1003-consu | cont-ignor | ilie-negli | negoc-rezer | rezis-zorii
bold = Main text
Chapter, Paragraph grey = Comment text
501 III,29 | culturilor, chiar dacă ţine cont de timp şi de cultură, pentru
502 Conclu,58 | fost oare pentru a relua contactul cu acest izvor de apă vie
503 Conclu,58 | la începuturi: putem să contăm pe puterea aceluiaşi Duh,
504 I,5 | sfârşitul" (Ap 22,13). Şi, contemplându-l pe Cristos, noi i-am adorat
505 III,33 | mulţumire, laudă, adoraţie, contemplare, ascultare, afecţiune arzătoare,
506 II,28 | oferită mântuirea lumii. Dar contemplaţia sa asupra chipului lui Cristos
507 I,15 | Dumnezeu, să fie înrădăcinat în contemplaţie şi în rugăciune. Timpul
508 III,34 | disponibili la experienţa contemplativă şi este important ca ei
509 I,9 | trebuie să fie tinerii, dar şi contemplativi, dornici de rugăciune, de "
510 II,16 | fi mai întâi noi înşine contemplatori ai chipului său. Marele
511 II,19 | Chipul pe care apostolii îl contemplau după înviere era acelaşi
512 II,28 | Biserica nu încetează să contemple acest chip însângerat, în
513 II,22 | numeroase sfere ale culturii contemporane, numai credinţa în divinitatea
514 IV,46 | împărăţiei. ~ În acest context se conturează şi orice altă
515 IV,46 | dramatică din cauza schimbării contextului social şi a secătuirii religioase
516 I,7 | persoanelor consacrate, de la un continent la altul al pământului,
517 III,29 | acesta şi sensul adunărilor continentale ale sinodului episcopilor
518 IV,48 | viitor să nu dea roade. Să continuăm, aşadar, cu încredere drumul
519 III,36 | vrea deci să insist, în continuarea scrisorii Dies Domini, ca
520 II,21 | totuşi meticulos cântărită în conţinutul său doctrinal şi ne permite
521 I,8 | Observând apoi şuvoiul continuu al grupurilor, m-am retras
522 I,14 | Problema datoriei multilaterale contractate de ţările cele mai sărace
523 IV,50 | noul mileniu împovărată de contradicţiile unei creşteri economice,
524 III,31 | locuirea Duhului său, ar fi un contrasens în mulţumirea cu o viaţă
525 0,3 | încheierea anului jubiliar, contribuţia ministerului meu petrin,
526 IV,52 | şi mai organic, propria contribuţie la soluţionarea problemei
527 II,23(12) | adevărat Dumnezeu", Discorso II contro gli ariani 70: PG 26,425
528 IV,51 | aceste domenii delicate şi controversate, este important să se facă
529 II,18 | preocupat să-i stabilească un contur, adunând pentru aceasta
530 III,40 | un început, o icoană abia conturată a viitorului pe care Duhul
531 II,18 | Scrierile evanghelice converg apoi în a arăta tensiunea
532 IV,45 | pe de altă parte, la a converge, şi în ceea ce este discutabil,
533 II,20 | 18). Aceste două indicii convergente ne fac să conştientizăm
534 Conclu,58 | cale: "Aşadar, mergeţi şi convertiţi popoarele, botezându-le
535 III,37 | să propună într-o manieră convingătoare şi eficientă practica sacramentului
536 III,31 | propune din nou tuturor cu convingere această "dimensiune înaltă"
537 III,31 | consecinţe. Înseamnă a exprima convingerea că, dacă Botezul este o
538 II,20 | mergem pe urmele sale tot mai convinşi? Matei ne dă o indicaţie
539 I,4 | Ap 11,17). În bula de convocare a jubileului făceam urarea
540 III,29 | pastoraţiei obişnuite. În mijlocul coordonatelor universale şi de nerenunţat,
541 I,10 | persoane umane. ~ Copiii, cu veselia lor de nestăvilit,
542 I,10 | pus în mijlocul lor" un copil şi l-a făcut simbolul însuşi
543 II,25 | înaintea ochilor noştri. Isus, copleşit de previziunea unei încercări
544 III,29 | mulţumirile mele pentru adeziunea cordială cu care s-a primit propunerea
545 I,9 | mulţumirile mele cele mai cordiale. Dar mai presus de cifre,
546 II,28 | Iesu memoria, dans vera cordis gaudia: Cât este de dulce
547 II,24 | inspiraţi de sus, au perceput corect în cuvintele rostite de
548 0,2 | evanghelizatoare. ~ A corespuns jubileul acestui ţel? Angajamentul
549 II,21 | trupul, gloria divină şi cortul său printre oameni! În unirea
550 IV,51 | frecvent ameninţată de coşmarul războaielor catastrofice?
551 III,40 | fie trăit ca un angajament cotidian de către comunităţile şi
552 II,19 | îndoială, nu le-a fost uşor să creadă. Abia după un itinerar spiritual
553 III,41 | încrezător, întreprinzător şi creativ de exemplul luminos al numeroşilor
554 III,37 | înarmeze cu mare încredere, creativitate şi perseverenţă în a-l prezenta
555 II,17 | oferă într-o manieră deplin credibilă. (9) ~
556 II,18 | pentru aceasta mărturii credibile (cf. Lc 1,3) şi trudind
557 I,14 | parlamentele din numeroase state creditoare au votat o substanţială
558 II,22 | Cristos este aceea care creează probleme, în alte contexte
559 I,4 | care nu se mulţumeşte să creeze lumea şi omul, ci merge
560 III,35 | comunitatea creştină a crescut mult în modul său de a celebra
561 II,24 | condiţia umană în care el creştea "în înţelepciune, în înălţime
562 IV,43 | mijloacele sale de expresie şi de creştere. ~
563 IV,50 | împovărată de contradicţiile unei creşteri economice, culturale, tehnologice,
564 IV,52 | tensiunea escatologică a creştinismului. Dacă aceasta din urmă ne
565 IV,43 | unde se formează omul şi creştinul, unde se educă slujitorii
566 I,5 | Glorie ţie, Isuse Cristoase, astăzi şi întotdeauna tu
567 IV,49 | iubire; este o pagină de cristologie care proiectează o rază
568 IV,48 | revarsă permanent de la Cristos-capul în trupul său mistic. Rugăciunea
569 IV,45 | ştie, nu se inspiră din criteriile democraţiei parlamentare,
570 III,37 | aflau la originea acestei crize nu au dispărut în timpul
571 III,37 | posibile pentru a face faţă crizei "sensului păcatului" care
572 III,37 | fraţi întru preoţie, în faţa crizelor temporare! Darurile Domnului -
573 II,28 | se poate opri la imaginea crucificării sale. El a înviat! Dacă
574 II,27 | agonia sa nu era mai puţin crudă. Este un mister, dar vă
575 IV,45(31) | 23,26 la Sulpicio Severo: CSEL 29, 193.
576 III,32 | ca şi cum am începe să culegem din nou această artă de
577 II,18 | Nazaret (cf. Lc 3,23), ei au cules date despre viaţa sa de "
578 II,20 | mister, care îşi are expresia culminantă în solemna proclamaţie a
579 IV,48 | asemănător trebuie să fie cultivat dialogul ecumenic cu fraţii
580 IV,55 | mai pronunţat pluralism cultural şi religios, atât cât este
581 II,22 | răspândit în numeroase sfere ale culturii contemporane, numai credinţa
582 IV,56 | creştin cu filozofiile, culturile, religiile. Adesea Duhul
583 III,29 | variaţia timpurilor şi a culturilor, chiar dacă ţine cont de
584 III,29 | însuşi, pe care trebuie să-l cunoaştem, să-l iubim, să-l imităm,
585 III,38 | dacă proiectele pastorale cunosc eşecul şi lasă în suflet
586 II,19 | delimiteze etapele în scena bine cunoscută din Cezareea lui Filip (
587 I,7 | se referă la papii bine cunoscuţi ai istoriei, fie la figurile
588 IV,42 | Am înţeles că iubirea cuprinde toate vocaţiile, că iubirea
589 I,6 | ştiind că Biserica însăşi, cuprinzând în sânul său păcătoşi, este "
590 IV,44 | ceea ce priveşte reforma Curiei Romane, organizarea sinoadelor,
591 III,38 | care dintotdeauna întinde o cursă întregului drum spiritual
592 I,8 | realizat în suflete? Se cuvine să tăcem şi să adorăm, încredinţându-ne
593 II,28 | întâlnirii cu Cristos pe drumul Damascului: "Pentru mine a trăi este
594 III,35 | persevereze în această direcţie, dând o importanţă specială Euharistiei
595 II,28 | sa. Dulcis Iesu memoria, dans vera cordis gaudia: Cât
596 II,18 | Fără totuşi să constituie o dare de seamă organică şi detaliată,
597 IV,46 | această chemare solicită dăruirea totală de sine şi a propriilor
598 III,35 | ziua Domnului înviat şi a darului Duhului, adevăratul Paşte
599 IV,42 | poruncă" pe care el ne-a dat-o: "Precum v-am iubit eu,
600 II,18 | cf. Lc 3,23), ei au cules date despre viaţa sa de "fiu
601 II,18 | seamă organică şi detaliată, datele devin apoi mai abundente
602 I,14 | ţările cele mai sărace şi mai datoare. Îmi exprim dorinţa ca guvernele
603 IV,47 | mai conştiente de atenţia datorată fiilor şi să se facă subiecţi
604 III,35 | învierii lui Cristos este datul original pe care se reazemă
605 II,22 | i-a dăruit numele ce stă deasupra oricărui nume, ca la numele
606 I,13 | unde s-a împlinit darul decalogului şi al primei alianţe. O
607 I,14 | finalizeze urgent aceste decizii parlamentare. Problema datoriei
608 I,14 | care au mai mare putere decizională, să reuşească să găsească
609 II,18 | acestor mărturii iniţiale, ei declară, sub acţiunea iluminată
610 II,18 | iluminată de Duhul Sfânt, faptul deconcertat din punct de vedere uman
611 IV,43 | servi puţin. Ele vor deveni decoruri fără suflet, măşti de comuniune
612 IV,46 | secătuirii religioase care decurge din consumism şi secularism.
613 III,34 | Eu însumi m-am gândit să dedic următoarele cateheze de
614 I,10 | a primei mari întâlniri dedicate copiilor? A începe cu ei
615 IV,43 | generează competiţii, carierism, deficienţă, gelozie. Să nu ne facem
616 II,18 | urmată de o nouă, radioasă şi definitivă auroră. În fine, scrierile
617 II,21 | transfigurată prin înviere: "Adu degetul tău aici şi vezi mâinile
618 IV,45 | cale consultativă şi nu deliberativă; (29) totuşi ele nu-şi pierd
619 IV,51 | mai ales în aceste domenii delicate şi controversate, este important
620 IV,48 | a promova comuniunea în delicatul domeniu al angajamentului
621 II,27 | Măslinilor se bucura de toate deliciile Sfintei Treimi, şi totuşi
622 II,19 | Evanghelia însăşi pare să-i delimiteze etapele în scena bine cunoscută
623 I,15 | îndemne la o atitudine de demobilizare. Dimpotrivă, experienţele
624 IV,45 | se inspiră din criteriile democraţiei parlamentare, deoarece acţionează
625 III,34 | crede în mod obişnuit. O demonstrează experienţa atâtor grupuri
626 II,25 | mare, o obscuritate mai densă? În realitate, păstrând
627 IV,51 | Şi apoi cum să ne ţinem deoparte în faţa perspectivelor unui
628 II,25 | i-ai eliberat (...) Nu te depărta de mine / Căci se apropie
629 II,19 | siguranţă un răspuns bun, dar departe încă - şi cât de mult! -
630 III,40 | noului mileniu. Astăzi este depăşită, chiar şi în ţările cu tradiţie
631 IV,54 | arată cu o astfel de imagine dependenţa Bisericii de Cristos, soarele
632 I,14 | a unei probleme de care depinde procesul dezvoltării din
633 III,37 | probleme. Invitam atunci la depunerea tuturor eforturilor posibile
634 IV,46 | un efort generos trebuie depus - mai ales prin rugăciune
635 I,10 | mulţimea de muncitori care s-a derulat la 1 mai, de tradiţionala
636 I,8 | numeroaselor celebrări. Foarte des eu mi-am oprit privirea
637 III,30 | plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea iubirii". (16) ~
638 III,31 | predicii de pe munte: "Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc
639 IV,54 | secol, un nou mileniu se deschid în lumina lui Cristos. Totuşi
640 IV,45 | indicând încrederea şi deschiderea, pentru a răspunde în mod
641 III,41 | Memoria jubiliară ne-a deschis un scenariu surprinzător,
642 III,33 | angajamentul în istorie: deschizând inima la iubirea lui Dumnezeu,
643 0,2 | şi, într-un anumit sens, descifrat pentru a asculta ceea ce
644 IV,50 | credinţă în Cristos şi să descifreze chemarea pe care el o lansează
645 IV,51 | catastrofice? Sau în faţa desconsiderării drepturilor fundamentale
646 II,18 | o bucurie de nespus, îl descoperă viu şi strălucitor şi primesc
647 III,30 | Este necesar atunci să se descopere, în întreaga sa valoare
648 IV,46 | Botezului. În special, se va descoperi mai bine vocaţia care este
649 IV,49 | Cristos, trebuie să ştim să-l descoperim mai ales în cei cu care
650 II,27 | care tradiţia mistică le descrie ca "noaptea neagră". Foarte
651 III,38 | lasă în suflet un sentiment descurajant de frustrare? Facem atunci
652 I,10 | familiilor, în care au fost desemnaţi lumii ca "primăvara familiei
653 IV,53 | deja s-au produs în timpul desfăşurării sale - mă gândesc, în special,
654 II,22 | este cu adevărat kenosis, "despuiere" din partea Fiului lui Dumnezeu
655 I,5 | asemenea unui grăunte de muştar destinat să devină un arbore mare (
656 IV,53 | economisi trebuie să fie destinaţi scopurilor caritative. Este
657 IV,51 | fundamentale de care depind destinul fiinţei umane şi viitorul
658 III,35 | originilor lumii şi cel al destinului ei final". (21) ~
659 II,18 | dare de seamă organică şi detaliată, datele devin apoi mai abundente
660 I,10 | pot să mă opresc asupra detaliilor fiecărui eveniment jubiliar.
661 III,34 | devină oarecum un punct determinant al întregului program pastoral.
662 III,33 | şi la iubirea fraţilor, devenind capabilă de a construi istoria
663 III,29 | activitate colegială, astăzi devenită obişnuită, îndrumată fiind
664 IV,52 | soluţionarea problemei sociale, devenite astăzi o problemă planetară. ~
665 III,31 | timp a-l întreba: "Vrei să devii sfânt?". Înseamnă a aşterne
666 IV,51 | faţa perspectivelor unui dezastru economic, care fac neprimitoare
667 I,10 | invitaţie privind asanarea dezechilibrelor economice şi sociale care
668 II,23 | autentic al omului, "îl dezvăluie pe deplin omului pe om". (11) ~
669 IV,47 | splendoarea sa originară, dezvăluind ceea ce Dumnezeu a voit
670 II,20 | carnea şi sângele ţi-au dezvăluit-o, ci Tatăl meu care este
671 IV,48 | primim acest dar şi să-l dezvoltăm într-o manieră mereu mai
672 I,14 | de care depinde procesul dezvoltării din numeroase ţări, cu grave
673 IV,45 | dintre episcopi, preoţi şi diaconi, între păstori şi întreg
674 0,1 | episcopat, preoţilor şi diaconilor, persoanelor consacrate,
675 III,29 | alegerile fiecărei comunităţi diecezane cu cele ale Bisericilor
676 I,12 | semnificativ faptul că numeroase dieceze au simţit dorinţa de a veni
677 III,40 | persoane şi în atenţia pentru diferitele culturi în care trebuie
678 III,36 | condiţii de solitudine şi de dificultate, aspectele specifice identităţii
679 III,39 | perspectivă, chiar prin difuzarea în familii a Bibliei. În
680 I,12 | rezerve o atenţie specială dimensiunii ecumenice. Ce ocazie mai
681 II,22 | şi că el a asumat toate dimensiunile umane, în afară de păcat (
682 IV,56 | harului nemărginit de bogat al dimensiunilor şi implicaţiilor pentru
683 I,9 | de a se face "străjerii dimineţii" (cf. Is 21,11-12) în zorii
684 III,34 | vadă credinţa lor progresiv diminuată şi ar sfârşi prin a ceda
685 Conclu,59 | apostolului Paul: "Tind la cele dinainte; cu ochii la ţintă, urmăresc
686 I,5 | Apocalipsul: "Alfa şi omega, cel dintâi şi cel din urmă, începutul
687 IV,44 | mijloace care, conform marilor directive ale Conciliului Vatican
688 IV,46 | eclezial şi în supunere faţă de directivele autorităţii păstorilor.
689 III,34 | trebui să se valorifice, cu discernământul cuvenit, formele populare
690 II,18 | asupra documentelor supuse discernământului vigilent al Bisericii. Pe
691 II,23(12) | fost cu adevărat Dumnezeu", Discorso II contro gli ariani 70:
692 IV,50 | boală, la marginalizare sau discriminare sociale. Creştinii care
693 IV,51 | care sfârşeşte prin a face discriminări între viaţă şi viaţă, în
694 IV,43 | în mod concret? Şi aici discursul ar putea să devină imediat
695 IV,45 | converge, şi în ceea ce este discutabil, spre alegeri ponderate
696 IV,51 | chiar dacă ar apela la o discutabilă solidaritate, care sfârşeşte
697 II,22 | reduce sau de a face să dispară caracterul concret şi istoric
698 III,37 | originea acestei crize nu au dispărut în timpul acestui scurt
699 IV,50 | economice, dar expuse la disperarea nonsensului, la capcana
700 III,36 | antidotul cel mai natural al dispersării. Ea este locul privilegiat
701 III,34 | această vocaţie îi face mai disponibili la experienţa contemplativă
702 III,40 | o mărturie de generoasă disponibilitate. Trebuie să valorificăm
703 IV,51 | între viaţă şi viaţă, în dispreţ faţă de demnitatea proprie
704 IV,46 | Duhul. Profeţiile să nu le dispreţuiţi. Cercetaţi toate şi păstraţi
705 I,6 | Noi eram de mult timp dispuşi pentru acest examen de conştiinţă,
706 III,32 | un creştinism care să se distingă înainte de toate prin arta
707 IV,46 | ocupă datoria de a promova diversele tipuri de asociaţii, care,
708 III,40 | cuvenit itinerarului tot mai diversificat al fiecărei persoane şi
709 III,40 | situaţie care devine tot mai diversificată şi mai pregnantă în contextul
710 IV,46 | integrare organică a legitimei diversităţi. Este realitatea multor
711 IV,48 | credinţă şi în respectul diversităţilor legitime, acceptându-se
712 I,10 | propune, printr-un plăcut divertisment, mesaje pozitive, sănătoase
713 II,21 | plinătatea splendorii sale divine şi exclamă în permanenţă: "
714 II,23 | mult încă spre perspectiva "divinizării", prin primirea în Cristos
715 II,24 | Această identitate divino-umană reiese în mod evident din
716 IV,48 | indivizibilă. Realitatea diviziunilor se desfăşoară pe terenul
717 IV,45(30) | omnes ad consilium vocari diximus, quia saepe iuniori Dominus
718 II,25 | pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu" (
719 II,21 | cântărită în conţinutul său doctrinal şi ne permite să accedem,
720 II,18 | Lc 1,3) şi trudind asupra documentelor supuse discernământului
721 III,30 | programatică, din constituţia dogmatice asupra Bisericii Lumen gentium,
722 II,18 | şi sate, însoţit de cei doisprezece apostoli aleşi de el (cf.
723 III,30(15)| Sfântul Ciprian, De orat. Dom. 23: PL 4, 553; cf. Lumen
724 I,5 | astăzi şi întotdeauna tu vei domni". Cu acest cântec repetat
725 III,35 | Regele regilor şi Domnul domnilor" (Ap 19,16), şi, celebrând
726 IV,48 | spre Bisericile din Orient, dorind ca schimbul de daruri care
727 IV,43 | suferinţele sale, pentru a-i intui dorinţele şi a avea grijă de nevoile
728 I,9 | tinerii, dar şi contemplativi, dornici de rugăciune, de "sens",
729 I,14 | financiare internaţionale s-a dovedit mai problematică. Este de
730 IV,54 | mysterium lunae atât de drag contemplării sfinţilor părinţi,
731 II,24 | celei mai dure. Dar nici drama patimii, nici moartea nu
732 II,18 | finală care îşi are epilogul dramatic pe Golgota. Este ora întunericului,
733 IV,46 | ea a devenit cu adevărat dramatică din cauza schimbării contextului
734 IV,45 | participare prevăzute de Dreptul canonic, precum consiliile
735 IV,50 | nonsensului, la capcana drogurilor, la abandonul la vârsta
736 II,21(10) | Cuvânt şi Domn Isus Cristos": DS 301-302.
737 III,31 | familiilor creştine trebuie să ducă în această direcţie. Este
738 II,28 | cordis gaudia: Cât este de dulce amintirea lui Isus, izvorul
739 II,28 | comoara sa, bucuria sa. Dulcis Iesu memoria, dans vera
740 III,35 | importanţă specială Euharistiei duminicale şi duminicii însăşi, înţeleasă
741 IV,56 | fiecăruia: darul revelării lui Dumnezeu-iubire care "atât de mult a iubit
742 I,4 | Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic" (Ap 11,17).
743 II,19 | Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu" (Mt 16,16). ~
744 I,9 | uneori a supus la o probă dură misiunea organizatorilor
745 II,24 | supusă încercării celei mai dure. Dar nici drama patimii,
746 II,25 | păstrând realismul unei dureri de nespus, "de ce"-ul neliniştii
747 II,27 | că Isus însuşi în abisul durerii, moare implorând iertarea
748 III,33 | spiritual şi cunoaşte chiar dureroase purificări ("noaptea neagră"),
749 IV,48 | cânta împreună: "Iată, cât e de bine şi de plăcut să
750 II,27 | Dumnezeu Tatăl îi arată Ecaterinei din Siena cum în sufletele
751 IV,54(38) | Augustin: "Luna intellegitur Ecclesia, quod suum lumen non habeat,
752 IV,45(29) | la ministerul preoţilor Ecclesiae de mysterio (15 august 1997):
753 IV,49 | rămânând la cuvintele fără echivoc ale Evangheliei, în persoana
754 I,9 | organizatorilor şi a animatorilor, ecleziali sau civili. Doresc să profit
755 III,30 | fel de aspect spiritual ecleziologiei, ci mai curând pentru a
756 IV,51 | perspectivelor unui dezastru economic, care fac neprimitoare şi
757 IV,51 | faţă de cultură, politică, economie, familie, pentru ca pretutindeni
758 IV,53 | anului, banii care s-au putut economisi trebuie să fie destinaţi
759 Conclu,58 | drumului nostru. Făcându-mă ecoul vocii însăşi a lui Isus (
760 IV,48 | iubire şi mai ales marele ecumenism al sfinţeniei, cu ajutorul
761 IV,53(37) | Scrisoare către romani, Pref., Ed. Funk, I, 252.
762 III,29 | totuşi să sugerez, pentru edificarea şi orientarea comună, câteva
763 IV,43 | omul şi creştinul, unde se educă slujitorii altarului, cei
764 IV,47 | aşa fel încât, printr-o educaţie evanghelică tot mai completă,
765 IV,43 | făcând-o să apară ca principiu educativ în toate locurile unde se
766 IV,46 | parohiilor, a centrelor educative, a familiilor, suscitând
767 I,9 | prietenul suprem şi totodată educatorul unei prietenii cu adevărat
768 IV,44 | răspunde cu promptitudine şi eficacitate problemelor pe care Biserica
769 IV,47 | subiecţi activi ai unei eficiente prezenţe ecleziale şi sociale
770 I,12 | naşterii lui Cristos? Multe eforturi au fost făcute în acest
771 III,37 | atunci la depunerea tuturor eforturilor posibile pentru a face faţă
772 IV,43 | şi respingând tentaţiile egoiste, care permanent ne întind
773 III,29 | subliniat pregătirea jubileului, elaborând liniile semnificative pentru
774 III,31 | A aminti acest adevăr elementar, punându-l la baza programului
775 IV,50 | îngrijirile medicale cele mai elementare, care nu au case unde să
776 III,29 | Bisericile locale se pot stabili elementele concrete ale unui program -
777 IV,45 | spiritualitatea comuniunii dă suflet elementelor instituţionale, indicând
778 II,25 | Au nădăjduit şi tu i-ai eliberat (...) Nu te depărta de mine /
779 I,10 | jubiliară a fost într-adevăr elocventă: numeroase familii provenind
780 I,6 | întotdeauna. Cum să uităm emoţionanta Liturghie din 12 martie
781 I,9 | presus de cifre, ceea ce m-a emoţionat foarte mult a fost constatarea
782 IV,54(38) | allegorice sol appellatus est": Enarr. in Ps. 10,3: CCL 38,42.
783 IV,46 | de sine şi a propriilor energii pentru cauza împărăţiei. ~
784 II,17(8) | Ignoratio enim Scripturarum ignoratio Christi
785 I,9 | întâlnirea plină de bucurie şi entuziasmată a tinerilor? Dacă există
786 III,29 | Este, aşadar, o muncă entuziastă de relansare pastorală care
787 III,41 | această celebră "lege" enunţată de Tertulian s-a adeverit
788 Conclu,59 | 6 ianuarie, solemnitatea Epifaniei Domnului, 2001, al 23-lea
789 II,18 | criza finală care îşi are epilogul dramatic pe Golgota. Este
790 IV,44 | relaţie cu el, colegialitatea episcopală? Este vorba despre realităţi
791 0,1 | Fraţilor mei întru episcopat, preoţilor şi diaconilor,
792 I,11 | o parte semnificativă a episcopatului mondial, am încredinţat
793 0,3 | dintre ele, adunată în jurul episcopului său, în ascultarea cuvântului,
794 III,38 | experienţa discipolilor din episodul evanghelic al pescuitului
795 IV,45(31) | fidelem Spiritus Dei spirat": Epist. 23,26 la Sulpicio Severo:
796 IV,50 | 50. Într-adevăr, în epoca noastră sunt numeroase necesităţile
797 III,37 | Sinodul menţionat, toţi erau conştienţi de criza sacramentului,
798 III,41 | numai de primele secole ale erei creştine. Memoria jubiliară
799 IV,52 | definitiv, cu însăşi tensiunea escatologică a creştinismului. Dacă aceasta
800 III,38 | proiectele pastorale cunosc eşecul şi lasă în suflet un sentiment
801 IV,42 | întruchipează şi manifestă esenţa însăşi a misterului Bisericii.
802 0,2 | Bisericii (cf. Ap 2,7.11.17 etc.). ~
803 I,12 | de credincioşi. Cetatea Eternă a arătat astfel încă o dată
804 III,31 | trăită sub semnul unei etici minimaliste şi a unei religiozităţi
805 IV,51 | exigenţele fundamentale ale eticii, chiar dacă ar apela la
806 IV,52 | Acest versant etico-social se propune ca dimensiune
807 Conclu,58 | se hrănesc la masa pâinii euharistice şi a cuvântului vieţii.
808 III,35 | dând o importanţă specială Euharistiei duminicale şi duminicii
809 0,1 | Este imposibil să evaluezi evenimentul de har care
810 II,24 | reiese în mod evident din Evanghelii, care ne oferă o serie de
811 II,17 | Mărturisirea Evangheliilor ~17. Contemplarea chipului
812 II,27 | plus, însăşi povestirea evangheliştilor dă fundament acestei percepţii
813 II,24 | 22), fie, mai ales, Ioan Evanghelistul. Asupra conştiinţei pe care
814 II,20 | în solemna proclamaţie a evanghelistului Ioan: "Şi Cuvântul s-a făcut
815 Conclu,58 | invocat-o ca "stea a noii evanghelizări". Am indicat-o şi ca auroră
816 Conclu,58 | lansa în marea aventură a evanghelizării. ~ Ne însoţeşte
817 0,2 | un nou elan misiunea sa evanghelizatoare. ~ A corespuns
818 0,1 | Este imposibil să evaluezi evenimentul de har care a pătruns conştiinţele
819 III,34 | celebrarea euharistică şi eventual cu recitarea Laudelor şi
820 II,26 | Tradiţia teologică nu a evitat să se întrebe cum a putut
821 II,20 | Expresia "carne şi sânge" evocă omul şi modul obişnuit de
822 III,41 | credinţei pe care jubileul i-a evocat. Biserica a găsit întotdeauna
823 II,28 | aminteşte în Scrisoarea către Evrei: "În zilele vieţii sale
824 I,13 | sfinte, la fel de dragi evreilor, creştinilor şi musulmanilor. ~
825 II,17 | susţinută de o mărturie istorică exactă, o mărturie veridică pe
826 III,30 | la acela care este prin excelenţă Sfântul, "de trei ori sfânt" (
827 IV,48 | ucenicii lui Cristos, fără excepţie, vom putea cânta împreună: "
828 II,19 | dimensiunea religioasă cu adevărat excepţională a acestui rabbi care vorbeşte
829 IV,49 | uităm că nimeni nu poate fi exclus iubirii noastre, pornind
830 II,22 | istorice şi culturale a existat mai curând tendinţa de a
831 IV,50 | posibil ca în timpul nostru să existe încă persoane care mor de
832 I,13 | juste pentru problemele încă existente în aceste locuri sfinte,
833 I,14 | pentru situaţia economică şi existenţială a multor persoane. ~
834 III,37 | asupra acestei probleme prin exortaţia postsinodală Reconciliatio
835 I,15 | demobilizare. Dimpotrivă, experienţele trăite trebuie să trezească
836 II,16 | păstrând în noi bogăţia experienţelor trăite în această perioadă
837 I,13 | îndoliate de violenţă, am putut experimenta o primire extraordinare
838 IV,53 | memorie vie a comuniunii experimentate cu ocazia jubileului. ~
839 II,26 | se bucură deplin de el, experimentează până la capăt ce anume înseamnă
840 IV,42 | al Bisericii, tocmai ca expertă în scientia amoris: "Am
841 IV,51 | facă un mare efort pentru a explica în mod adecvat motivele
842 III,31 | Aşa cum însuşi Conciliul a explicat, acest ideal de perfecţiune
843 III,40 | marcată, îşi revendică în mod explicit valorile evanghelice. Astăzi
844 II,25 | vom înceta niciodată să explorăm profunzimea de nepătruns
845 IV,43 | decât mijloacele sale de expresie şi de creştere. ~
846 IV,47 | demnitatea de sacrament, este exprimat apoi "marele mister" al
847 IV,54 | uşor de îndeplinit dacă, expunându-ne luminii lui Cristos, vom
848 IV,50 | mare de cuvinte la care ne expune zilnic societatea actuală
849 IV,50 | de resurse economice, dar expuse la disperarea nonsensului,
850 I,8 | observăm decât imaginea exterioară a acestui eveniment singular.
851 IV,43 | drum spiritual mijloacele exterioare ale comuniunii vor servi
852 I,13 | victimelor din lagărele de exterminare naziste. Acel pelerinaj
853 IV,50 | Tabloul sărăciei poate fi extins foarte mult, dacă se adaugă,
854 IV,45 | trebuie să fie întreţinute şi extinse zi de zi, la orice nivel,
855 0,1 | Evr 13,20). Cu un dinamism extraordinar, care a implicat mulţi dintre
856 I,13 | putut experimenta o primire extraordinare nu numai din partea fiilor
857 III,29 | există: este cel dintotdeauna extras din Evanghelie şi din tradiţia
858 III,34 | pretându-se chiar la forme extravagante de superstiţie. ~
859 II,25 | care se revelează în ora extremă, ora crucii. Mister în mister
860 II,27 | 23,24), adresând Tatălui extremul său abandon filial: "Tată,
861 I,9 | la entuziasmul lor, nu am ezitat să le cer o alegere radicală
862 Conclu,58 | sigură a drumului nostru. Făcându-mă ecoul vocii însăşi a lui
863 I,4 | de convocare a jubileului făceam urarea ca sărbătorirea celor
864 III,29 | armonie va fi cu certitudine facilitată prin activitate colegială,
865 I,12 | Multe eforturi au fost făcute în acest scop, şi rămâne
866 III,39 | Bisericii, în mod cert au fost făcuţi paşi mari înainte în ascultarea
867 I,10 | căsătoriei şi al instituţiei familiale. ~ Una dintre întâlnirile
868 I,5 | lăsăm pradă câtuşi de puţin fanteziilor milenariste, percepţia misterului
869 IV,56 | demnitatea altuia ceea ce este de fapt anunţul îmbucurător al unui
870 IV,53 | la jubileu - să lase şi o faptă care să constituie, într-un
871 IV,50 | a comunicării. Caritatea faptelor asigură o tărie extraordinară
872 II,19 | vorbeşte într-un mod atât de fascinant, dar nu reuşeşte să-l plaseze
873 III,34 | şi ar sfârşi prin a ceda fascinaţiei de "surogate", primind propuneri
874 IV,53 | împărtăşirea bunurilor în favoarea celor mai săraci (cf. Fap
875 I,5 | intrarea într-un nou mileniu a favorizat, cu siguranţă, fără să ne
876 I,13 | cuvântului" celebrată pe 23 februarie în aula Paul al VI-lea.
877 Conclu,58 | însoţeşte în acest drum Fecioara Preasfântă, căreia, acum
878 II,18 | 3,13-19), de un grup de femei care îl ajută (cf. Lc 8,
879 I,11 | materne viaţa bărbaţilor şi a femeilor noului mileniu. ~
880 II,20 | mărturisirea lui Petru: "Ferice de tine, Simon, fiul lui
881 Conclu,59 | Acestea sunt roadele fericite ale marelui jubileu al anului
882 0,3 | transformându-l în propuneri ferme şi în direcţii de acţiune
883 I,10 | au venit să obţină, cu o fervoare reînnoită, lumina lui Cristos
884 I,10 | nu ne amintim atmosfera festivă a primei mari întâlniri
885 II,20 | cunoaşterea cea mai adevărată, mai fidelă şi mai coerentă a acestui
886 IV,45(31) | pendeamus, quia in omnem fidelem Spiritus Dei spirat": Epist.
887 IV,43 | începe, dacă vrem să fim fideli planului lui Dumnezeu şi
888 III,40 | întregime el însuşi, în absolută fidelitate faţă de vestirea evanghelică
889 IV,49 | sale, Biserica îşi măsoară fidelitatea sa de mireasă a lui Cristos. ~
890 IV,45(31) | De omnium fidelium ore pendeamus, quia in omnem
891 I,7 | cunoscuţi ai istoriei, fie la figurile umile ale laicilor sau ale
892 II,24 | căutau să-l omoare "nu numai fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi
893 II,25 | în mister înaintea căruia fiinţa umană nu poate decât să
894 Conclu,58 | şi îi prezint afecţiunea filială a întregii Biserici. ~
895 IV,54(38) | habeat, sed ab unigenito Dei Filio, qui multis locis in Sanctis
896 IV,56 | a dialogului creştin cu filozofiile, culturile, religiile. Adesea
897 II,18 | timpul său, până la criza finală care îşi are epilogul dramatic
898 I,14 | guvernele respective să finalizeze urgent aceste decizii parlamentare.
899 II,16 | manieră mai profundă. La finalul jubileului, în timp ce reluăm
900 I,14 | sărace faţă de organismele financiare internaţionale s-a dovedit
901 III,31 | al predicii de pe munte: "Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl
902 IV,48 | realitate, făcându-ne să ne fixăm privirea asupra lui Cristos,
903 I,6 | bazilica "Sfântul Petru", fixându-mi privirea asupra Celui Răstignit,
904 II,16 | rămâne mai mult ca niciodată fixată pe chipul Domnului. ~
905 II,26 | Tatălui. Ochii săi rămân fixaţi asupra Tatălui. Tocmai pentru
906 IV,49 | se identifice: "Am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc,
907 IV,53 | se va revărsa în marele fluviu al carităţii creştine care
908 IV,50 | încă persoane care mor de foame, care rămân condamnate la
909 III,34 | comunităţile parohiale, să se folosească mai mult psalmii astfel
910 IV,51 | timp, că toţi cei care se folosesc de noile potenţialităţi
911 0,3 | viitorului. Acum trebuie să ne folosim de harul primit, transformându-l
912 IV,50 | lui Dumnezeu? Fără această formă de evanghelizare, împlinită
913 III,29 | obiective şi metode de muncă, formarea şi valorizarea personalului,
914 III,33(18)| meditaţiei creştine Orationis formas (15 octombrie 1989): AAS
915 II,21 | identitatea lui Cristos, conform formulării clasice a Conciliului din
916 II,20 | Isus nu ajungem numai cu forţele noastre, ci lăsându-ne conduşi
917 IV,47 | soţilor şi mai ales, cea mai fragilă, a fiilor. Familiile înseşi
918 IV,48 | Bisericii, ca o consecinţă a fragilităţii umane în modul de a primi
919 I,15 | Pentru multe te zbaţi şi te frămânţi. Însă un singur lucru este
920 IV,43 | a şti "să se facă loc" fratelui, purtând "poverile unii
921 I,13 | pelerinaj a fost un moment de fraternitate şi de pace, pe care îmi
922 II,18 | mai ales care îl făcea să frecventeze în mod regulat sinagoga
923 IV,42 | Bisericii. Comuniunea este fructul şi manifestarea acelei iubiri
924 III,29 | specifice pentru a realiza o fructuoasă experienţă jubiliară. Exprim
925 I,13 | ca unul dintre cele mai frumoase daruri ale evenimentului
926 III,40 | bucurat în mod special de frumuseţea acestui chip multiform al
927 III,38 | sentiment descurajant de frustrare? Facem atunci experienţa
928 II,28 | care trăieşte experienţa fulgerătoare a întâlnirii cu Cristos
929 I,10 | globalizare economică în funcţie de solidaritatea şi de respectul
930 IV,44 | organizarea sinoadelor, funcţionarea consiliilor episcopale.
931 III,30 | sale" înţeleasă în sensul fundamental al apartenenţei la acela
932 IV,55 | şi a îndepărta spectrul funest al războaielor religioase
933 IV,53(37) | către romani, Pref., Ed. Funk, I, 252.
934 II,23(12) | ariani 70: PG 26,425 B-426 G.
935 II,18 | momentul în care tânărul galilean este botezat de către Ioan
936 II,19 | misiunii sale, ce anume gândeşte "lumea" despre el. Primeşte
937 III,38 | pastorale însăşi: aceea de a gândi că rezultatele depind de
938 I,13 | emoţia pe care am trăit-o la gândul că pot venera locurile naşterii
939 IV,44 | servesc la asigurarea şi garantarea comuniunii. Cum să nu ne
940 III,41 | jubileul i-a evocat. Biserica a găsit întotdeauna în martirii
941 II,28 | memoria, dans vera cordis gaudia: Cât este de dulce amintirea
942 IV,43 | carierism, deficienţă, gelozie. Să nu ne facem iluzii:
943 III,35 | continua "să arate fiecărei generaţii ceea ce constituie axa purtătoare
944 II,16 | strălucească chipul său şi înaintea generaţiilor noului mileniu? ~
945 IV,43 | permanent ne întind capcane şi generează competiţii, carierism, deficienţă,
946 III,40 | ne-a oferit o mărturie de generoasă disponibilitate. Trebuie
947 I,14 | aceste ţări, un gest de generozitate s-a aflat în însăşi logica
948 III,31 | practicată numai de unele "genii" ale sfinţeniei. Căile sfinţeniei
949 IV,56 | prioritară a misiunii ad gentes de a anunţa că în Cristos, "
950 II,22 | lui Isus să se plece tot genunchiul, al celor din cer, de pe
951 I,14 | priveşte aceste ţări, un gest de generozitate s-a aflat
952 II,19 | se simţeau interpelaţi de gesturile şi de cuvintele sale. Nu
953 II,24 | In 5,18). În scena de la Ghetsemani şi Golgota, conştiinţa umană
954 II,27(14) | Ultimi colloqui. Quaderno giallo, 6 iulie 1897: Opere complete,
955 II,23(12) | Dumnezeu", Discorso II contro gli ariani 70: PG 26,425 B-426
956 I,10 | hotărâre a proceselor de globalizare economică în funcţie de
957 II,21 | Cuvântul şi trupul, gloria divină şi cortul său printre
958 II,22 | mai curând spre deplina glorificare a lui Cristos, chiar în
959 II,24 | plenară a umanităţii sale glorificate, nu există nici o îndoială
960 IV,49 | mai mare claritate, la ce grad de devotament poate să ajungă
961 IV,48 | acţionează de asemenea în diverse grade în numeroasele elemente
962 II,24 | oferă o serie de elemente graţie cărora noi putem să ne introducem
963 I,5 | istoria noastră asemenea unui grăunte de muştar destinat să devină
964 II,26 | el vede în mod limpede gravitatea păcatului şi suferă pentru
965 II,16 | apostolului Filip de câţiva greci care au mers în pelerinaj
966 IV,43 | imediat operativ, dar ar fi greşită o astfel de atitudine. Înainte
967 I,14 | datoriei bilaterale care greva ţările cele mai sărace şi
968 IV,43 | intui dorinţele şi a avea grijă de nevoile sale, pentru
969 I,11 | mondial, am încredinţat grijii sale materne viaţa bărbaţilor
970 I,8 | apoi şuvoiul continuu al grupurilor, m-am retras de acolo cu
971 I,14 | datoare. Îmi exprim dorinţa ca guvernele respective să finalizeze
972 III,30 | datorie, care trebuie să guverneze întreaga existenţă creştină: "
973 IV,54(38) | Ecclesia, quod suum lumen non habeat, sed ab unigenito Dei Filio,
974 I,10 | bolnavi şi la persoane cu handicap, de la muncitorii din uzine
975 I,12 | credincioşilor au putut obţine haruri speciale, îndeosebi indulgenţa
976 I,10 | muncii şi administrarea cu hotărâre a proceselor de globalizare
977 IV,42 | va trebui să exprimăm un hotărât angajament programatic la
978 Conclu,58 | prin care în fiecare zi se hrănesc la masa pâinii euharistice
979 III,40 | Vestirea cuvântului ~40. Hrănirea din cuvânt, pentru a fi "
980 II,25 | noştri / Au nădăjduit şi tu i-ai eliberat (...) Nu te depărta
981 IV,53 | săraci pentru a le îngădui să ia parte la jubileu - să lase
982 I,4 | şi orice bun desăvârşit" (Iac 1,17). ~ Mă gândesc
983 III,40 | poate decât un început, o icoană abia conturată a viitorului
984 III,31 | Conciliul a explicat, acest ideal de perfecţiune nu trebuie
985 II,26 | tuturor. În timp ce el se identifică cu păcatul nostru, "abandonat"
986 I,6 | ştiinţifice ne-au ajutat să identificăm aspectele în care spiritul
987 IV,49 | el însuşi a dorit să se identifice: "Am fost flămând şi voi
988 II,24 | Fiului ~24. Această identitate divino-umană reiese în mod
989 II,21 | două polarităţi se află identitatea lui Cristos, conform formulării
990 IV,45(30) | Rg III, 3: "Ideo autem omnes ad consilium
991 IV,45 | participare, arată structura ierarhică a Bisericii şi respinge
992 II,19 | Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau vreunul din profeţi" (
993 0,1 | Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi întotdeauna" (
994 II,17 | momentul în care sfântul Ieronim afirmă cu tărie: "Necunoaşterea
995 I,10 | totul special un "an al iertării". ~ În fine, în
996 III,29 | până la împlinirea sa în Ierusalimul ceresc. Este un program
997 II,28 | comoara sa, bucuria sa. Dulcis Iesu memoria, dans vera cordis
998 IV,56 | recent în declaraţia Dominus Iesus, nu pot fi obiectul unui
999 IV,53(37) | Sf. Ignaţiu de Antiohia, Scrisoare către
1000 IV,51 | nu vor putea niciodată să ignore exigenţele fundamentale
|