii, nici moartea nu vor reuşi să ştirbească
55 II,25 | înaintea căruia fiinţa umană nu poate decât să se prosterne
56 II,25 | 14,36). Dar Tatăl pare că nu vrea să asculte vocea Fiului.
57 II,25 | Tatălui, Isus a trebuit nu numai să-şi asume chipul
58 II,25 | Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul, pentru
59 II,25 | 2Cor 5,21). ~ Nu vom înceta niciodată să
60 II,25 | şi tu i-ai eliberat (...) Nu te depărta de mine / Căci
61 II,25 | se apropie restriştea şi nu am ajutor" (Ps 22/21,5.12). ~
62 II,26 | strigătul lui Isus pe cruce nu exprimă neliniştea unui
63 II,26 | sufletului. Tradiţia teologică nu a evitat să se întrebe cum
64 II,27 | Treimi, şi totuşi agonia sa nu era mai puţin crudă. Este
65 II,28 | Sâmbăta Sfântă, Biserica nu încetează să contemple acest
66 II,28 | asupra chipului lui Cristos nu se poate opri la imaginea
67 II,28 | sale. El a înviat! Dacă nu ar fi aşa, predica noastră
68 III,29 | problemele. În mod cert, nu ne seduce perspectiva naivă
69 III,29 | putea fi o formulă magică. Nu, nu o formulă magică ne
70 III,29 | fi o formulă magică. Nu, nu o formulă magică ne va mântui,
71 III,29 | sunt cu voi! ~ Nu este vorba, aşadar, de a
72 III,29 | ceresc. Este un program care nu se schimbă o dată cu variaţia
73 III,29 | millennio adveniente. Acum nu mai este un obiectiv imediat
74 III,29 | episcopale şi în sinoade. Nu a fost oare acesta şi sensul
75 III,29 | patrimoniu de reflecţie nu trebuie să fie lăsat să
76 III,30 | 30. În primul rând nu ezit să spun că perspectiva
77 III,30 | pastorală este cea a sfinţeniei. Nu era oare acesta sensul ultim
78 III,30 | acestui subiect, aceasta nu a fost pentru a conferi
79 III,30 | şi a Sfântului Duh" (15), nu putea să nu permită şi redescoperirea "
80 III,30 | Sfântului Duh" (15), nu putea să nu permită şi redescoperirea "
81 III,31 | acest ideal de perfecţiune nu trebuie să se confunde cu
82 III,32 | asemenea, că rugăciunea nu trebuie să fie considerată
83 III,32 | cu adevărat vital, care nu are motive să se teamă de
84 III,33 | 33. Nu este oare un "semn al timpurilor"
85 III,33 | unde întâlnirea cu Cristos nu se exprimă numai în cererea
86 III,33 | rugăciune profundă care totuşi nu îndepărtează de la angajamentul
87 III,34 | pune credinţei, ei ar fi nu numai creştini mediocri,
88 III,34 | noastre. Cât de bine ar fi ca, nu numai în comunităţile religioase,
89 III,35 | Cristos va reveni în glorie. Nu ştim ce evenimente ne va
90 III,35 | celebrând chiar Paştele său nu numai o dată pe an, ci în
91 III,36 | Este un angajament la care nu se poate renunţa şi care
92 III,36 | renunţa şi care trebuie trăit nu numai ca o împlinire a unui
93 III,37 | la originea acestei crize nu au dispărut în timpul acestui
94 III,37 | mesaj încurajator, care nu trebuie lăsat să se piardă:
95 III,37 | prezenta şi a-l valorifica. Nu trebuie să cedăm, preaiubiţi
96 III,38 | cauza împărăţiei. Dar să nu uităm că "fără Cristos nu
97 III,38 | nu uităm că "fără Cristos nu putem face nimic" (cf. In
98 III,38 | sfinţeniei. Când acest principiu nu este respectat, trebuie
99 III,39 | Ascultarea Cuvântului ~39. Nu există îndoială că acest
100 III,39 | sfinţeniei şi al rugăciunii nu este de conceput decât pornind
101 III,40 | care exclama: "Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!" (1Cor
102 III,40 | Această pasiune nu va înceta să trezească în
103 III,40 | nou spirit misionar, care nu va fi rezervat unui grup
104 III,40 | întâlnit cu adevărat pe Cristos nu poate să-l păstreze pentru
105 III,40 | specifice ale fiecărui popor să nu fie renegate, ci purificate
106 III,40 | multiform al Bisericii. Nu este poate decât un început,
107 III,41 | în încercările istoriei. Nu va fi la fel şi pentru secolul
108 III,41 | drumul viitorului. Nouă nu ne rămâne decât să mergem
109 IV,42 | programele noastre pastorale nu vor putea să nu se inspire
110 IV,42 | pastorale nu vor putea să nu se inspire din "noua poruncă"
111 IV,43 | un "dar pentru mine" şi nu numai pentru fratele care
112 IV,43 | deficienţă, gelozie. Să nu ne facem iluzii: fără acest
113 IV,44 | garantarea comuniunii. Cum să nu ne gândim, înainte de toate,
114 IV,45 | valoare. Ele, aşa cum se ştie, nu se inspiră din criteriile
115 IV,45 | pe cale consultativă şi nu deliberativă; (29) totuşi
116 IV,46 | Duhului. Unitatea Bisericii nu înseamnă uniformitate, ci
117 IV,46 | peremptoriu al apostolului: "Nu stingeţi Duhul. Profeţiile
118 IV,46 | stingeţi Duhul. Profeţiile să nu le dispreţuiţi. Cercetaţi
119 IV,47 | acestui punct, Biserica nu poate să cedeze presiunilor
120 IV,48 | Cristos, în care Biserica nu este împărţită (cf. 1Cor
121 IV,48 | Pe rugăciunea lui Isus şi nu pe capacităţile noastre
122 IV,48 | cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vor putea ca în viitor să
123 IV,48 | vor putea ca în viitor să nu dea roade. Să continuăm,
124 IV,49 | 25,35-36). Această pagină nu este o simplă invitaţie
125 IV,49 | lui Cristos. ~ Nu trebuie, cu siguranţă, să
126 IV,49 | siguranţă, să uităm că nimeni nu poate fi exclus iubirii
127 IV,50 | milioane şi milioane de oameni nu numai în afara progresului,
128 IV,50 | cele mai elementare, care nu au case unde să se adăpostească? ~
129 IV,50 | care să se desfăşoare nu numai prin eficacitatea
130 IV,50 | de ajutor să fie perceput nu ca o pomană umilitoare,
131 IV,50 | la ei acasă". Acest mod nu ar fi oare cea mai mare
132 IV,51 | la care spiritul creştin nu poate rămâne insensibil. ~
133 IV,51 | dar care, pentru aceasta, nu pot să fie mai puţin prezente
134 IV,51 | terenul biotehnologiei, nu vor putea niciodată să ignore
135 IV,51 | subliniind mai ales că nu este vorba de a impune necredincioşilor
136 IV,52 | relativ al istoriei, aceasta nu ne absolvă nici într-un
137 IV,54 | lumina lui Cristos. Totuşi nu toţi văd această lumină.
138 IV,56 | 56. Dar dialogul nu poate fi fondat pe indiferentism
139 IV,56 | este în noi (cf. 1Pt 3,15). Nu trebuie să ne fie teamă
140 IV,56 | declaraţia Dominus Iesus, nu pot fi obiectul unui fel
141 IV,56 | Biserica, aşadar, nu se poate sustrage activităţii
142 IV,56 | Dialogul interreligios "nu poate pur şi simplu să înlocuiască
143 IV,56 | misionară, pe de altă parte, nu ne împiedică să intrăm în
144 IV,56 | omului, Biserica însăşi nu va înceta niciodată să aprofundeze
145 IV,56 | Acest principiu este la baza nu numai a permanentei aprofundări
146 IV,56 | cărui vestitori sunt. Oare nu prin această umilă şi încrezătoare
147 IV,56 | Biserica recunoaşte nu numai că a dat, ci că a
148 IV,57 | preaiubiţi fraţi şi surori, nu sunt în orientările pe care
149 Conclu,58| am celebrat anul jubiliar nu a fost oare pentru a relua
150 Conclu,58| susţinuţi de speranţa "care nu înşală" (Rom 5,5). ~
151 Conclu,58| să meargă sunt multe, dar nu există distanţă între aceia
152 Conclu,59| După entuziasmul jubileului nu ne întoarcem la monotonia
|