1003-consu | cont-ignor | ilie-negli | negoc-rezer | rezis-zorii
bold = Main text
Chapter, Paragraph grey = Comment text
1001 II,19 | Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau vreunul
1002 II,18 | ei declară, sub acţiunea iluminată de Duhul Sfânt, faptul deconcertat
1003 II,25 | cuvinte ale Psalmului 22 se iluminează cu sensul întregii rugăciuni
1004 IV,43 | gelozie. Să nu ne facem iluzii: fără acest drum spiritual
1005 II,27 | Aceştia îl imită pe Mielul imaculat, Fiul unic al meu, care,
1006 III,34 | Vesperelor, este poate mai "imaginabilă" decât se crede în mod obişnuit.
1007 II,25 | Este oare posibil să ne imaginăm o suferinţă mai mare, o
1008 IV,50 | Este momentul unei noi "imaginaţii a carităţii", care să se
1009 I,8 | poarta sfântă. Încercam să-mi imaginez în fiecare dintre ei istoria
1010 IV,48 | schimbul de daruri care a îmbogăţit Biserica primului mileniu
1011 IV,49 | am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi voi m-aţi
1012 IV,56 | ce este de fapt anunţul îmbucurător al unui dar oferit tuturor
1013 II,27 | în el însuşi. Aceştia îl imită pe Mielul imaculat, Fiul
1014 I,7 | o reînnoită propunere de imitare. ~
1015 I,10 | spiritualitatea muncii, să-i imite pe sfântul Iosif şi pe Isus
1016 I,4 | întrupării să fie trăită "ca un imn de laudă neîntrerupt adus
1017 I,15 | direcţii de acţiune, doresc să împart cu voi câteva elemente de
1018 IV,43 | aparţine", pentru a şti să împărtăşeşti bucuriile şi suferinţele
1019 0,2 | preaiubiţilor, pentru a împărtăşi împreună imnul de laudă.
1020 IV,53 | daruri spontan, până la împărtăşirea bunurilor în favoarea celor
1021 IV,45 | spre alegeri ponderate şi împărtăşite. ~ În acest scop
1022 IV,50 | pomană umilitoare, ci ca o împărţire fraternă. ~ De
1023 IV,48 | în care Biserica nu este împărţită (cf. 1Cor 1,11-13). Fiind
1024 IV,56 | pe de altă parte, nu ne împiedică să intrăm în dialog cu o
1025 I,7 | vie de pocăinţă nu ne-a împiedicat totuşi să aducem glorie
1026 IV,47 | Dumnezeu, umbrit în istorie de "împietrirea inimii", dar pe care Cristos
1027 0,1 | dinamism extraordinar, care a implicat mulţi dintre membrii săi,
1028 IV,56 | bogat al dimensiunilor şi implicaţiilor pentru viaţa şi istoria
1029 Conclu,58 | ani din iubire pentru om, împlineşte şi astăzi opera sa: trebuie
1030 IV,52 | implica în aceste îndatoriri, împlinind vocaţia lor proprie, fără
1031 III,36 | trebuie trăit nu numai ca o împlinire a unui precept, ci ca o
1032 III,29 | transforma cu el istoria până la împlinirea sa în Ierusalimul ceresc.
1033 I,6 | propriei vieţi, pentru a implora iertarea şi a obţine darul
1034 II,27 | în abisul durerii, moare implorând iertarea pentru călăii săi (
1035 0,1 | 16,22). Este imposibil să evaluezi evenimentul
1036 IV,50 | noastră intră în noul mileniu împovărată de contradicţiile unei creşteri
1037 II,25 | chipul omului, ci să se împovăreze şi cu "chipul păcatului". "
1038 IV,53 | la repetarea şi în aceste împrejurări a experienţei trăite de
1039 I,9 | participare cu adevărat impresionantă, care uneori a supus la
1040 I,8 | an, ochii mei n-au fost impresionaţi numai de mulţimile care
1041 II,16 | fi sărăcită într-un mod inacceptabil dacă nu vom fi mai întâi
1042 I,15 | privim înainte, trebuie să "înaintăm în larg", încrezători în
1043 III,30 | trebuie să se plaseze orice înaintare pastorală este cea a sfinţeniei.
1044 0,1 | invitându-l pe apostol "să înainteze în larg" pentru a pescui: "
1045 Conclu,59 | viitor de speranţă, şi să înălţăm spre Tatăl, prin Cristos
1046 II,24 | creştea "în înţelepciune, în înălţime şi în har" (Lc 2,52), progresa
1047 III,37 | necesar ca păstorii să se înarmeze cu mare încredere, creativitate
1048 III,34 | rugăciune superficială, incapabilă să le umple viaţa. În special
1049 I,4(2) | Bula Incarnationis mysterium (29 noiembrie
1050 IV,46 | necesar şi urgent să se înceapă o vastă pastoraţie a vocaţiilor,
1051 IV,53 | istoriei încă de când, la începuturile Bisericii, comunitatea din
1052 I,8 | poată trece poarta sfântă. Încercam să-mi imaginez în fiecare
1053 II,27 | acele stări teribile de încercare pe care tradiţia mistică
1054 II,25 | copleşit de previziunea unei încercări pe care o aşteaptă, singur
1055 II,24 | a lui Isus va fi supusă încercării celei mai dure. Dar nici
1056 III,41 | adeverit întotdeauna în încercările istoriei. Nu va fi la fel
1057 II,28 | Sâmbăta Sfântă, Biserica nu încetează să contemple acest chip
1058 III,30 | exigent. O dată jubileul încheiat, drumul obişnuit reîncepe,
1059 IV,53 | evenimentului jubiliar. Încheiate socotelile cheltuielilor
1060 Conclu,59 | Simbolul porţii sfinte se închide în spatele nostru, dar pentru
1061 IV,49 | m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine" (
1062 III,35 | la Conciliul Vatican II încoace, comunitatea creştină a
1063 II,26 | două dimensiuni aparent inconciliabile este în realitate înrădăcinată
1064 III,40 | mondializării, al noului şi inconstantului amestec de popoare şi culturi
1065 II,21(10) | unanimitate, noi învăţăm să ne încredinţăm unui singur şi acelaşi Fiu,
1066 I,7 | special în ultimul secol, încredinţând Bisericii sale o mare ceată
1067 II,27 | Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul" (Lc 23,46). ~
1068 IV,56 | nu prin această umilă şi încrezătoare deschidere Conciliul Vatican
1069 I,15 | trebuie să "înaintăm în larg", încrezători în cuvintele lui Cristos:
1070 III,40 | bine acestei exigenţe de înculturare. Rămânând în întregime el
1071 I,12 | mai bună există pentru a încuraja calea spre deplina comuniune,
1072 III,37 | sacramentală, ne-a oferit un mesaj încurajator, care nu trebuie lăsat să
1073 IV,45 | al păstorilor, ştia să-i încurajeze la cea mai mare ascultare
1074 III,29 | şi în cultură. ~ Îndemn, aşadar, cu intensitate,
1075 II,18 | observa religiozitatea care îl îndemna să meargă cu ai săi în pelerinajul
1076 IV,53 | dar semnificativ izvor, a îndemnat lumea să privească spre
1077 I,15 | şi încă mai puţin să ne îndemne la o atitudine de demobilizare.
1078 IV,55 | condiţiile de pace şi a îndepărta spectrul funest al războaielor
1079 IV,53 | atât de semnificativ să fie îndepărtată orice aparenţă de speculaţie
1080 III,41 | gândim la martiri în termeni îndepărtaţi, ca şi cum ar fi fost vorba
1081 III,33 | profundă care totuşi nu îndepărtează de la angajamentul în istorie:
1082 II,25 | Abba, Tată". Îi cere să îndepărteze de la el, dacă este posibil,
1083 IV,56 | semnele timpurilor?" (41) Îndeplinind un activ şi vigilent discernământ,
1084 IV,52 | dimpotrivă, îi obligă mai mult la îndeplinirea acestor îndatoriri". (36) ~
1085 IV,45 | elementelor instituţionale, indicând încrederea şi deschiderea,
1086 I,9 | de credinţă şi de viaţă, indicându-le o datorie minunată: aceea
1087 Conclu,58 | noii evanghelizări". Am indicat-o şi ca auroră luminoasă şi
1088 IV,55 | în noul secol, pe linia indicată de Conciliul Vatican II. (39)
1089 II,27 | a sfinţilor. Ei ne oferă indicaţii importante, care permit
1090 II,20 | Lc 9,18). Aceste două indicii convergente ne fac să conştientizăm
1091 IV,56 | dialogul nu poate fi fondat pe indiferentism religios, iar noi, creştinii,
1092 IV,47 | reciprocă şi totală, unică şi indisolubilă - răspunde planului originar
1093 IV,52 | spiritualităţi restrânse şi individualiste, care s-ar armoniza rău
1094 I,15 | care ne-o lasă nu ezit să o individualizez decât prin contemplarea
1095 II,21(10) | fără îndoială, neschimbate, indivizibile, inseparabile (...) el nu
1096 II,24 | despre sine. Biserica nu se îndoieşte că în relatările lor, evangheliştii,
1097 I,13 | zbuciumate şi chiar recent îndoliate de violenţă, am putut experimenta
1098 I,4 | nu are nevoie de ea? - se îndreaptă întotdeauna spre acest "
1099 II,23 | contradicţii pentru a se îndrepta spre Dumnezeu însuşi şi
1100 IV,45 | tot ceea ce este esenţial, îndreptându-i, pe de altă parte, la a
1101 IV,49 | întâlnindu-i pe cei care se îndreptau spre el pentru toate problemele
1102 III,29 | astăzi devenită obişnuită, îndrumată fiind de episcopi în conferinţele
1103 I,12 | haruri speciale, îndeosebi indulgenţa legată de anul jubiliar.
1104 I,4 | păcătoşii care au nevoie de îndurare - şi cine nu are nevoie
1105 0,1 | că este bun, în veac este îndurarea lui" (Ps 118/117,1). ~
1106 IV,50 | fie neînţeles sau să se înece în acea mare de cuvinte
1107 I,5 | şi indivizibilă, mister inefabil în care toate îşi au începutul
1108 I,12 | Celui Înviat şi de puterea inepuizabilă a Duhului său, capabil de
1109 0,2 | eforturile noastre generoase şi inevitabilele slăbiciuni, se află sub
1110 I,6 | a voit să-şi amintească infidelităţile prin care mulţi dintre fiii
1111 I,8 | Dumnezeu şi cântând iubirea sa infinită: "Misericordias Domini in
1112 III,40 | reînnoim în noi sentimentul înflăcărat al lui Paul, care exclama: "
1113 IV,46 | numai recunoscute, pot să înflorească în avantajul întregii comunităţi,
1114 IV,55 | interreligios, care va trebui s-o înfruntăm şi în noul secol, pe linia
1115 III,37 | Botez". (24) Atunci când am înfruntat problema la Sinodul menţionat,
1116 IV,53 | fraţi mai săraci pentru a le îngădui să ia parte la jubileu -
1117 I,4 | acestui "astăzi", prin care îngerii anunţă păstorilor vestea
1118 IV,42 | limbile oamenilor şi ale îngerilor şi am avea o credinţă "care
1119 IV,50 | analfabetism, care sunt lipsite de îngrijirile medicale cele mai elementare,
1120 II,24 | sale, care îi mărturiseşte îngrijorarea cu care ea însăşi şi Iosif
1121 IV,54 | misiune care ne face să fim îngrijoraţi dacă privim la slăbiciunile
1122 I,10 | piardă, într-un mod tot mai îngrijorător, sensul însuşi al căsătoriei
1123 IV,48 | faţa leneviei noastre şi a îngustimii inimii. Pe rugăciunea lui
1124 III,29 | a fost reaprinsă acum în inimile noastre prin celebrarea
1125 II,17 | redactării lor şi a scopului lor iniţial catehetic, ne-o oferă într-o
1126 II,18 | Pe baza acestor mărturii iniţiale, ei declară, sub acţiunea
1127 IV,56 | nu poate pur şi simplu să înlocuiască anunţul, ci rămâne orientat
1128 0,3 | culturi. ~ Această înrădăcinare a Bisericii în timp şi în
1129 IV,51 | interpreta şi apăra valorile înrădăcinate în natura însăşi a fiinţei
1130 I,9 | mai diverse de persoane, înregistrând o participare cu adevărat
1131 IV,48 | Celebrarea jubiliară a înregistrat câteva semnale cu adevărat
1132 II,27 | el, deoarece le resimt eu însămi". (14) Este o mărturie strălucitoare!
1133 III,29 | Evangheliei să continue să se înscrie, aşa cum s-a întâmplat mereu,
1134 III,31 | programa" sfinţenia? Ce poate însemna acest cuvânt în logica unui
1135 IV,51 | creştin nu poate rămâne insensibil. ~ Un angajament
1136 II,21 | oameni! În unirea intimă şi inseparabilă a acestor două polarităţi
1137 II,21(10) | neschimbate, indivizibile, inseparabile (...) el nu este divizat
1138 III,31 | sfinţenia lui Dumnezeu prin inserarea în Cristos şi locuirea Duhului
1139 I,5 | Creştinismul este o religie inserată în istorie! Într-adevăr,
1140 IV,47 | fragilă, a fiilor. Familiile înseşi trebuie să fie tot mai conştiente
1141 IV,49 | mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau,
1142 III,36 | 36. Aş vrea deci să insist, în continuarea scrisorii
1143 II,23 | trinitare. Sfinţii părinţi au insistat mult asupra acestei dimensiuni
1144 IV,46 | mai ales prin rugăciune insistentă la stăpânul secerişului (
1145 II,26 | înrădăcinată în profunzimea insondabilă a uniunii ipostatice. ~
1146 II,28 | iubesc" (In 21,15.17). O face însoţindu-l pe Paul, care trăieşte experienţa
1147 II,24 | relatările lor, evangheliştii, inspiraţi de sus, au perceput corect
1148 IV,44 | să ne asigure autentica inspiraţie evanghelică. ~
1149 III,29 | creştină, făcând-o chiar forţa inspiratoare a drumului nostru. Conştienţi
1150 IV,42 | pastorale nu vor putea să nu se inspire din "noua poruncă" pe care
1151 I,13 | Cenacol, în acelaşi loc al instituirii ei, că pot medita din nou
1152 IV,46 | ordinat, alte ministere, instituite sau numai recunoscute, pot
1153 I,10 | însuşi al căsătoriei şi al instituţiei familiale. ~ Una
1154 IV,47 | răspândită şi radicală a acestei instituţii fundamentale. În viziunea
1155 IV,45 | comuniunii dă suflet elementelor instituţionale, indicând încrederea şi
1156 IV,56(40) | Instr. asupra anunţului evangheliei
1157 IV,45(29) | Congregaţia pentru Cler şi altele, Instruirea interdicasterială asupra
1158 IV,42 | mai exact ca "semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu
1159 IV,44 | potenţialităţile acestor instrumente ale comuniunii, astăzi în
1160 Conclu,58 | pentru a deveni noi înşine instrumentele lui. Faptul că am celebrat
1161 I,10 | vedere moral, capabile să insufle încredere şi dragoste de
1162 I,12 | poate lung, dar ceea ce ne însufleţeşte este speranţa de a fi călăuziţi
1163 IV,45 | acest scop trebuie să ne însuşim vechea înţelepciunea, care,
1164 III,41 | în pământ bun, a produs însutit (cf. Mt 13,3-23). Prin exemplul
1165 IV,50 | noile sărăcii pe care le întâlnim frecvent în sectoarele şi
1166 IV,49 | vieţii sale pământeşti, întâlnindu-i pe cei care se îndreptau
1167 II,28 | experienţa fulgerătoare a întâlnirii cu Cristos pe drumul Damascului: "
1168 I,11 | jubiliară, nu numai cu ocazia întâlnirilor semnificative, dar mai ales
1169 III,40 | lui Dumnezeu. Cel care l-a întâlnit cu adevărat pe Cristos nu
1170 III,40 | evanghelic, dar mergând în întâmpinarea exigenţelor fiecăruia în
1171 II,28 | reînnoieşte ca şi cum ele s-ar întâmpla astăzi. În chipul lui Isus,
1172 II,28 | adevăratei bucurii a inimii! Întărită de această experienţă, Biserica
1173 IV,46 | înseamnă uniformitate, ci integrare organică a legitimei diversităţi.
1174 III,31 | persoane. Ea va trebui să integreze bogăţiile propunerii adresate
1175 IV,56 | discipolii lui Cristos să înţeleagă mai profund mesajul ai cărui
1176 II,27 | mister, dar vă asigur că înţeleg unele lucruri din el, deoarece
1177 I,12 | ecumenică ~12. Se va înţelege că mi-a fost mai natural
1178 I,9 | simpatie reciprocă şi o înţelegere profundă. Această simpatie
1179 II,24 | umană în care el creştea "în înţelepciune, în înălţime şi în har" (
1180 IV,51 | care sunt adeseori puţin înţelese, până la a face nepopulară
1181 III,38 | investim toate resursele de inteligenţă şi de acţiune în slujirea
1182 IV,54(38) | sfântul Augustin: "Luna intellegitur Ecclesia, quod suum lumen
1183 I,11 | fost considerat ca un an "intens euharistic" (6) şi tot astfel
1184 III,32 | jubiliar a fost un an de intensă rugăciune personală şi comunitară.
1185 IV,45(29) | Cler şi altele, Instruirea interdicasterială asupra unor probleme referitoare
1186 IV,49 | Pornind de la comuniunea intereclezială, caritatea se deschide,
1187 III,38 | raport cu el, primatul vieţii interioare şi al sfinţeniei. Când acest
1188 IV,57 | normative ale magisteriului, în interiorul tradiţiei Bisericii. La
1189 II,18 | puterea sa de vindecare, de interlocutorii care ascultă cuvintele sale
1190 I,14 | Datoria internaţională ~14. Jubileul a fost,
1191 II,19 | fiecare dată când se simţeau interpelaţi de gesturile şi de cuvintele
1192 IV,51 | perspectivă de credinţă, ci de a interpreta şi apăra valorile înrădăcinate
1193 I,6 | Răstignit, eu însumi m-am făcut interpretul Bisericii, cerând iertare
1194 III,37 | în timpul acestui scurt interval de timp. Dar anul jubiliar,
1195 III,37 | amintiţi, în anul 1984 am intervenit asupra acestei probleme
1196 IV,51 | până la a face nepopulară intervenţia Bisericii, dar care, pentru
1197 II,21 | printre oameni! În unirea intimă şi inseparabilă a acestor
1198 IV,42 | şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii
1199 III,32 | face din noi prietenii săi intimi: "Rămâneţi în mine şi eu
1200 II,23 | omului răscumpărat, admis în intimitatea vieţii trinitare. Sfinţii
1201 IV,43 | egoiste, care permanent ne întind capcane şi generează competiţii,
1202 III,38 | tentaţie care dintotdeauna întinde o cursă întregului drum
1203 I,15 | experienţei jubiliare. Ea lasă întipărite în sufletul nostru multe
1204 Conclu,59 | entuziasmul jubileului nu ne întoarcem la monotonia cotidiană.
1205 IV,48 | mister al unităţii. "Cred într-una... Biserică": tot ceea ce
1206 IV,50 | creştină. Lumea noastră intră în noul mileniu împovărată
1207 III,31 | Botezul este o adevărată intrare în sfinţenia lui Dumnezeu
1208 I,5 | Coincidenţa acestui jubileu cu intrarea într-un nou mileniu a favorizat,
1209 II,19 | cf. Mt 16,13-20). Isus îi întreabă pe discipoli, aproape făcând
1210 III,29 | 2,37). ~ Noi ne întrebăm cu un optimism încrezător,
1211 III,29 | printre noi, ne punem astăzi întrebarea adresată lui Petru la Ierusalim,
1212 I,6 | persoanele singure care şi-au pus întrebări asupra propriei vieţi, pentru
1213 II,19 | istorică a lui Cristos, în întrebările care le veneau în minte
1214 IV,45 | diaconi, între păstori şi întreg poporul lui Dumnezeu, între
1215 III,40 | înculturare. Rămânând în întregime el însuşi, în absolută fidelitate
1216 III,41 | spirit "misionar" încrezător, întreprinzător şi creativ de exemplul luminos
1217 III,36 | este constant anunţată şi întreţinută. Tocmai prin participarea
1218 IV,45 | comuniune trebuie să fie întreţinute şi extinse zi de zi, la
1219 0,2 | eveniment important. Am întrezărit în această celebrare o întâlnire
1220 III,30 | face să reiasă un dinamism intrinsec şi caracteristic. Redescoperirea
1221 Conclu,58 | Acest mandat misionar ne introduce în al treilea mileniu, invitându-ne
1222 II,24 | graţie cărora noi putem să ne introducem în acea "zonă-frontieră"
1223 II,24 | este permis să reţinem că, întrucât în condiţia umană în care
1224 IV,42 | comuniunii (koinonia) care întruchipează şi manifestă esenţa însăşi
1225 IV,49 | momentul în care, "prin întrupare, însuşi Fiul lui Dumnezeu
1226 Conclu,58 | Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat acum două mii de ani din
1227 IV,43 | suferinţele sale, pentru a-i intui dorinţele şi a avea grijă
1228 IV,42 | inima" Bisericii, cum bine a intuit sfânta Tereza de Lisieux,
1229 II,27 | să se primească mai uşor intuiţia credinţei, şi aceasta prin
1230 II,18 | dramatic pe Golgota. Este ora întunericului, urmată de o nouă, radioasă
1231 II,18 | perplecşi şi stupefiaţi, apoi invadaţi de o bucurie de nespus,
1232 III,32 | contemplarea chipului Tatălui. A învăţa această logică trinitară
1233 III,32 | primilor discipoli: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!" (Lc 11,1).
1234 II,28 | în toate. Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele
1235 IV,42 | care am dorit s-o proclam învăţător al Bisericii, tocmai ca
1236 IV,52 | celei din urmă, conform învăţăturilor propuse de doctrina socială
1237 III,29 | este vorba, aşadar, de a inventa un "nou program". Programul
1238 IV,50 | fără îndoială o mai mare inventivitate. Este momentul unei noi "
1239 III,40 | acel răspuns reconfortant, investind acel entuziasm ca pe un
1240 IV,50 | acest tablou trebuie să înveţe să facă actul lor de credinţă
1241 II,28 | voastră" (cf. 1Cor 15,14) Învierea a fost răspunsul Tatălui
1242 III,35 | In 20,19-23). Adevărul învierii lui Cristos este datul original
1243 II,18 | arătându-ni-l pe Nazarinean ca învingător al morţii: ele pun în evidenţă
1244 0,3 | misiune la care eu doresc să invit toate Bisericile locale.
1245 Conclu,58 | introduce în al treilea mileniu, invitându-ne la acelaşi entuziasm care
1246 IV,46 | răspunsul pe care fiecare este invitat să-l dea la chemarea lui
1247 III,38 | acest început de mileniu, să invite întreaga Biserică la acest
1248 Conclu,58 | ani, am prezentat-o şi am invocat-o ca "stea a noii evanghelizări".
1249 IV,48 | manieră mereu mai profundă. Invocaţia "ut unum sint" este în acelaşi
1250 IV,48 | acelaşi timp revelaţie şi invocaţie. Ea ne revelează unitatea
1251 II,16 | timpul nostru, uneori în mod involuntar, cer credincioşilor nu numai
1252 II,20 | de tine, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele
1253 II,18 | Ioan Botezătorul în apele Iordanului. Întărit de mărturia venită
1254 II,26 | profunzimea insondabilă a uniunii ipostatice. ~
1255 I,4 | aplicându-şi sieşi profeţia lui Isaia: "Aceste cuvinte ale Scripturii,
1256 I,5 | stabilească o alianţă cu Israel şi să pregătească astfel
1257 I,13 | din partea comunităţilor israeliene şi palestiniene. Profundă
1258 II,19 | Dumnezeu care au marcat istoria Israelului. În realitate, Isus este
1259 II,19 | să creadă. Abia după un itinerar spiritual greu discipolii
1260 I,13 | pelerinajul propriu-zis, urmărind itinerarul istoriei mântuirii. Am avut
1261 III,40 | totodată în respectul cuvenit itinerarului tot mai diversificat al
1262 II,28 | înţeles: "Tu ştii că te iubesc" (In 21,15.17). O face însoţindu-l
1263 III,33 | promisiunii lui Cristos: "Cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de către
1264 III,33 | către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui" (
1265 III,29 | trebuie să-l cunoaştem, să-l iubim, să-l imităm, pentru a trăi
1266 IV,42 | v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (In
1267 III,33 | umană total posedată de Iubitul divin, vibrând la atingerea
1268 II,27(14) | colloqui. Quaderno giallo, 6 iulie 1897: Opere complete, Citta
1269 IV,45(30) | vocari diximus, quia saepe iuniori Dominus revelat quod melius
1270 IV | IV. MARTORI AI IUBIRII ~
1271 III,32 | deoarece se întoarce mereu la izvoare şi se regenerează din ele. ~
1272 IV,42 | manifestarea acelei iubiri care, izvorând din inima Tatălui, se revarsă
1273 0,1 | de apă vie", acela care izvorăşte în permanenţă "din tronul
1274 III,30 | Cristos, pentru care el s-a jertfit, tocmai în scopul sanctificării
1275 IV,45 | Dacă totuşi înţelepciunea juridică, punând reguli precise de
1276 I,10 | de la oameni politici la jurnalişti şi până la militari au venit
1277 I,13 | a unei soluţii rapide şi juste pentru problemele încă existente
1278 I,15 | în acest an nu poate să justifice o senzaţie de mulţumire
1279 I,12 | recenta vizită a patriarhului Karekin al II-lea, catolicosul suprem
1280 II,22 | întruparea este cu adevărat kenosis, "despuiere" din partea
1281 IV,42 | particulare: acela al comuniunii (koinonia) care întruchipează şi manifestă
1282 I,14 | pentru o mai mare şi mai laborioasă atenţie faţă de problemele
1283 I,13 | amintire a victimelor din lagărele de exterminare naziste.
1284 II,25 | înalţă pe cruce: "Eloi, Eloi, lama sabactani?" care înseamnă "
1285 IV,43 | de comuniune înseamnă, pe lângă acestea, capacitatea de
1286 IV,49 | sa, slujirii universale, lansându-ne în angajamentul unei iubiri
1287 IV,50 | descifreze chemarea pe care el o lansează pornind de la această lume
1288 IV,48 | plăcut să locuiască fraţii laolaltă" (Ps 133/132,1). ~
1289 I,5 | cu siguranţă, fără să ne lăsăm pradă câtuşi de puţin fanteziilor
1290 IV,50 | posibilităţi câtorva privilegiaţi, lăsând milioane şi milioane de
1291 Conclu,59 | pe discipolii din Emaus, lăsându-se recunoscut "prin frângerea
1292 I,10 | avertismentul lui Isus: "Lăsaţi pe copii să vină la mine" (
1293 IV,53 | ia parte la jubileu - să lase şi o faptă care să constituie,
1294 I,9 | Piaţa "Sfântul Ioan" din Lateran şi în Piaţa "Sfântul Petru".
1295 0,1 | antic de recunoştinţă: "Lăudaţi pe Domnul că este bun, în
1296 III,34 | psalmilor, începând cu cei de la Laude, prin care rugăciunea publică
1297 I,4 | mai întâi la dimensiunea laudei. Într-adevăr, de aici pleacă
1298 III,34 | şi eventual cu recitarea Laudelor şi a Vesperelor, este poate
1299 I,4 | ale Scripturii, pe care le-aţi auzit acum, s-au împlinit
1300 Conclu,59 | Epifaniei Domnului, 2001, al 23-lea an de pontificat. ~Ioan
1301 III,35 | purtătoare a istoriei, de care se leagă misterul originilor lumii
1302 III,39 | şi mereu actuala tradiţie lectio divina, care permite să
1303 III,39 | ascultarea asiduă şi în lectura atentă a Sfintei Scripturi.
1304 IV,52 | mult ca oricând actuală, în legătură cu aceasta, învăţătura Conciliului
1305 III,41 | christianorum: (25) această celebră "lege" enunţată de Tertulian s-a
1306 IV,48 | respectul diversităţilor legitime, acceptându-se şi susţinându-se
1307 IV,46 | ci integrare organică a legitimei diversităţi. Este realitatea
1308 0,1 | mulţime mare de peşti, încât li se rupeau mrejele" (Lc 5,
1309 I,10 | cu persoanele private de libertate de la "Regina caeli". Am
1310 I,9 | Cristos secretul adevăratei libertăţi şi al bucuriei profunde
1311 IV,56 | cel mai mare respect al libertăţii fiecăruia: darul revelării
1312 II,22 | de sub pământ, iar orice limbă să dea mărturie că Domn
1313 IV,42 | iubirii: chiar dacă am vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor
1314 II,21 | conştienţi de caracterul limitat al concepţiilor şi al cuvintelor
1315 II,23 | dincolo de propriile sale limite şi de propriile sale contradicţii
1316 IV,48 | Biserica Catolică, în ciuda limitelor proprii naturii omeneşti,
1317 III,29 | cu cele ale Bisericilor limitrofe şi cu cele ale Bisericii
1318 II,26 | obscuritate, el vede în mod limpede gravitatea păcatului şi
1319 IV,55 | înfruntăm şi în noul secol, pe linia indicată de Conciliul Vatican
1320 I,11 | naşterea Fiului, cum putea să lipsească memoria mamei sale? Maria
1321 IV,50 | analfabetism, care sunt lipsite de îngrijirile medicale
1322 I,6 | Cum să uităm emoţionanta Liturghie din 12 martie 2000 când,
1323 IV,54(38) | unigenito Dei Filio, qui multis locis in Sanctis Scripturis allegorice
1324 IV,48 | de bine şi de plăcut să locuiască fraţii laolaltă" (Ps 133/
1325 IV,43 | misterului Sfintei Treimi care locuieşte în noi şi a cărei lumină
1326 III,31 | inserarea în Cristos şi locuirea Duhului său, ar fi un contrasens
1327 II,20 | Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi; şi noi am văzut
1328 I,13 | aceleaşi locuri care au fost locuite şi sfinţite de Mântuitorul.
1329 III,36 | al dispersării. Ea este locul privilegiat unde comuniunea
1330 III,29 | De la ea noi trebuie să luăm un reînnoit elan în viaţa
1331 I,10 | şi tuturor celor care au luat cunoştinţă de el sau au
1332 IV,46 | partea lor proprie (...) lucrând pentru evanghelizarea şi
1333 II,17 | Scriptură, să ne deschidem la lucrarea Duhului Sfânt (cf. In 15,
1334 I,8 | încredinţându-ne cu umilinţă lucrării misterioase a lui Dumnezeu
1335 IV,43 | altarului, cei consacraţi, lucrătorii pastorali, unde se formează
1336 IV,46 | Bisericile particulare, să lucreze în deplin acord eclezial
1337 IV,54 | îndeplinit dacă, expunându-ne luminii lui Cristos, vom şti să
1338 II,27 | şi aceasta prin puterea luminilor speciale pe care unii dintre
1339 III,33 | printre atâtea mărturii luminoase, doctrina sfântului Ioan
1340 III,41 | întreprinzător şi creativ de exemplul luminos al numeroşilor mărturisitori
1341 IV,54 | reflexul" ei. Este mysterium lunae atât de drag contemplării
1342 I,9 | presus de cifre, ceea ce m-a emoţionat foarte mult a
1343 II,25 | Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Mc 15,34). Este
1344 III,40 | mântuiesc cu orice preţ măcar pe unii" (1Cor 9,22). Făcând
1345 IV,42 | iubirea face să acţioneze mădularele Bisericii (...) Am înţeles
1346 III,32 | această artă de pe buzele Maestrul divin, asemenea primilor
1347 III,40 | care Domnul ni l-a pus în mâini ca să-l facem să dea roade. ~
1348 III,34 | care au în componenţă în majoritate laici. ~
1349 I,12 | Bisericile particulare. De aceea majoritatea credincioşilor au putut
1350 IV,49 | flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi
1351 IV,45 | Benedict amintea abatelui mănăstirii, invitându-l să-i consulte
1352 Conclu,58 | Sfântului Duh" (Mt 28,19). Acest mandat misionar ne introduce în
1353 I,8 | între prigoana lumii şi mângâierile lui Dumnezeu". (5) Nu ne-a
1354 IV,42 | Comuniunea este fructul şi manifestarea acelei iubiri care, izvorând
1355 IV,53 | propriul dar. Acum caritatea manifestată în centrul catolicităţii
1356 I,12 | Biserică a lui Cristos să manifeste în mod tot mai elocvent
1357 III,29 | nu o formulă magică ne va mântui, ci o persoană, şi certitudinea
1358 I,8 | de a primi iertarea care mântuie. În acest an, ochii mei
1359 III,40 | totul pentru toţi, ca să mântuiesc cu orice preţ măcar pe unii" (
1360 II,28 | care ascultă de el cauză de mântuire veşnică" (Evr 5,7-9). ~
1361 0,1 | final al istoriei şi unicul mântuitor al lumii, Biserica şi Duhul
1362 0,1 | Biserica şi Duhul i-au strigat "Marana tha - Vino, Doamne Isuse" (
1363 III,40 | care omenirea este mereu marcată, îşi revendică în mod explicit
1364 IV,50 | bătrâneţii sau la boală, la marginalizare sau discriminare sociale.
1365 II,22 | este Isus Cristos, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl" (Fil
1366 I,15 | reproşul lui Isus adresat Martei: "Pentru multe te zbaţi
1367 I,6 | emoţionanta Liturghie din 12 martie 2000 când, în bazilica "
1368 III,41 | Biserica a găsit întotdeauna în martirii săi o sămânţă vie. Sanguis
1369 IV | IV. MARTORI AI IUBIRII ~
1370 I,15 | în Biserică şi în lume, mărturisit ca sens al istoriei şi lumină
1371 II,19 | Mt 16,15). Numai credinţa mărturisită de Petru, şi prin el de
1372 I,7 | Mărturisitorii credinţei ~7. Conştiinţa
1373 I,7 | preţioasele memorii ale mărturisitorilor credinţei din secolul al
1374 III,41 | săi o sămânţă vie. Sanguis martyrum - semen christianorum: (25)
1375 Conclu,58 | fiecare zi se hrănesc la masa pâinii euharistice şi a
1376 IV,49 | ortodoxiei sale, Biserica îşi măsoară fidelitatea sa de mireasă
1377 I,10 | la el de la distanţă prin mass-media. Cum să nu ne amintim atmosfera
1378 IV,43 | deveni decoruri fără suflet, măşti de comuniune mai mult decât
1379 II,20 | urmele sale tot mai convinşi? Matei ne dă o indicaţie clară
1380 I,11 | încredinţat grijii sale materne viaţa bărbaţilor şi a femeilor
1381 II,24 | Nu ne miră, aşadar, că la maturitate, limbajul său exprimă într-o
1382 II,20 | potrivit în care se poate maturiza şi dezvolta cunoaşterea
1383 I,13 | Plângerii şi în vizita la Mausoleul "Yad Vashem", teribilă amintire
1384 IV,50 | sunt lipsite de îngrijirile medicale cele mai elementare, care
1385 III,31 | în mulţumirea cu o viaţă mediocră, trăită sub semnul unei
1386 III,34 | ar fi nu numai creştini mediocri, ci şi "creştini în pericol".
1387 I,13 | al instituirii ei, că pot medita din nou misterul crucii
1388 I,15 | cu voi câteva elemente de meditaţie asupra misterului lui Cristos,
1389 III,33(18)| despre unele aspecte ale meditaţiei creştine Orationis formas (
1390 IV,45(30) | iuniori Dominus revelat quod melius est".
1391 I,14 | Este de dorit ca statele membre ale acestor organizaţii,
1392 0,1 | a implicat mulţi dintre membrii săi, poporul lui Dumnezeu,
1393 III,40 | responsabilitatea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu.
1394 IV,45 | responsabilităţii fiecărui membru al poporului lui Dumnezeu. ~
1395 I,11 | trăim. În acelaşi timp, memorând naşterea Fiului, cum putea
1396 I,7 | pentru a aduna preţioasele memorii ale mărturisitorilor credinţei
1397 III,37 | înfruntat problema la Sinodul menţionat, toţi erau conştienţi de
1398 Conclu,58 | mergem pe cale: "Aşadar, mergeţi şi convertiţi popoarele,
1399 III,39 | asigurat onoarea pe care o merită în rugăciunea publică a
1400 II,16 | de câţiva greci care au mers în pelerinaj la Ierusalim
1401 I,10 | printr-un plăcut divertisment, mesaje pozitive, sănătoase din
1402 III,40 | exigenţele cele mai radicale ale mesajului evanghelic, dar mergând
1403 III,36 | a lui Dumnezeu în jurul mesei cuvântului şi a pâinii vieţii,
1404 II,21 | deşi umană, este totuşi meticulos cântărită în conţinutul
1405 III,29 | unui program - obiective şi metode de muncă, formarea şi valorizarea
1406 I,8 | celebrări. Foarte des eu mi-am oprit privirea pe şirurile
1407 III,36 | sunt sau devin o "turmă mică" (Lc 12,32). Aceasta îi
1408 III,40 | Paul, care exclama: "Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!" (
1409 II,27 | însuşi. Aceştia îl imită pe Mielul imaculat, Fiul unic al meu,
1410 0,1 | tronul lui Dumnezeu şi al Mielului" (cf. Ap 22,1), s-a revărsat
1411 III,34 | următoarele cateheze de miercuri reflecţiei asupra psalmilor,
1412 IV,44 | dezvoltarea acelor domenii şi mijloace care, conform marilor directive
1413 III,29 | valorizarea personalului, căutarea mijloacelor necesare - care permit ca
1414 II,17 | Ceea ce ne ajunge prin mijlocirea lor este o viziune de credinţă,
1415 I,5 | câtuşi de puţin fanteziilor milenariste, percepţia misterului lui
1416 IV,46 | este necesar ca Biserica mileniului trei să-i stimuleze pe toţi
1417 IV,47 | este răspândită şi uneori militantă. Trebuie mai curând să se
1418 I,10 | la jurnalişti şi până la militari au venit să confirme sensul
1419 IV,49 | lui Dumnezeu, providenţa, milostivirea şi, într-un oarecare mod,
1420 IV,50 | viaţă cu mult sub nivelul minim datorat demnităţii omului.
1421 III,31 | trăită sub semnul unei etici minimaliste şi a unei religiozităţi
1422 IV,46 | ministerul ordinat, alte ministere, instituite sau numai recunoscute,
1423 II,19 | întrebările care le veneau în minte de fiecare dată când se
1424 II,19 | ce a constatat el însuşi minunea (cf. In 20,24-29). În realitate,
1425 II,24 | Tatălui meu?" (Lc 2,49). Nu ne miră, aşadar, că la maturitate,
1426 III,38 | respectat, trebuie să ne mirăm oare dacă proiectele pastorale
1427 0,1 | dedicat contemplării chipului mirelui şi Domnului ei. Mai mult
1428 IV,46 | pe toţi cei botezaţi şi miruiţi să fie conştienţi de propria
1429 I,15 | care trăim este unul de mişcare continuă, care merge adesea
1430 0,3 | reflectă, în ultimă analiză, mişcarea însăşi a întrupării. A venit
1431 IV,45 | consacrate, între asociaţii şi mişcări ecleziale. În acest scop,
1432 IV,46 | fie în cele mai noi ale mişcărilor ecleziale, continuă să dea
1433 IV,56 | către anunţ". (40) Datoria misionară, pe de altă parte, nu ne
1434 IV,56 | poate sustrage activităţii misionare faţă de popoare şi rămâne
1435 I,5 | vibrantă a timpului, ora misterioasă în care împărăţia lui Dumnezeu
1436 I,8 | încredinţându-ne cu umilinţă lucrării misterioase a lui Dumnezeu şi cântând
1437 IV,48 | care ea îl va primi în mod misterios în el până la sfârşitul
1438 III,33 | bucuria profundă trăită de mistici ca "unire sponsală". Cum
1439 I,12 | primatul anglican şi de un mitropolit al Patriarhiei Ecumenice
1440 II,27 | însuşi în abisul durerii, moare implorând iertarea pentru
1441 II,24 | nici drama patimii, nici moartea nu vor reuşi să ştirbească
1442 III,39 | interpelează, orientează, modelează existenţa. ~
1443 III,29 | să ajungă la persoane, să modeleze comunităţile, să acţioneze
1444 II,18 | canoanele ştiinţei istorice moderne. Totuşi, în ele, chipul
1445 I,4 | Experienţa anului jubiliar s-a modulat tocmai după aceste dimensiuni
1446 III,33 | necesitate, şi o fac uneori în moduri atrăgătoare. Noi, care avem
1447 I,4 | dimensiuni vitale, atingând momente de o intensitate care ne-au
1448 I,11 | semnificativă a episcopatului mondial, am încredinţat grijii sale
1449 III,40 | mai pregnantă în contextul mondializării, al noului şi inconstantului
1450 Conclu,59 | jubileului nu ne întoarcem la monotonia cotidiană. Dimpotrivă, dacă
1451 IV,50 | existe încă persoane care mor de foame, care rămân condamnate
1452 I,10 | sănătoase din punct de vedere moral, capabile să insufle încredere
1453 IV,48 | esenţiale ale credinţei şi moralei creştine, colaborarea în
1454 II,18 | morţii: ele pun în evidenţă mormântul gol şi îl urmează în seria
1455 I,8 | venit aici, la Roma, la mormintele apostolilor, din dorinţa
1456 II,18 | Nazarinean ca învingător al morţii: ele pun în evidenţă mormântul
1457 I | ÎNTÂLNIREA CU CRISTOS, MOŞTENIREA MARELUI JUBILEU ~
1458 III,32 | adevărat vital, care nu are motive să se teamă de viitor, deoarece
1459 III,36 | caracterizat de un profund mozaic de culturi şi religii, chiar
1460 IV,42(27) | Ms B 3v, Opere complete, Citta
1461 III,36 | provocării de a mărturisi cu mai multă putere, deseori în condiţii
1462 III,40 | frumuseţea acestui chip multiform al Bisericii. Nu este poate
1463 I,14 | parlamentare. Problema datoriei multilaterale contractate de ţările cele
1464 0,1 | Aşa au făcut şi au prins o mulţime mare de peşti, încât li
1465 I,10 | O mare amploare a avut-o mulţimea de muncitori care s-a derulat
1466 I,15 | său, primit în prezenţa sa multiplă în Biserică şi în lume,
1467 III,29 | actuală a evangheliei în multiple contexte şi în diverse culturi?
1468 IV,56 | umană universală, în ciuda multiplelor sale contradicţii, semnele
1469 IV,54(38) | unigenito Dei Filio, qui multis locis in Sanctis Scripturis
1470 III,34 | simplii creştini pot să se mulţumească cu o rugăciune superficială,
1471 I,4 | unui Dumnezeu care nu se mulţumeşte să creeze lumea şi omul,
1472 I,4 | 4. "Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic" (
1473 III,31 | ar fi un contrasens în mulţumirea cu o viaţă mediocră, trăită
1474 I,10 | amploare a avut-o mulţimea de muncitori care s-a derulat la 1 mai,
1475 I,10 | persoane cu handicap, de la muncitorii din uzine şi din agricultură
1476 III,31 | radical al predicii de pe munte: "Fiţi desăvârşiţi, precum
1477 IV,42 | credinţă "care să strămute munţii", dacă ar lipsi iubirea,
1478 II,28 | a trăi este Cristos şi a muri este un câştig" (Fil 1,21). ~
1479 I,5 | asemenea unui grăunte de muştar destinat să devină un arbore
1480 I,13 | evreilor, creştinilor şi musulmanilor. ~
1481 IV,45(29) | ministerul preoţilor Ecclesiae de mysterio (15 august 1997): AAS 89 (
1482 III,38 | Toată noaptea am trudit, dar n-am prins nimic" (Lc 5,5). Acesta
1483 I,8 | În acest an, ochii mei n-au fost impresionaţi numai
1484 III,29 | nu ne seduce perspectiva naivă care, în faţa marilor provocări
1485 IV,48 | comunităţilor ecleziale născute din Reformă. Confruntarea
1486 IV,48 | ciuda limitelor proprii naturii omeneşti, acţionează de
1487 II,18 | termină arătându-ni-l pe Nazarinean ca învingător al morţii:
1488 II,18 | Totuşi, în ele, chipul Nazarineanului apare cu un fundament istoric
1489 I,13 | lagărele de exterminare naziste. Acel pelerinaj a fost un
1490 III,40 | timpul anului jubiliar noi ne-am bucurat în mod special de
1491 IV,42 | şi al unităţii întregului neam omenesc". (26) ~
1492 IV,56 | istorie şi din dezvoltarea neamului omenesc". (43) Atitudinea
1493 I,13 | drumul, mergând pe muntele Nebo şi apoi în aceleaşi locuri
1494 III,33 | arzătoare, până la o adevărată "nebunie" a inimii. O rugăciune profundă
1495 IV,47 | pastoraţiei familiei, mult mai necesară într-un moment istoric ca
1496 IV,50 | epoca noastră sunt numeroase necesităţile care interpelează sensibilitatea
1497 IV,51 | nu este vorba de a impune necredincioşilor o perspectivă de credinţă,
1498 IV,55(39) | relaţiilor Bisericii cu religiile necreştine Nostra aetate.
1499 IV,53 | comunitatea din Ierusalim a oferit necreştinilor spectacolul emoţionant al
1500 IV,52 | şi nici nu-i îndeamnă să neglijeze binele semenilor lor, ci,
|