Chapter, Paragraph
1 0,1 | răsună astăzi pentru noi şi ne invită să ne aducem aminte
2 0,1 | pentru noi şi ne invită să ne aducem aminte cu recunoştinţă
3 0,1 | cu pasiune prezentul, să ne deschidem cu încredere spre
4 0,2 | privirea lui Dumnezeu. Dar nu ne putem sustrage datoriei
5 0,3 | surori, noi avem datoria de a ne lansa către viitorul care
6 0,3 | lansa către viitorul care ne aşteaptă. De multe ori,
7 0,3 | viitorului. Acum trebuie să ne folosim de harul primit,
8 I,5 | favorizat, cu siguranţă, fără să ne lăsăm pradă câtuşi de puţin
9 I,9 | Şi cum să nu ne amintim în mod special întâlnirea
10 I,10 | prin mass-media. Cum să nu ne amintim atmosfera festivă
11 I,12 | poate lung, dar ceea ce ne însufleţeşte este speranţa
12 I,15 | amintiri. Dar dacă am vrea să ne rezumăm la nucleul esenţial,
13 I,15 | mulţumire şi încă mai puţin să ne îndemne la o atitudine de
14 I,15 | un dinamism nou, care să ne provoace să investim entuziasmul
15 I,15 | a te abandona leneviei. Ne aşteaptă multe lucruri de
16 I,15 | totuşi important ca atât cât ne vom propune, cu ajutorul
17 I,15 | înainte de "a face". Să ne amintim, în acest punct,
18 II,17 | Cristos nu poate decât să ne sugereze, referitor la el,
19 II,17 | în Sfânta Scriptură, să ne deschidem la lucrarea Duhului
20 II,17 | 1,1). ~ Ceea ce ne ajunge prin mijlocirea lor
21 II,20 | tot mai convinşi? Matei ne dă o indicaţie clară prin
22 II,20 | Tatăl (cf. Mt 16,17). Luca ne oferă o indicaţie care merge
23 II,20 | două indicii convergente ne fac să conştientizăm faptul
24 II,21 | conţinutul său doctrinal şi ne permite să accedem, într-un
25 II,21(10)| unanimitate, noi învăţăm să ne încredinţăm unui singur
26 II,23 | şi om în acelaşi timp, el ne revelează şi chipul autentic
27 II,24 | evident din Evanghelii, care ne oferă o serie de elemente
28 II,24 | graţie cărora noi putem să ne introducem în acea "zonă-frontieră"
29 II,24 | Tatălui meu?" (Lc 2,49). Nu ne miră, aşadar, că la maturitate,
30 II,24 | 38). ~ Atât cât ne este permis să reţinem că,
31 II,25 | Contemplarea chipului lui Cristos ne conduce astfel să abordăm
32 II,25 | 34). Este oare posibil să ne imaginăm o suferinţă mai
33 II,27 | un ajutor serios poate să ne vină din marele patrimoniu
34 II,27 | trăită" a sfinţilor. Ei ne oferă indicaţii importante,
35 III,29 | Celui Înviat printre noi, ne punem astăzi întrebarea
36 III,29 | Fap 2,37). ~ Noi ne întrebăm cu un optimism
37 III,29 | problemele. În mod cert, nu ne seduce perspectiva naivă
38 III,29 | Nu, nu o formulă magică ne va mântui, ci o persoană,
39 III,29 | persoană, şi certitudinea că ea ne inspiră: Eu sunt cu voi! ~
40 III,29 | oportunitatea extraordinară de a ne angaja, pentru câţiva ani,
41 III,29 | relansare pastorală care ne aşteaptă. O operă care ne
42 III,29 | ne aşteaptă. O operă care ne implică pe toţi. Doresc
43 III,31 | programului pastoral care ne angajează la începutul noului
44 III,32 | Este necesar să învăţăm a ne ruga, ca şi cum am începe
45 III,32 | discipoli: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!" (Lc 11,1). Prin
46 III,32 | în noi de Duhul Sfânt, ea ne deschide, prin Cristos şi
47 III,34 | rugăciunea publică din Biserică ne invită să consacrăm şi să
48 III,35 | glorie. Nu ştim ce evenimente ne va rezerva mileniul care
49 III,37 | cel prin care Dumnezeu ne arată inima sa compătimitoare
50 III,37 | inima sa compătimitoare şi ne reconciliază în mod deplin
51 III,38 | Primatul harului ~38. A ne angaja cu mare încredere,
52 III,38 | încredere, în programul care ne aşteaptă, la o pastoraţie
53 III,38 | programa. Desigur, Dumnezeu ne cere o reală colaborare
54 III,38 | colaborare la harul său şi ne invită, aşadar, să investim
55 III,38 | Rugăciunea ne ajută să trăim tocmai în
56 III,38 | tocmai în acest adevăr. Ea ne aminteşte în mod constant
57 III,38 | este respectat, trebuie să ne mirăm oare dacă proiectele
58 III,41 | poate prea obişnuiţi să ne gândim la martiri în termeni
59 III,41 | drumul viitorului. Nouă nu ne rămâne decât să mergem pe
60 IV,43 | iată marea provocare care ne stă înainte în mileniul
61 IV,43 | pe chipul fraţilor care ne stau alături. Spiritualitate
62 IV,43 | egoiste, care permanent ne întind capcane şi generează
63 IV,43 | deficienţă, gelozie. Să nu ne facem iluzii: fără acest
64 IV,44 | noul secol va trebui să ne angajăm mai mult ca niciodată
65 IV,44 | garantarea comuniunii. Cum să nu ne gândim, înainte de toate,
66 IV,44 | verificare continuă care să ne asigure autentica inspiraţie
67 IV,45 | În acest scop trebuie să ne însuşim vechea înţelepciunea,
68 IV,48 | trista moştenire a trecutului ne urmăreşte dincolo de pragul
69 IV,48 | realitate, făcându-ne să ne fixăm privirea asupra lui
70 IV,48 | revelaţie şi invocaţie. Ea ne revelează unitatea lui Cristos
71 IV,48 | Rugăciunea lui Cristos ne aminteşte că este necesar
72 IV,48 | acelaşi timp un imperativ care ne obligă, o forţă care ne
73 IV,48 | ne obligă, o forţă care ne susţine, un reproş salutar
74 IV,50 | mare de cuvinte la care ne expune zilnic societatea
75 IV,51 | 51. Şi apoi cum să ne ţinem deoparte în faţa perspectivelor
76 IV,51 | Mă refer la datoria de a ne angaja pentru respectul
77 IV,51 | mod, slujirea faţă de om ne impune să strigăm, la timp
78 IV,51 | să strigăm, la timp sau ne la timp, că toţi cei care
79 IV,52 | creştinismului. Dacă aceasta din urmă ne face conştienţi de caracterul
80 IV,52 | al istoriei, aceasta nu ne absolvă nici într-un fel
81 IV,54 | Aceasta este o misiune care ne face să fim îngrijoraţi
82 IV,54 | privim la slăbiciunile care ne fac de atâtea ori opaci
83 IV,54 | lui Cristos, vom şti să ne deschidem harului care ne
84 IV,54 | ne deschidem harului care ne face oameni noi. ~
85 IV,56 | 1Pt 3,15). Nu trebuie să ne fie teamă că poate fi o
86 IV,56 | este pentru noi harul care ne umple de bucurie, este vestea
87 IV,56 | misionară, pe de altă parte, nu ne împiedică să intrăm în dialog
88 IV,57 | o busolă sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului
89 Conclu,58| unui ocean vast în care să ne aventurăm, contând pe ajutorul
90 Conclu,58| Cristos, contemplat şi iubit, ne invită încă o dată să mergem
91 Conclu,58| Acest mandat misionar ne introduce în al treilea
92 Conclu,58| revărsat la Rusalii şi care ne îndeamnă astăzi să plecăm
93 Conclu,58| evanghelizării. ~ Ne însoţeşte în acest drum
94 Conclu,59| entuziasmul jubileului nu ne întoarcem la monotonia cotidiană.
95 Conclu,59| pregătit pentru drumul care ne aşteaptă. Trebuie să imităm
96 Conclu,59| răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus, în Cristos
97 Conclu,59| Isus cel înviat, care ne însoţeşte pe cărările noastre,
98 Conclu,59| frângerea pâinii" (Lc 24,35), să ne găsească vigilenţi şi pregătiţi
99 Conclu,59| timp ce el se încheie să ne deschidem spre un viitor
|