Chapter, Paragraph
1 0,1 | se încheie marele jubileu pe parcursul căruia noi am
2 0,1 | vorbit mulţimii, invitându-l pe apostol "să înainteze în
3 0,1 | de recunoştinţă: "Lăudaţi pe Domnul că este bun, în veac
4 0,2 | recunoştinţă pentru "minunile" pe care Dumnezeu le-a săvârşit
5 0,2 | asculta ceea ce Duhul Sfânt, pe tot parcursul acestui an
6 I,4 | chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă
7 I,4 | În acest timp de pe urmă! Da, jubileul ne-a
8 I,4 | niciodată rămâne vie proclamaţia pe care Isus o face despre
9 I,4 | cuvinte ale Scripturii, pe care le-aţi auzit acum,
10 I,4 | astăzi" al mântuirii care, pe cruce, deschide poarta împărăţiei
11 I,5 | în istorie! Într-adevăr, pe terenul istoriei, Dumnezeu
12 I,5 | l-am contemplat în acest an pe Cristos aşa cum ni-l prezintă
13 I,5 | 13). Şi, contemplându-l pe Cristos, noi i-am adorat
14 I,5 | i-am adorat în acelaşi timp pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt,
15 I,5 | acelaşi timp pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, Sfânta Treime
16 I,6 | lungul istoriei, o umbră pe chipul său de mireasă a
17 I,6 | a întărit paşii noştri pe drumul viitorului, făcându-ne
18 I,7 | de cuvinte, ea reprezintă pe viu chipul lui Cristos. ~
19 I,8 | pelegrinantă ~8. Mergând pe urmele sfinţilor, nenumăraţi
20 I,8 | eu mi-am oprit privirea pe şirurile lungi de pelerini,
21 I,9 | dialog privilegiat, fondat pe o simpatie reciprocă şi
22 I,10 | avertismentul lui Isus: "Lăsaţi pe copii să vină la mine" (
23 I,10 | anume să repetăm gestul pe care el l-a îndeplinit atunci
24 I,10 | însuşi al ataşamentului pe care trebuie să-l asumăm
25 I,10 | Astfel, într-un anume sens, pe urmele copiilor care au
26 I,10 | spiritualitatea muncii, să-i imite pe sfântul Iosif şi pe Isus
27 I,10 | imite pe sfântul Iosif şi pe Isus însuşi. Jubileul lor
28 I,10 | mai emoţionante este aceea pe care am avut-o cu persoanele
29 I,12 | ecleziale din lumea întreagă. Pe această linie au avut loc
30 I,13 | apoi jubileul meu personal pe drumurile Ţării Sfinte?
31 I,13 | a cuvântului" celebrată pe 23 februarie în aula Paul
32 I,13 | astfel bucuria de a mă opri pe muntele Sinai, unde s-a
33 I,13 | am reluat drumul, mergând pe muntele Nebo şi apoi în
34 I,13 | greu să-mi exprim emoţia pe care am trăit-o la gândul
35 I,13 | din nou misterul crucii pe Golgota, unde el şi-a dat
36 I,13 | fraternitate şi de pace, pe care îmi place să-l consider
37 I,13 | Regândindu-mă la climatul pe care l-am trăit în acele
38 I,15 | esenţial, marea moştenire pe care ne-o lasă nu ezit să
39 I,15 | să investim entuziasmul pe care l-am resimţit în iniţiative
40 I,15 | dintre cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi nu
41 I,15 | acestei tentaţii, căutându-l pe "a fi" înainte de "a face".
42 II,16 | Am vrea să-l vedem pe Isus" (In 12,21). Această
43 II,16 | mult ca niciodată fixată pe chipul Domnului. ~
44 II,17 | Cristos, Cuvântul vieţii, pe care l-au văzut cu ochii
45 II,17 | exactă, o mărturie veridică pe care Evangheliile, în ciuda
46 II,18 | discernământului vigilent al Bisericii. Pe baza acestor mărturii iniţiale,
47 II,18 | evangheliştii ni-l prezintă pe Isus pe drum, prin oraşe
48 II,18 | evangheliştii ni-l prezintă pe Isus pe drum, prin oraşe şi sate,
49 II,18 | îşi are epilogul dramatic pe Golgota. Este ora întunericului,
50 II,18 | se termină arătându-ni-l pe Nazarinean ca învingător
51 II,19 | Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul" (In 20,20). Chipul
52 II,19 | Domnul" (In 20,20). Chipul pe care apostolii îl contemplau
53 II,19 | Aceasta era o experienţă pe care discipolii trebuie
54 II,19 | cu adevărat la Isus decât pe calea credinţei, printr-un
55 II,19 | 13-20). Isus îi întreabă pe discipoli, aproape făcând
56 II,20 | nouă dacă vrem să mergem pe urmele sale tot mai convinşi?
57 II,21 | şi adu mâna ta şi pune-o pe coasta mea" (In 20,27).
58 II,21 | prosternează, adorându-l pe Cel Înviat, în plinătatea
59 II,22 | Apostolul Paul se situează pe aceeaşi linie atunci când
60 II,22 | Dumnezeu de acea glorie pe care el o posedă din veşnicie (
61 II,22 | 8; 1Pt 3,18). ~ Pe de altă parte, această umilire
62 II,22 | genunchiul, al celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
63 II,23 | al omului, "îl dezvăluie pe deplin omului pe om". (11) ~
64 II,23 | dezvăluie pe deplin omului pe om". (11) ~ Isus
65 II,24 | misterului care este conştiinţa pe care Cristos o are despre
66 II,24 | sa şi despre conştiinţa pe care o avea. Oare nu tocmai
67 II,24 | Evanghelistul. Asupra conştiinţei pe care o are despre el însuşi,
68 II,25 | previziunea unei încercări pe care o aşteaptă, singur
69 II,25 | chipul păcatului". "Căci pe Cristos, care nu a cunoscut
70 II,25 | durere aparent disperat pe care Isus îl înalţă pe cruce: "
71 II,25 | disperat pe care Isus îl înalţă pe cruce: "Eloi, Eloi, lama
72 II,25 | nespus, "de ce"-ul neliniştii pe care Isus îl adresează Tatălui
73 II,26 | surori, strigătul lui Isus pe cruce nu exprimă neliniştea
74 II,26 | cunoaşterea şi experienţa pe care el singur o are de
75 II,26 | Numai el, care îl vede pe Tatăl şi se bucură deplin
76 II,27 | puterea luminilor speciale pe care unii dintre ei le-au
77 II,27 | sau chiar prin experienţa pe care ei înşişi au făcut-o
78 II,27 | stări teribile de încercare pe care tradiţia mistică le
79 II,27 | asemănător cu experienţa lui Isus pe cruce, într-un amestec paradoxal
80 II,27 | unirea şi afectul carităţii pe care a primit-o în el însuşi.
81 II,27 | însuşi. Aceştia îl imită pe Mielul imaculat, Fiul unic
82 II,28 | înviat. Ea o face mergând pe urmele lui Petru care varsă
83 II,28 | 17). O face însoţindu-l pe Paul, care trăieşte experienţa
84 II,28 | a întâlnirii cu Cristos pe drumul Damascului: "Pentru
85 II,28 | drumul său, pentru a-l vesti pe Cristos lumii, la începutul
86 III,29 | centrat, în ultimă analiză, pe Cristos însuşi, pe care
87 III,29 | analiză, pe Cristos însuşi, pe care trebuie să-l cunoaştem,
88 III,29 | angaja, pentru câţiva ani, pe un drum comun pentru întreaga
89 III,29 | care s-a primit propunerea pe care am făcut-o în scrisoarea
90 III,29 | O operă care ne implică pe toţi. Doresc totuşi să sugerez,
91 III,29 | câteva priorităţi pastorale, pe care însăşi experienţa marelui
92 III,30 | care nu-i priveşte numai pe unii creştini: "Toţi credincioşii,
93 III,31 | sfânt?". Înseamnă a aşterne pe drumul său caracterul radical
94 III,31 | caracterul radical al predicii de pe munte: "Fiţi desăvârşiţi,
95 III,32 | din nou această artă de pe buzele Maestrul divin, asemenea
96 III,33 | Cristos: "Cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de către
97 III,34 | faţa numeroaselor piedici pe care lumea de astăzi le
98 III,35 | Cristos este datul original pe care se reazemă credinţa
99 III,35 | Paştele său nu numai o dată pe an, ci în fiecare duminică,
100 III,36 | duminicală, adunându-i săptămânal pe creştini ca familie a lui
101 III,39 | Ei i s-a asigurat onoarea pe care o merită în rugăciunea
102 III,40 | l-a întâlnit cu adevărat pe Cristos nu poate să-l păstreze
103 III,40 | abia conturată a viitorului pe care Duhul lui Dumnezeu
104 III,40 | mântuiesc cu orice preţ măcar pe unii" (1Cor 9,22). Făcând
105 III,40 | investind acel entuziasm ca pe un nou "talant" (cf. Mt
106 III,40 | talant" (cf. Mt 25,15) pe care Domnul ni l-a pus în
107 III,41 | mărturisitori ai credinţei pe care jubileul i-a evocat.
108 III,41 | ne rămâne decât să mergem pe urmele lor, prin harul lui
109 IV,42 | inspire din "noua poruncă" pe care el ne-a dat-o: "Precum
110 IV,42 | să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (In 13,34). ~
111 IV,42 | revarsă în noi prin Duhul pe care Isus ni l-a dat (cf.
112 IV,42 | sfânta Tereza de Lisieux, pe care am dorit s-o proclam
113 IV,43 | trebuie să fie percepută şi pe chipul fraţilor care ne
114 IV,43 | Spiritualitate de comuniune înseamnă, pe lângă acestea, capacitatea
115 IV,43 | valorifica şi a-l primi ca pe un dar al lui Dumnezeu:
116 IV,44 | 44. Pe această bază în noul secol
117 IV,44 | eficacitate problemelor pe care Biserica trebuie să
118 IV,45 | parlamentare, deoarece acţionează pe cale consultativă şi nu
119 IV,45 | esenţial, îndreptându-i, pe de altă parte, la a converge,
120 IV,45 | invitându-l să-i consulte pe cei mai tineri: "Deseori
121 IV,46 | mileniului trei să-i stimuleze pe toţi cei botezaţi şi miruiţi
122 IV,46 | sinteza decisivă în răspunsul pe care fiecare este invitat
123 IV,47 | împietrirea inimii", dar pe care Cristos a venit să-l
124 IV,48 | diviziunilor se desfăşoară pe terenul istoriei, în relaţiile
125 IV,48 | Bisericii şi darul permanent pe care ea îl va primi în mod
126 IV,48 | şi a îngustimii inimii. Pe rugăciunea lui Isus şi nu
127 IV,48 | rugăciunea lui Isus şi nu pe capacităţile noastre se
128 IV,48 | ambii plămâni" îi va stimula pe creştinii din Orient şi
129 IV,49 | împărăţiei lui Dumnezeu pe care le-a pus Isus însuşi
130 IV,49 | pământeşti, întâlnindu-i pe cei care se îndreptau spre
131 IV,50 | cele vechi, noile sărăcii pe care le întâlnim frecvent
132 IV,50 | şi să descifreze chemarea pe care el o lansează pornind
133 IV,52 | Mesajul creştin nu-i abate pe oameni de la construirea
134 IV,55 | înfruntăm şi în noul secol, pe linia indicată de Conciliul
135 IV,56 | dialogul nu poate fi fondat pe indiferentism religios,
136 IV,56 | iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul-născut" (
137 IV,56 | de bucurie, este vestea pe care avem datoria s-o anunţăm. ~
138 IV,56 | Datoria misionară, pe de altă parte, nu ne împiedică
139 IV,56 | aprofundeze căutarea sa, contând pe ajutorul Paracletului, Duhul
140 IV,56 | prezenţei sale, care-i ajută pe însăşi discipolii lui Cristos
141 IV,57 | nu sunt în orientările pe care Conciliul Vatican II
142 IV,57 | sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului care se
143 Conclu,58| să ne aventurăm, contând pe ajutorul lui Cristos. Fiul
144 Conclu,58| invită încă o dată să mergem pe cale: "Aşadar, mergeţi şi
145 Conclu,58| începuturi: putem să contăm pe puterea aceluiaşi Duh, care
146 Conclu,58| nou cărările lumii. Căile pe care fiecare dintre noi
147 Conclu,59| înviat, care ne însoţeşte pe cărările noastre, aşa cum
148 Conclu,59| noastre, aşa cum i-a însoţit pe discipolii din Emaus, lăsându-se
149 Conclu,59| marea veste: "L-am văzut pe Domnul!" (In 20,25). ~
|