Chapter,  Paragraph

 1  0,3     |    fiecărei Biserici, care face ca el să se adapteze diverselor
 2  I,5     |           şi scopul ei ultim. Prin el se revelează într-adevăr
 3  I,8     |            şi care, în dialogul cu el, îşi relua drumul său de
 4  I,9     |            mesajul său, chiar dacă el este exigent şi marcat de
 5  I,10    |        celor care au participat la el în mod direct, dar şi tuturor
 6  I,10    |         care au luat cunoştinţă de el sau au participat la el
 7  I,10    |            el sau au participat la el de la distanţă prin mass-media.
 8  I,10    |          să repetăm gestul pe care el l-a îndeplinit atunci când "
 9  I,13    |            crucii pe Golgota, unde el şi-a dat viaţa pentru noi.
10 II,17    |          ne sugereze, referitor la el, ceea ce spune Sfânta Scriptură,
11 II,18    | aproximativ 30 de ani petrecuţi de el la Nazaret (cf. Lc 3,23),
12 II,18    |             Mt 13,55) şi "tâmplar" el însuşi, bine plasat în rândul
13 II,18    |      doisprezece apostoli aleşi de el (cf. Mc 3,13-19), de un
14 II,18    |       strălucitor şi primesc de la el darul Duhului (cf. In 20,
15 II,19    |          numai după ce a constatat el însuşi minunea (cf. In 20,
16 II,19    |            gândeşte "lumea" despre el. Primeşte răspunsul: "Unii,
17 II,19    |            cu totul altul! Ceea ce el aşteaptă de la ai "săi"
18 II,19    |      mărturisită de Petru, şi prin el de Biserica din toate timpurile,
19 II,21(10)|   indivizibile, inseparabile (...) el nu este divizat sau separat
20 II,22    |    Cuvântul "s-a făcut trup" şi că el a asumat toate dimensiunile
21 II,22    |    Dumnezeu de acea glorie pe care el o posedă din veşnicie (cf.
22 II,23    |           chipului lui Cristos. În el, Dumnezeu ne-a binecuvântat
23 II,23    |    Dumnezeu şi om în acelaşi timp, el ne revelează şi chipul autentic
24 II,23    |        adevărat om, omul poate, în el şi prin el, să devină cu
25 II,23    |          omul poate, în el şi prin el, să devină cu adevărat fiul
26 II,24    |          în templul din Ierusalim? El părea atunci conştient de
27 II,24    |   conştiinţei pe care o are despre el însuşi, Isus nu are nici
28 II,24    |          în condiţia umană în care el creştea "în înţelepciune,
29 II,24    |           afirmând că în definitiv el a fost respins şi condamnat
30 II,25    |          cere să îndepărteze de la el, dacă este posibil, potirul
31 II,25    |          oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea
32 II,26    |      mântuirea tuturor. În timp ce el se identifică cu păcatul
33 II,26    |      nostru, "abandonat" de Tatăl, el se abandonează în mâinile
34 II,26    |  cunoaşterea şi experienţa pe care el singur o are de la Dumnezeu,
35 II,26    |       acest moment de obscuritate, el vede în mod limpede gravitatea
36 II,26    |         păcatului şi suferă pentru el. Numai el, care îl vede
37 II,26    |            suferă pentru el. Numai el, care îl vede pe Tatăl şi
38 II,26    |       Tatăl şi se bucură deplin de el, experimentează până la
39 II,27    |    carităţii pe care a primit-o în el însuşi. Aceştia îl imită
40 II,27    |          înţeleg unele lucruri din el, deoarece le resimt eu însămi". (14)
41 II,28    |        imaginea crucificării sale. El a înviat! Dacă nu ar fi
42 II,28    |           toţi cei care ascultă de el cauză de mântuire veşnică" (
43 II,28    |       celui de-al treilea mileniu: el "este acelaşi şi rămâne
44 III,29   |         imităm, pentru a trăi prin el viaţa trinitară şi pentru
45 III,29   |          şi pentru a transforma cu el istoria până la împlinirea
46 III,29   |             Este totuşi necesar ca el să se traducă prin orientări
47 III,30   |           lui Cristos, pentru care el s-a jertfit, tocmai în scopul
48 III,33   |   profunzime poate duce relaţia cu el. ~          Marea tradiţie
49 III,35   |           dar avem certitudinea că el va sta puternic în mâinile
50 III,37   |        cunoaşte bine inima omului. El este Domnul istoriei. ~
51 III,38   |           Cristos şi, în raport cu el, primatul vieţii interioare
52 III,40   | înculturare. Rămânând în întregime el însuşi, în absolută fidelitate
53 III,40   |          şi de tradiţia eclezială, el va purta şi imaginea multor
54 IV,42    |         din "noua poruncă" pe care el ne-a dat-o: "Precum v-am
55 IV,44    |          şi, în strânsă relaţie cu el, colegialitatea episcopală?
56 IV,48    |          primi în mod misterios în el până la sfârşitul timpurilor.
57 IV,49    |            mai ales în cei cu care el însuşi a dorit să se identifice: "
58 IV,49    |         cei care se îndreptau spre el pentru toate problemele
59 IV,50    |        descifreze chemarea pe care el o lansează pornind de la
60 IV,57    |   beneficiat în secolul al XX-lea: el ne-a oferit o busolă sigură
61 Conclu,59|            nostru a fost autentic, el ne-a pregătit pentru drumul
62 Conclu,59|     mântuitorul omului. În timp ce el se încheie să ne deschidem